Principală  —  Ştiri  —  Social   —   „Am fost trimiși la război…

„Am fost trimiși la război cu COVID-19. Doar că fără măști, echipament și medicamente”. Mărturiile unui medic din Chișinău

Un colaborator al Spitalului Nr. 2 din Chișinău povestește, sub protecția anonimatului, despre situația de la locul său de muncă. Persoana respectivă spune că medicii nu au fost instruiți pentru a primi pacienți cu COVID-19 și nici nu au echipament. Mulți improvizează și își cos singuri acasă, după muncă, măști, alții – și le cumpără din banii proprii, unii, în general, refuză să se mai prezinte la muncă. 

Am fost anunțați lunea trecută că spitalul nostru va primi pacienți, dar nu se știe de când. Respectiv, ni s-a spus că asta se va face în blocul terapeutic, inițial, apoi se va trece și în blocul chirurgical. Ieri, au venit ambulanțe și au adus pacienți în acel bloc terapeutic. De azi, se internează și în blocul chirurgical.

Dar, noi, lucrătorii medicali nu am fost adunați și să ni se explice cum să procedăm, să fim pregătiți, să fim echipați. Șefa de la Internare a cumpărat din banii proprii câteva echipamente de protecție pentru secția sa, ca măcar cei din prima linie să fie cât de cât echipați. Atât. Ieri, au făcut față cu acele echipamente. Deși, acestea trebuie să fie de unică folosință, nu să le îmbraci și azi, și mâine, și poimâine. Nu avem echipamente. E ca și sfârșitul lumii…

Pe noi nu are cine să ne ajute. Unii dintre cei care activează pur și simplu spun că nu mai vor să vină la muncă. Oamenii nu se mai tem că vor fi dați afară, ci de aceea că nu sunt protejați, nu au costume. Unii vin din teritoriu, nici nu au cu ce ajunge. Ce să facă? Să murim toți? Mai au copii unii… Sunt și tineri. Noi nu fugim, dar să ne dea echipamente

Într-o secție, pentru că ceilalți sunt în carantină, au rămas numai trei asistente să lucreze. Ce să facă ele? Eu tot nu știu ce să fac. De echipament, trebuie să fac rost desinestătător. Nimeni nu ne-a pregătit. Asta e război – au adus oameni în spital, fără să fim antrenați. 

Eu tare mă tem.. Mie mereu mi-a plăcut munca, nu-mi imaginez cum ar fi să fac altceva. Dar, trec prin mult stres. Sunt colege foarte tinere, sunt studente, avem și colegi în vârstă – de 60 de ani. Ei trebuie să facă față în unele secții, așa cum pot. Pacienții vor fi aduși pe un etaj cu cei de la chirurgie, deci practic toată lumea se molipsește – care va supraviețui, care… Doamne ferește! Toți sunt puși în pericol. Acum, dacă va fi totul pe un etaj – vă dați seama. Noi nu avem două laboratoare, două spații pentru radiografii – totu-i pe-un etaj. Practic tot spitalul și toți colaboratorii se molipsesc. Care o să salveze și care – nu, numai Dumnezeu alege. 

Azi e de-abia a doua zi. Practic blocul terapeutic e plin… și vor fi aduși în continuare, dar unde să-i pună? Cum o să facem față? Cu ce? Nu avem măști. Noi ne-am procurat măști din banii proprii. Am primit câteva de unică folosință. Cu o săptămână în urmă, cineva a donat niște măști cusute, dar nu foarte calitative, și ne-au dat 20 de măști pe secție. Dar, în unele secții sunt mai multe persoane. Ce te salvează masca asta? Fiecare și-a cusut din tifon, și-a procurat din propriile resurse. Fiecare se salvează cum poate. 

Câte ceva dezinfectanți sunt din rezerve. Este apă oxigenată în farmacii. Dar, nu avem măști, costume de protecție, medicamente. La reanimare sunt doar cinci ventilatoare. Dar, ceilalți în stare gravă ce să facă? Și e abia începutul. Totul depinde de cum o alege Dumnezeu. Cineva din colegi plângea zilele trecute și spunea că vrea să lucreze, dar nu are cu ce se apăra”, spune medicul.