Două zile de muncă în detenţie – trei zile mai aproape de libertate

Am intrat în tunel. Drumul era luminat doar de farurile de la maşină. Am cotit o dată, încă o dată şi încă o dată. Maşina din faţă, care credeam că ne arată direcţia, a luat-o la dreapta. Automobilul în care ne deplasam şi-a continuat drumul înainte, apoi, a virat la stânga. Aveai impresia că ai intrat într-un labirint, de unde sunt puţine şanse să faci cale întoarsă. Maşina a oprit în faţa unui grup de oameni care munceau. De jur-împrejur, praf şi doar câteva beculeţe, amplasate pe pereţi, iluminau munca acestora. Bărbaţii tăiau blocuri de calcar, care, ulterior, vor fi utilizate în construcţii.

Şi-a traumatizat spinarea în mină

Ion este cazangiu, iar în trecut a muncit ca miner. Şi o muncă, şi cealaltă, le-a studiat aflându-se în detenţie. Bărbatul a cerut singur permisiunea să muncească în mină. A luat această decizie pentru un salariu mai bun, deşi înţelegea că nu e un lucru uşor. A muncit aici o perioadă de opt luni, după care a fost nevoit să renunţe. „Mi-am traumat spinarea”, explică Ion. „Tăiam blocuri de calcar. Scoteam blocurile, le aranjam în stivă. Molozul aparte, blocurile de calcar bune aparte. Veneau maşinile. Le încărcam, calcarul bun aparte, celălalt, moloz, care e mai ieftin, aparte”, relatează bărbatul despre ziua de muncă în mină. Un bloc de calcar cântăreşte circa 25 de kilograme. Cei care muncesc aici ridică şi câte trei-patru blocuri concomitent, ceea ce înseamnă că muncitorii, zilnic, pot să care mai bine de 100 de kilograme. În plus, „peste tot e praf. Cum n-ai da, e moloz. Se blochează permanent plămânii”, remarcă Ion, care, după opt luni de muncă în mină, s-a văzut nevoit să renunţe. Ulterior, s-a angajat ca sudor, apoi ca intendent. Timp de o jumătate de an îndeplineşte funcţia de cazangiu. „Trebuie să încălzesc, să fie cald. Dacă nu va fi atins nivelul cuvenit al apei, cazanul ar putea exploda. E o mare responsabilitate”, spune Ion. Aici are un salariu de 1000 de lei, bani pe care-i cheltuie pe produse alimentare, dar o parte din aceştia îi trimite acasă, la părinţi. Munca de miner se consideră o muncă nocivă. De aceea, şi salariile lucrătorilor sunt mai ridicate, dar şi zilele privilegiate mai multe. „Pentru prestarea muncilor nocive, pentru două zile lucrătoare se calculează câte trei zile din detenţie, iar pentru munca obişnuită, la trei zile lucrătoare, se calculează patru zile din detenţie”, explică Aurel Furtună, şef interimar al Penitenciarului nr. 18 – Brăneşti. Salariul mediu al unui deţinut care lucrează la mină poate să varieze între 2500 şi 3000 de lei, pe când salariul mediu al unei persoane care îndeplineşte alte munci în detenţie este de circa 1000 de lei. „Modalitatea de remunerare a deţinuţilor se face de către întreprinderile unde activează ei prin contract. Se transferă banii pe contul penitenciarului, care plasează banii pe contul de peculiu al condamnatului şi, ulterior, pot să-i folosească în diferite scopuri, la libera alegere, pentru procurarea produselor alimentare în magazinul întreprinderii sau remiterea lor acasă, la rude”, explică procedura Aurel Furtună.

„Ştiţi ce înseamnă 1500 de lei…”

Anatolie este specialist în construcţii. Acum o lună, s-a angajat la „Pivniţele Brăneşti” în calitate de muncitor necalificat. „Facem ceea ce ni se spune: săpăm, încărcăm vinul, şampania”, spune bărbatul. Acasă îl aşteaptă familia şi el înţelege că munca sa îi aduce familia mai aproape, reducându-i termenul, dar şi oferindu-le celor dragi un ajutor, salariul său fiind de 1500 de lei. „Eu m-am cerut să ies. Şezând în penitenciar, n-ai ce face. Am copii, am unde-mi folosi banii, dar dvs. ştiţi ce înseamnă 1500 de lei…”, spune bărbatul cu referire la salariul mic. Reforma justiţiei include şi drepturi respectate în penitenciare, unde deţinuţii nu doar îşi ispăşesc pedeapsa, ci pot să înveţe, să muncească, să câştige şi să aibă posibilitatea să revină la libertate oameni cu capacităţi şi aptitudini de reintegrare în societate. „Acum, sunt purtate negocieri cu o firmă privată, să nu-i spun numele, că nu sunt încă încheiate negocierile, pentru a amplasa într-un penitenciar din R. Moldova o unitate de prelucrare a peştelui, care este o chestiune foarte bună pentru noi, deoarece câteva zeci de persoane pot să fie antrenate în această muncă”, ne spune Vladimir Grosu, viceministrul Justiţiei.

Legislaţia R. Moldova – cea mai liberală

Femeile aflate în detenţie, de asemenea, se angajează la munci remunerate atât pentru un ban în plus, cât, mai ales, pentru a reduce termenul de detenţie prin acumularea zilelor de muncă. Ecaterina lucrează la cantină deja timp de doi ani. Ea spală vesela. Aceeaşi muncă a îndeplinit-o şi la libertate, de aceea serviciul la cantina penitenciarului o face să se simtă mai în apele sale. „Avem salariul de 910 lei,
plus 100 de lei pentru condiţii nocive şi plus premiale. În jur de 1200 de lei”, spune Ecaterina. Acasă o aşteaptă trei copii, care, în prezent, se află în grija bunicii. Astfel, în mare parte, banii obţinuţi îi trimite acasă. „Se iau în consideraţie şi aptitudinile deţinutelor. De exemplu, bucătăresele să poată să prepare o mâncare gustoasă, dar sunt şi cerinţe suplimentare, să nu fumeze, să aibă un aspect exterior mult mai îngrijit, să respecte regulile igienico-sanitare”, explică Iurie Ţurcanu, şeful Serviciului securitate, Penitenciarul nr. 7 – Rusca. Svetlana lucrează în atelierul de cusut din penitenciar timp de şase ani. A învăţat să coase acasă, pe când era încă elevă. În detenţie, însă, a reuşit să devină o profesionistă în meseria dată. „O ocupaţie oarecare trebuie s-o ai. Aflându-te în locul de detenţie, nu poţi să pierzi momentele care trec pe lângă noi şi să nu le foloseşti. M-am angajat pentru surse financiare, pentru o zi privilegiată, care se reduce din termen la sfârşitul lunii, dacă îndeplinim norma zilnică de producţie. Pentru trei zile lucrate, o zi ţi se reduce din termen, asta după legile noi, dar şase ani în urmă era mai favorabil”, îşi spune Svetlana motivul angajării. „În urma unei analize ample, am ajuns la concluzia că o bună parte din pedeapsa privativă de libertate, de fapt, nu se ispăşea, şi persoana, fiind condamnată la câţiva ani de zile de închisoare, ajungea, în unele situaţii, la jumătate din termenul de pedeapsă, care nu era executat”, afirmă Vladimir Grosu. „Am făcut comparaţie cu legislaţia altor state-membre ale Consiliului Europei, cu legislaţia ţărilor vecine şi am ajuns la concluzia că, de fapt, legislaţia noastră era cea mai liberală din toate cele vecine sau din cadrul Consiliului Europei”, adaugă viceministrul Justiţiei.

Deţinuţii care muncesc nu au timp de idei negative

Timp de şase ani de detenţie, Svetlana îşi notează fiecare zi privilegiată. Însă, „de când s-a schimbat regulamentul, avem mai puţine zile privilegiate şi nu prea le ducem contul. Precis am 460 de zile. De fapt, mai sunt, dar nu le-am verificat încă”, spune femeia. „În memoria mea, au fost deţinute care aveau până la 900 de zile privilegiate. Astfel, până la doi ani jumătate, deţinuta, să spunem aşa, cu eforturile proprii, îşi apropie atât sfârşitul termenului, cât şi eliberarea condiţionată înainte de termen”, declară şeful Serviciului securitate, Penitenciarul nr. 7 – Rusca. Ioana lucrează la construcţiile de pe teritoriul penitenciarului. A crescut într-o familie numeroasă şi nu a avut oportunităţi prea multe de studii. „Am învăţat opt clase. Pe urmă… Am crescut opt copii în familie şi a fost greu. Eu sunt a treia, restul toţi sunt mărunţei. Trebuia să muncim, ca să ne hrănim”, îşi aminteşte Ioana. Aici, ziua de muncă durează, ca şi la libertate, de la 08:00 până la 17:00. „Avem timpul obedului (prânz, n.r.). Ne ducem la masă. Seara, vii acasă obosită, numai te speli şi nici mâncare nu-ţi trebuie”, spune femeia. „Noi suntem cointeresaţi să încadrăm deţinutele în câmpul muncii. În timpul zilei, ne e mai uşor să le supraveghem. Totodată, şi ele seara sunt obosite, au mâncat, se gândesc deja la somn, nu au timp de alte activităţi sau de idei mai negative”, spune Iurie Ţurcanu. „O bună parte din persoanele deţinute, pur şi simplu, nu pot să fie antrenate în câmpul muncii, deoarece nu pot fi scoase din penitenciare. Regimurile penitenciarelor sunt diferite: regim închis, semideschis, deschis”, explică Vladimir Grosu, viceministrul Justiţiei. În prezent, sunt circa 6700-6800 de condamnaţi, dintre care, aproximativ 770 (22%) sunt antrenaţi în câmpul muncii.