Apa în Crimeea se epuizează și situația nu se va îmbunătăți. Ce se întâmplă în peninsula anexată?

În Crimeea, anexată de Rusia, situația aprovizionării cu apă se înrăutățește pe zi ce trece. Nivelul apei în rezervoare s-a apropiat deja de „punctul mort”, a rămas mai puțin de 30% din volumul inițial. Cele mai mari orașe ale peninsulei, în special Simferopol, Ialta și Bahcisarai, primesc doar apă rece conform unui program: câteva ore dimineața și seara. Zaborona povestește cine este vinovat de această situație și de ce agresiunea rusească costă scump.

În 2020 situația cu aprovizionarea cu apă în Crimeea a devenit critică. În Simferopol, Ialta, Bahcisarai, Alușta și Evpatoria apa este furnizată pe ore. Uneori are o nuanță gălbuie, iar presiunea este slabă, motiv pentru care locuitorii nu pot folosi cazanele pentru încălzirea apei.

„În Simferopol apa este livrată doar dimineața și seara, – a confirmat pentru Zaborona un localnic. – Oamenii trebuie să-și programeze viața în funcţie de regimul de alimentare cu apă, deoarece este o chestiune de igienă, spălat rufe și gătit. Fără apă nimic nu faci.”

Oamenii din cele 30 de localități sunt nevoiți să aștepte permanent aprovizionarea cu apă, deoarece sondele și fântânile s-au golit. Timp de șase luni apa în Crimeea este pompată aproape din orice baltă: s-a ajuns la redeschiderea sondelor cu apă dură, inutilizabilă pentru băut și gătit.

De ce în Crimeea nu este apă?

Înainte vreme Ucraina continentală acoperea până la 85% din nevoile Crimeei în apă dulce datorită Canalului Crimeei de Nord, care leagă albia principală a Niprului cu peninsula. Canalul umplea rezervoarele din Crimeea, în care se acumula și apa din surse naturale și din precipitații. Din apele Niprului erau irigate podgoriile, bazinele de pește și rezervoarele uzinelor. De la anexarea Crimeei și a a Sevastopolului în 2014, această apă a devenit inaccesibilă pentru Crimeea: Ucraina a blocat Canalul Crimeei de Nord.

Celelalte 15% din apa potabilă erau adunate din surse naturale locale. Pentru băut și uz casnic acest lucru este mai mult decât suficient, chiar și în anii de secetă. Dar pentru industrie, agricultură și bazele militare – nu.

Povara agresiunii

Tema aprovizionării cu apă în Crimeea este speculativă pentru societatea ucraineană. Unii susțin că blocarea Canalului Crimeei de Nord este inumană. O teză similară o promovează politicienii ruși și mass-media federală, care învinuiesc Kievul pentru criza de apă.

Poziția Ucrainei este următoarea: apa din Canalul Crimeei de Nord va începe să curgă pe peninsulă numai după ce va fi eliberată. De partea Kievului este și Convenția de la Geneva. Conform acestui tratat internațional, agresorul este obligat să aibă grijă de populația civilă din teritoriile ocupate. În special, de furnizarea produselor alimentare necesare, medicamente și alte provizii, în cazul în care resursele teritoriului ocupat nu sunt suficiente. Aceste prevederi se referă și la resursele de apă.

„Ucraina nu trebuie să facă anexarea rusească confortabilă pe cheltuiala proprie – a explicat pentru Zaborona adjuncta reprezentantului permanent al Președintelui Ucrainei în Republica Autonomă Crimeea Tamila Tașeva. – Dacă ocupanții nu sunt capabili să asigure populația cu tot ce este necesar, atunci ei trebuie să părăsească acest teritoriu.”

Tașeva a spus că blocarea Canalului Crimeei de Nord nu creează un dezastru ecologic sau o situație în care oamenii nu au nimic de băut. Resursele de apă locale ar trebui să fie suficiente în scopuri de consum. Deficitul se datorează comportamentului Federației Ruse pe peninsulă: „puterea” autoproclamată a epuizat practic rezervele de apă potabilă formate din surse naturale.

Timp de șapte ani de ocupație a Crimeei, funcționarii nu au rezolvat problema asigurării cu apă, nu au avut grijă de modernizarea apeductelor, instalațiilor de desalinizare. În schimb, autoritățile ruse au investit bani în militarizarea peninsulei, strămutarea acolo a cel puțin o jumătate de milion de cetățeni ruși și instalarea unor baze militare lacome. În special, în ianuarie 2014, în Crimeea erau dislocate 22 de avioane de luptă, iar în toamna anului 2019 erau deja 148. La toate aceste distorsionări se mai adaugă și corupția: funcționarii nu rezolvă problema apelor, ci doar asimilează banii alocați din bugetul rusesc.

„Apa din Canalul Crimeei de Nord nu va merge la nevoile populației civile din Crimeea, ci la mașina militară a Rusiei”, a subliniat Tașeva. – Rusia trebuie să-și reducă cumva pierderile economice în urma întreținerii Crimeei ocupate. Și ei încearcă să rezolve această problemă pe seama populației ocupate.”

În plus, Canalul Crimeei de Nord este deocamdată singura pârghie de influență a Ucrainei asupra Federației Ruse.

De unde iau apă locuitorii Crimeei?

Rezervele de apă din Crimeea sunt completate din surse naturale, inclusiv subterane. La sfârșitul lunii noiembrie 2020, când bazinul Cernorecenscoie a secat, autoritățile din Sevastopol au început să ia apă dintr-o carieră inundată de lângă mănăstirea Inkerman, care există încă din antichitate. După o lună, nivelul apei în lac a scăzut, cel puțin, în jumătate. O altă sursă din care este aprovizionat Sevastopol, începând cu 2021, este cariera Kadykovsky. Este în formă de inimă, de aceea multor turiști le plăcea să se fotografieze acolo. Acum, de aici se pompează 15 mii de metri cubi de apă pe zi.

Din rezervorul Ayansk de sub Simferopol apa nu mai este pompată din cauza secării complete. Iar conducta de apă, construită de militarii ruși pentru nevoile capitalei, nu funcționează deoarece nivelul apei din rezervorul Taihinsk a atins punctul mort, după care apa nu mai poate fi pompată.

La mijlocul lunii noiembrie 2020, armata rusă a construit un alt apeduct pentru locuitorii din satul Perevalinoie și militarii Flotei Mării Negre, dislocați acolo, unit cu lacul de acumulare Balanovsky. Și aici nivelul apei a scăzut, de asemenea, în mod semnificativ, iar din această cauză autoritățile de ocupație au decis să redeschidă două sonde cu apă dură din raionul Belogorsky.

În același timp, ecologii atrag atenția asupra faptului că exploatarea sporită a surselor subterane a dus la salinizarea solului pe peninsulă. Autoritățile de ocupație din Crimeea în mod regulat îndeamnă locuitorii peninsulei să economisească apa.

Politicienii ruși promit populației peninsulei instalații de desalinizare. Cu toate acestea, experții nu-i cred: companiile occidentale și chineze nu vor intra în peninsula ocupată, iar construcția instalației cu forțele proprii e lungă și costisitoare.

Previziuni și amenințări

Evgheni Hlobâstov, profesor la Catedra de Ecologie a Universității Naționale din Kiev nu vede nicio perspectivă de îmbunătățire a situației cu apa în Crimeea în 2021. Ca rezervoarele să se umple datorită precipitațiilor, este nevoie de un regim complet diferit de hidratare – aproximativ cum a fost acum 15 ani. Cu toate acestea, din cauza schimbărilor climatice globale, nu mai este posibilă revenirea la aceste condiții.

Construcția apeductelor, unite cu râurile de pe teritoriul Rusiei este ireală, consideră expertul:

„Cel mai apropiat râu rusesc de Crimeea este Kuban”, a declarat pentru Zaborna Hlobâstov. – Debitul în Kuban e destul de mic acum. Apele sale sunt folosite pentru nevoile populației locale. Nu există surplusuri care pot fi transportate prin Strâmtoarea Kerci. În cursul inferior, este Don, de asemenea, cu un debit slab, și este folosit pentru consumul local de apă — nu există niciun surplus de apă, care poate fi, pur și simplu, luat și transportat. Râurile cu debit înalt din Rusia sunt cele din Siberia. Imaginați-vă cum ar trebuie să fie conducta de apă pentru a transporta de acolo apa în Crimeea. De exemplu, râul Enisei. Dacă e să tragi de acolo o conductă de apă spre Strâmtoarea Kerci, atunci va fi mai ieftin să transporți sticle a câte 0,33 l de apă cu avionul la Simferopol și să o torni în rezervoarele locale.”

Amenințările politicienilor ruși cu blocarea Niprului în Smolensk este o poveste propagandistică de groază, explică Hlobâstov. Or, principala porțiune a Niprului se află în Ucraina și parțial în Belarus.

Material preluat de pe Zaborona