Istoriile despre copii bolnavi, despre mămici care nu au cu ce-şi hrăni micuţii şi despre bătrâni îngheţând de frig sunt cutremurătoare

Interviu cu Alina-Violetta Toporovschi, manager de proiect mama.md

— Cum e să fii „mamă” la mama.md?

— De fapt, nu sunt eu mama care a născut, ci mama care creşte acest copil, mama.md, care, iată, a ajuns la vârsta de şcoală – are deja 7 ani. Cum e să fii mamă la mama.md? Uneori e mai simplu, alteori e mai dificil, ca şi în cazul oricărui proiect voluminos, mama.md are nevoie de multă atenţie, dar şi de multă implicare în activităţi de rutină. Cu toate astea, mama.md a devenit o parte importantă din viaţa mea. E mult mai mult decât un proiect, e casa mea virtuală.

— Dar cum e să fii mamă în R. Moldova?

— Nu ştiu cum e să fii mamă în alte ţări, dar ştiu ce momente ar putea simplifica viaţa unei mame în R. Moldova. Pentru asta ar trebui să avem creşe pentru copii mai mici de 3 anişori, cu cel mult 10-15 copii în grupe. Ar mai fi să avem suficiente intrări accesibile şi pante pentru cărucioare, localuri cu camere pentru mame şi copii, unde ar putea alăpta în linişte sau ar putea schimba scutecele copiilor. Astfel de camere nu există nici măcar în policlinici. Chiar şi în zilele destinate exclusiv copiilor şi femeilor gravide, pe coridoarele clinicilor sunt şi bărbaţi, şi multă lume care ar putea deranja o mămică care alăptează sau care are nevoie să efectueze vreo procedură de igienă a copilului. În troleibuze, ştiu că există rampe de acces pentru cărucioare, dar, ori de câte ori am călătorit prin oraş cu căruciorul, îl urcam cu ajutorul cuiva. Niciodată nu am văzut cum arată în realitate aceste rampe. Sunt şi alte probleme…

— În ultimele zile, prin presă şi pe reţelele din internet au circulat diferite liste de date legate de cheltuielile zilnice pentru creşterea unui copil. Poţi să ne faci o listă de cheltuieli obligatorii, pe zi sau pe lună, necesare pentru buna creştere a unui copil în R. Moldova?

— Eu chiar am încercat să realizez un sondaj, dar am constatat că, de fapt, e imposibil să faci o medie aritmetică adecvată. Cineva alăptează, iar altcineva nu are această posibilitate din cauza unor momente fiziologice şi cheltuie sume enorme pentru formule de alimentaţie artificială. Cineva foloseşte scutece de unică folosinţă, iar altcineva preferă scutece refolosibile, tip eco. Cineva are nevoie de pătuc separat pentru copil, iar altcineva preferă să doarmă împreună. Naşterea şi vaccinarea sunt gratuite în Moldova, dar ştim foarte bine cu toţii că medicii sunt remuneraţi neoficial, şi aceste taxe, neoficiale, nu sunt deloc mici. Dacă, însă, e să luăm la modul general, lista ar fi următoarea: cărucior, pătuc, sling, lenjerie de pat, diverse atribute textile, plăpumi (de iarnă şi de vară), saltea, atribute pentru baie şi igienă, cadă, oliţă, pieptene, termometru etc. La categoria cheltuieli lunare, cele mai importante sunt scutecele, formula de lapte, la necesitate, cosmetica de îngrijire, hainele, încălţămintea, praful de spălat special pentru copii, produse alimentare pentru cei care au împlinit 6 luni, desigur, jucării. Fiecare mamă va mai spune că există şi numeroase cheltuieli neplanificate, cum ar fi atribute ce uşurează îngrijirea copilului. Oricum, nu suntem în epoca de piatră, şi dacă există posibilitate financiară, de ce să nu le oferim copiilor noştri tot de ce beneficiază micuţii într-o lume civilizată? Păcat că multe mămici nu au astfel de posibilităţi.

— Pe de o parte, ne plângem că R. Moldova îmbătrâneşte, iar pe de altă parte, statul oferă alocaţii simbolice pentru naşterea şi îngrijirea copiilor. Care ar fi soluţia de mijloc în aceste condiţii?

— Nu ştiu. Mă gândesc, dar nu este prea simplu să găseşti o soluţie accesibilă, să stabileşti care ar fi întreg procesul de soluţionare.

— Pe mama.md se discută despre orice… Ce vor, de fapt, să afle vizitatorii acestui site?

— Majoritatea utilizatorilor noi vin după informaţii de orice gen: de la organizarea nunţii, planificarea copiilor şi până la reparaţia caselor sau organizarea călătoriilor de vacanţă. Foarte multe vizitatoare profită de comunicare. Înţeleg că e una dintre necesităţile principale pe care o mămică nu şi-o poate realiza fiind în concediu de îngrijire a copilului. Comunicarea online este o soluţie în astfel de circumstanţe.

— Ce informaţii postate acolo te îngrijorează cel mai tare?

— Cele din compartimentul „De la inimă la inimă”. E îngrozitor să citeşti toate istoriile despre copii bolnavi, mămici care nu au cu ce-şi hrăni copiii şi pensionari care îngheaţă iarna şi nu au cu ce să se încălzească… Mai există şi o formă anonimă de comunicare, numeroase istorii ale unor familii aparent reuşite, dar, de fapt, cu probleme serioase în relaţii. În Moldova, din păcate, nu este răspândită consilierea familială. Astfel, femeile îşi găsesc suport emoţional, sfaturi utile în asemenea discuţii, anonime.

— Spune-ne vreun caz în care mamele de pe forum au identificat soluţii eficiente pentru vreo situaţie dificilă.

— Sunt foarte multe. Colectarea fondurilor financiare pentru copii care au nevoie de intervenţii chirurgicale urgente peste hotare. Ajutor în bani, produse alimentare, haine pentru familii vulnerabile. Orice nevoie de donatori de sânge este acoperită cu succes în câteva zile de utilizatorii mama.md.

— Cum trebuie să fie o mamă ca să le reuşească pe toate?

— O mamă nu trebuie să le reuşească pe toate (zâmbeşte, n.r.). E suficient să faci diferenţa între lucruri urgente şi importante şi să-ţi construieşti un sistem de priorităţi propriu, compatibil cu necesităţile tale şi ale familiei tale.

— Cum vă jucaţi cu fiicele voastre acasă?

— Preferăm jocuri de dezvoltare şi de creativitate. În casa noastră avem foarte multe jucării, jocuri, seturi pentru creaţie.

— Ce vă cer ele de obicei? Ce le spuneţi atunci când vă cer imposibilul?

— La fel ca orice copil – cer cam tot ce văd, chiar dacă au acasă ceva analogic. Dacă e imposibil, pot să-i explic fetiţei mai mari, iar celei mai mici îi sustrag atenţia cu altceva.

— Ce fel de produse mănâncă fiicele voastre?

— Prefer să cumpăr produse proaspete, fabricate în Moldova, dacă am de ales între mai mulţi producători. Pentru ele, prefer mâncarea sănătoasă, dar le mai permit uneori şi unele mici slăbiciuni, mai puţin sănătoase, fără a exagera.

— Cum le sărbătoriţi zilele de naştere?

— Până la vârsta de 5 ani, am sărbătorit şi sărbătorim doar în familie. De fapt, toate sărbătorile le petrecem cu familia, cu fraţii şi cu părinţii. Îmi place să planific sărbătoarea într-un stil potrivit eroilor preferaţi din desenele animate. Aleg atribute, cadouri, tort anume în acest stil. Astfel, am avut o petrecere cu zâne, alta cu Winx, cu Smeshariki, cu Barbie şi cu dinozauri. Nu a lipsit şi un mic program de distracţie pentru toată familia. Suplimentar, începând cu vârsta de 5 ani, facem şi o petrecere cu copii pentru fetiţa mai mare. Acum, pentru 9 ani, planific petrecerea în pijamale pentru prietenele fiicei.

— Ce le lipseşte cel mai mult azi familiilor tinere din R. Moldova?

— Locuinţe accesibile. Dacă tinerii stau cu chirie, aceste cheltuieli sunt cea mai mare gaură în bugetul unei familii. Dacă stau cu părinţii, sunt probleme de relaţii şi de comunicare între generaţii, probleme ce se reflectă asupra relaţiilor între soţi, dar şi asupra stării emoţionale a copiilor.

— Marşul de duminică ce ar trebui să spună societăţii?

— Personal, nu am nicio atribuţie la această acţiune şi nu cunosc exact scopul în care a fost organizat marşul. Cunosc doar că motivul iniţial a fost adoptarea unor modificări la Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă. Erau contestate în special punctele ce se referă la concediul pentru îngrijirea copilului. Formulele de calcul ale indemnizaţiilor nu sunt dintre cele mai reuşite. Acest aspect se referă mai ales la mămicile şi la viitoarele mămici care au lucrat o perioadă mai îndelungată, fiind remunerate cu salarii absolut legale, din care au achitat toate taxele şi impozitele. Nenorocul acestor femei pare a fi faptul că au avut o sarcină mai dificilă, care nu le-a permis să lucreze fără concedii medicale pe parcursul gravidităţii. Sper ca această problemă să se rezolve, până la urmă. Ştiu că se mai discută despre aceste modificări şi despre perioada în care acestea ar putea intra în vigoare.

— Pentru că această mişcare a pornit de la lipsa banilor, de la reducerea indemnizaţiilor, ce soluţii de supravieţuire ar putea găsi fiecare mamă, fiecare familie, în condiţiile în care statul ne spune sus şi tare că nu sunt bani?

— Bineînţeles, există o oarecare relaţie cauză-efect între stat-cetăţeni. „Statul” sau, mai exact, cei care conduc statul reduc indemnizaţiile/majorează impozitele… În consecinţă, cetăţeanul preferă salariul în plic, iar acest fenomen micşorează venitule statului, fapt ce provoacă continuarea acestui lanţ. E foarte dificil să prezici unde poţi ajunge, până la urmă. Pe forumul mama.md se discută despre diferite posibilităţi de acumulare a unor venituri suplimentare pentru mămici, pe perioada concediului de îngrijire a copilului. De obicei, sunt soluţii hand-made sau posibilităţi de comercializare a lucrărilor confecţionate. Ar mai fi freelance sau job online. De obicei, mămicile cu studii contabile nu-şi sistează activitatea, deoarece pot face operaţiuni contabile şi de la domiciliu.

— Sunteţi mamă a două fiice… Peste ani, dacă s-ar întâmpla ca vreuna dintre ele să vă facă bunică în lipsa tatălui copilului, cum aţi proceda, ce i-aţi spune?

— Că o iubesc mult şi restul nu contează. Toate lucrurile trebuie spuse la timpul lor.

— Cât de sigure sunt naşterile în maternităţile din R. Moldova? Ce experienţe aţi cunoscut de la mamele de pe mama.md?

— În 7 ani, nu am prea văzut ca mamele, pe forum, să aleagă maternitatea în care vor naşte. De obicei, toate aleg medicul în care au încredere, condiţiile fiind deja pe planul din umbră. Naşterea este un proces natural, e nevoie de intervenţie medicală doar în cazuri speciale şi urmările pot fi diferite, reuşite, în cazuri dificile, dar şi fatale, în condiţii aparent favorabile. Nu sunt specialist, ca să mă dau cu părerea, dar, oricum, fiecare poveste expusă pe forum este filtrată prin prisma emoţiilor autoarei. Din păcate, avem şi istorii triste. Personal, am avut posibilitate să nasc într-o maternitate privată, la un medic ales din timp, dar şi la o maternitate de stat, fiind asistată de echipa care era de serviciu. În ambele cazuri am avut parte de atitudine binevoitoare şi îngrijire corespunzătoare. Sigur, la maternitatea privată eşti scutită de momente organizatorice, de etapa de pregătire a genţii de urgenţă. Profiţi de condiţii mult mai confortabile şi aceasta contează.

— Mama.md este implicată într-o campanie de prevenire a suicidului. Ce v-a determinat să vă încadraţi într-o astfel de acţiune? De fapt, cum ajung copiii la o astfel de decizie?

— Am avut o prietenă în adolescenţă care a avut tentative repetate de suicid. Peste mulţi ani, o mămică de pe forum, procuror în unul din raioanele R. Moldova, a scris despre un caz de suicid al unui copil. Cred că, deloc întâmplător, o perioadă de timp, întâlneam articole pe internet în care era abordat acest subiect. Atunci când am cunoscut reprezentanţi ai Mişcării antisuicid în Moldova, cred că deja eram pregătită moral pentru o implicare mai activă. Din cele studiate, cel mai frecvent, motivul suicidului la copii este lipsa relaţiilor de încredere cu o persoană matură. Copiii nu-şi pot stăpâni emoţiile. De obicei, acesta e un act impulsiv. Totodată, există numeroase tentative fictive, comise în scopul sensibilizării celor din jur asupra problemelor lor. Chiar dacă sunt fictive, acestea deseori se termină la fel de trist.

— La vârsta de 7 ani, împliniţi recent, mama.md e o afacere?

— Un proiect atât de voluminos necesită investiţii financiare mari pentru a-şi menţine existenţa. Aici e inclus şi echipamentul tehnic, şi remunerarea echipei care lucrează la menţinerea site-ului: administrator de sisteme informaţionale, programatori, designer, la fel şi licenţa pentru platforma pe care o utilizăm, şi domenul, etc. Dar, pentru a respecta scopul şi esenţa acestui proiect, compartimentele comerciale sunt separate de cele destinate comunicării. Noi preţuim informaţia reală, opiniile reale, comunicarea. Pe aceste valori punem accentul. Cred că anume datorită respectării acestor principii mama.md este unică, în raport cu alte resurse online cu tematică similară.

— Cine sunt psihologii la care apelaţi, atunci când aveţi nişte apeluri îngrijorătoare de la mame?

— De fapt, avem trei psihologi-consultanţi profesionişti pe forum, la care poate apela gratuit oricine dintre utilizatorii noştri.

— Singurătatea e o problemă sau poate fi acceptată ca un refugiu pentru lecturi, odihnă, călătorii?

— Probabil, fiecare om, până la urmă, are nevoie şi de singurătate uneori. Pentru relaxare, pentru a-şi aduna şi a-şi aranja gândurile, pentru un efort intelectual care poate fi efectuat doar în linişte. E periculos atunci când singurătatea devine unica stare a unei persoane.

— Mai multe voci susţin că exodul, migraţia, e cea mai dificilă problemă pentru o familie… Din aceste cauze se destramă mai multe cupluri, iar copiii îşi uită părinţii, plecaţi prin lume. Spune-ne o astfel de „poveste”, despre care, poate, ai aflat pe mama.md…

— Am discutat şi acest subiect pe forum. Am constatat că experienţele sunt diferite. Multe depind de relaţiile dinte soţi, părinţi-copii, contează modalitatea de comunicare la distanţă, pe perioada despărţirii. Dacă, însă, există un risc oricât de mic ca familia să se destrame, distanţa şi timpul contribuie la aceasta.

— Recomandaţi-le o carte cititorilor noştri…

— „Pânze purpurii”, de Alexander Grin.

— Un film?

— „A Walk To Remember” („O iubire de neuitat”)… Acţiunea acestui film are loc în Beaufort, California de Nord. Un student este obligat să participe la orele de după cursuri, în folosul comunităţii, ca o pedeapsă pentru nişte greşeli comise de el. Fiind băiatul cel mai popular din şcoală, ia totul în derâdere, neavând aspiraţii pentru viitor şi trăind doar clipa. La aceleaşi ore participă şi fiica reverendului Jamie Sullivan. Cei doi tineri nu au nimic în comun, dar după ce au petrecut mai mult timp împreună, au descoperit mai multe lucruri în comun, îndrăgostindu-se. Landon renunţă la prietenii săi pentru această fată minunată şi încearcă să-i îndeplinească toate dorinţele, chiar şi atunci când află că iubita sa suferă de cancer…

— O piesă muzicală?

— „Не убивай – Открытое небо”…

— Această piesă muzicală e, de fapt, un mesaj anti-avort… De când anume ai îndrăgit-o?

— Această piesă mi-a rupt inima pe când eram încă la prima sarcină. Aşteptam atât de mult acest copil, mă informam pe internet despre toate nuanţele, urmăream toate analizele şi testele medicale şi aşteptam cu nerăbdare să-mi văd copilul la USG. Anume atunci mi-am dat seama ce reprezintă de fapt un avort.

— Ce nu ştiu tinerele despre avort?

— E omucidere. Sunt categorică la acest subiect.

— Are sau nu nevoie Chişinăul, R. Moldova de un BabyBox ?

— Mai bine să zicem că întreaga Moldovă are nevoie de BabyBox. Din statistici, în ultimii 5 ani au fost 76 de cazuri de abandon al copiilor nou-născuţi în locuri publice. Acestea sunt doar cazurile înregistrate, în realitate, probabil, sunt mult mai multe, despre care nu vom afla niciodată.

— Unii consideră că tatăl în familie e “mai important” decât mama. Ce credeţi despre această afirmaţie?

— Ştiu eu… Posibil, în unele familii e valabil, în familia noastră, însă, e egalitate. Avem responsabilităţi şi funcţii diferite, dar toate deciziile importante sunt discutate şi analizate în comun.

— Care sunt cele mai frecvente greşeli comise de părinţi în educarea copiilor?

— Fac diferenţa între educaţie şi disciplinare, anume a doua cred că e o variantă mai puţin reuşită. Cred că părinţii ar trebui să le explice copiilor ce e bine şi ce nu este bine, să le demonstreze consecinţele unor decizii, astfel încât copilul să aleagă conştient varianta considerată corectă de părinţii săi.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.