Metamorfoza PCRM
După ce a fost readus la viaţă de Partidul Agrar, PCRM, condus de generalul sovietic V. Voronin, înarmat cu ideologia marxist-leninistă, şi-a început activitatea, profitând de situaţia deplorabilă din R. Moldova la acel moment. Astfel, privatizarea, închiderea întreprinderilor, reforma agrară, acţiunile nechibzuite ale Guvernului Sangheli au cauzat declin economic, şomaj, sărăcie. Populaţia a ajuns demoralizată, amintindu-şi cu nostalgie de perioada sovietică. Aşa, activiştilor PCRM le-a fost uşor să câştige încrederea populaţiei.
Reforma administrativ-teritorială, adică judeţele, nu a plăcut aspiranţilor la funcţii din fostele centre raionale şi au deturnat-o. Pe acest fundal, comuniştilor le-a fost uşor să câştige alegerile cu o majoritate constituţională. Din cele promise în electorală, a fost realizată doar trecerea de la judeţe la raioane.
Una dintre sarcinile principale primite de la „Centru” a fost pătrunderea în partidele de dreapta pentru a le distruge din interior. La început, s-a lucrat pe divizarea societăţii între Est şi Vest. Au apărut două sindicate, două Uniuni ale Scriitorilor, două Uniuni ale Jurnaliştilor, au reînviat organizaţiile comsomoliste şi pioniereşti. Toate s-au făcut pentru reanimarea sistemului totalitar, pe care Voronin l-a condus timp de 8 ani.
Evenimentele din 7 aprilie 2009 au fost bine regizate de forţele ostile, care au afişat că democraţii au organizat o lovitură de stat. Au fost muşamalizate toate acţiunile ilegale prin intermediul serviciilor secrete ale lui Reşetnicov (nepotul credincios al lui Voronin), Ministerul de Interne, Procuratura nimicind probele astfel ca nimeni să nu le mai dea de urmă.
Ne-am bucurat când au venit la putere forţele democratice, dar… îndată ne-a căzut bucuria în scârbă. Virusul, odată pătruns în mişcarea de eliberare naţională, a început să se activeze, infectând segmentul dreptei, care-şi pierdea imunitatea. PCRM, fiind deja la „reanimare”, şi-a delegat cel mai puternic agent – Marian Lupu – la sediul PDM, pe aerodromul pregătit din timp de D. Diacov, coagulând în jurul său democraţii comunişti. Vehiculând „Principii şi valori”, el a cucerit încrederea partenerilor de coaliţie AIE-1. S-au înfrăţit cu partidul lui Putin, „Edinaia Rossia”, pe care l-au copiat întocmai. Au împărţit structurile statului după principiul politico-economic.
S-au început furturile, care mai de care. Omul pregătit la „Centru”, având la îndemână aparatajul performant şi justiţia lui Voronin sub cască, a început fabricarea dosarelor, punându-le pe rafturi până le va veni momentul pentru şantaj. Când a apărut problema preşedintelui ţării, s-a constatat că M. Lupu, care dormea şi se visa preşedinte, nu poate fi înaintat, pentru că suferise deja două eşecuri.
La biroul PCRM a fost invitat tânărul comunist, avid de putere, I. Dodon, ca împreună cu Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc să părăsească formaţiunea. Ultima, Abramciuc, avea deja pregătit terenul de aterizare – Partidul Socialiştilor.
Astfel, PCRM, sleit de puteri, a dat naştere la două clone: PDM şi PSRM, pe care, ulterior, Voronin le făcea cu ou şi cu oţet.
Insultările reciproce induceau în eroare electoratul PCRM şi îl sileau s-o ia razna – care la democraţi, care la socialişti. PD a început captarea dreptei, prin şantaj şi corupere, socialiştii – din centru-stânga şi restul comuniştilor din PCRM.
În scrutinul prezidenţial a fost deplasat fondul de aur al PCRM, cei 14 transfugi, pentru a-l aduce la Preşedinţie pe I. Dodon şi pe V. Plahotniuc – coordonator al coaliţiei de guvernare. Aşa a fost încheiată prima etapă din lupta pentru acapararea puterii şi schimbarea cursului european, pe care l-au dorit şi-l doresc cetăţenii R. Moldova, dar nu-l doresc nici unul, nici altul din cei doi politicieni. S-a început o critică dură a PD, care favorizează partidul socialiştilor, ca să nu-şi piardă o parte din electorat în viitorul scrutin.
Pentru a induce în eroare UE şi cetăţenii naivi ai R. Moldova, a fost înscenată „lupta” dintre PSRM şi PDM, ca fiind o luptă geopolitică între Vest şi Est. În ţarcul socialist nu se bagă nimeni. Acolo e concentrată masa critică extremistă a PCRM. Ambele formaţiuni „se pasc” pe eşichierul dreptei. Aici se află nostalgicii după „trecutul luminos” – pâinea şi cârnaţul ieftin, benzină de 9 copeici litrul – , dar şi cei ce vor în UE. Deoarece PDM, copilul neascultător al UE, nu mai conteneşte să ne spună cât de tare ne doreşte fericirea într-o Europă liberă şi democratică, unii chiar cred asta, cum au crezut când ni se spunea că timp de 2-3 ani miliardul – banii furaţi de la cele 3 bănci – va fi recuperat. Anii au trecut, finul Candu a luat apă în gură, Shor, judecat la 7 ani şi jumătate cu executare, aşteaptă legea de amnistie a capitalului să ne întoarcă 2% din miliardul furat şi să devină deputat cu acte în regulă în circumscripţia Orhei. Cum vă place? Justiţia „independentă” citeşte sentinţele scrise de la „Centru” cu ochii în pământ sau cu dosul la public.
Dreapta nu se va uni din cauza rânzei, dar şi pentru că partidele de dreapta vor fi forţate, prin şantaj şi corupere, să participe independent la alegeri. Nu contează câţi susţinători au. Atunci când fiecare vot poate fi de aur, nimeni nu-i va permite lui Ghimpu, Şalaru, Pavlicenco sau Mocanu să susţină candidaţii dreptei.
Dacă nu vom participa la scrutinul din 2018 cu o listă comună, susţinută de cei care aşteaptă schimbarea, rezultatul va fi în favoarea PCRM şi a clonelor sale. Generalul Voronin va pleca, în sfârşit, la odihna binemeritată, petrecându-şi restul vieţii la Holercani, unde are terenuri arendate pe 99 de ani înainte.
Dumitru NOROC, Conferenţiar universitar
