Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Diplomaţi sau spioni ruşi?

Diplomaţi sau spioni ruşi?

A relaţiona cu Putin şi a-l sluji pe Putin sunt lucruri diferite… Te întrebi, Igor Nicolaevici, de ce, în 25 de ani de până acum, nimeni nu şi-a permis gestul pe care şi l-a permis Guvernul Filip? Parcă nu e clar? Nu a avut cine. Au mai existat şi alţi Dodoni… 

Scandal. Diplomatic. Nu e primul din câte au existat în 25 de ani de independenţă şi, totuşi, e o premieră. E cel mai mare şi, posibil, cel mai periclitant, ţinând cont de partajarea geopolitică a R. Moldova (reală sau formală) între preşedinţie – pe de o parte, şi parlament şi guvern – pe de alta. Igor Dodon, preşedintele, s-a şi grăbit să iasă în faţa presei, înainte de a mai merge o dată la Putin, şi să se cocoşească la Occident şi NATO, că expulzarea diplomaţilor ar fi „mâna lor”. Amintim că luni seara cinci diplomaţi (atenţie, 5) ai Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău au fost declaraţi „persona nongrata”, având indicaţia ca, în 72 de ore, să părăsească R. Moldova. Solicitat de presă, Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Farit Muchametşin, deşi a confirmat cazul, a refuzat să dea explicaţii. „Am primit notificarea, o studiem… Deocamdată nu vom comenta”, a fost răspunsul şefului diplomaţiei ruse în R. Moldova. Nu a fost mai generos, în acest sens, şi premierul Pavel Filip, care, la fel ca şi Muchametşin, a confirmat informaţia, dar nu a dat nici el mai multe detalii, făcând trimitere la rigorile diplomatice. „Nu pot să spun cine sunt oamenii aceştia, pentru că regulile nu ne permit să facem acest lucru. Au fost declaraţi persoane non grata în baza informaţiei secrete a serviciilor speciale. Este o procedură standard. Asta este tot ce vă pot spune”, a declarat Filip presei. Nici Moscova nu a făcut mare zarvă pe marginea cazului. O primă reacţie, în fond emotivă (şi asta, probabil, pentru că a fost una imediată, în aceeaşi seară de luni), a venit din partea viceministrului rus de Externe, Grigori Karasin. După cum era şi firesc pentru cazuri de acest gen, Karasin a calificat decizia Chişinăului drept „neprietenească”, o „gravă provocare” la adresa Rusiei şi a lui (?!) Igor Dodon (se operează, ca să vezi, exact în aceeaşi manieră ca şi în cazul preşedintelui sirian Bashar al-Assad: şi acela prieten al Moscovei, şi acela pradă a provocărilor puse la cale de americani), care pledează la Chişinău pentru o normalizare a relaţiilor cu Federaţia Rusă. Ce va urma? Rusia „va răspunde şi răspunsul nostru va fi „destul de dur… Ne vom gândi la un răspuns adecvat şi el va urma”, spune Karasin. Posibil, da, posibil şi nu. Repet: poziţia lui Karasin este una pe loc „fierbinte”, mai mult emotivă decât raţională. La câteva zile după decizia Chişinăului, subiectul celor 5 diplomaţi expulzaţi a fost abordat şi în Duma de Stat a Rusiei, scrie agerpres.ro. Iar părereile exprimate în forul legislativ rus diferă de cele exprimate de Karasin. Prim-vicepreşedintele Comisiei pentru afacerile CSI din Dumă, Konstantin Zatulin, este înclinat să creadă că aceste acţiuni ale Chişinăului sunt mai degrabă rezultatul relaţiilor dintre preşedinte, majoritatea parlamentară şi guvernul ales de parlament şi nicidecum rezultatul relaţiilor dintre cele două state. În Duma de Stat există voci care cred că, de la venirea lui Dodon la Preşedinţie, relaţiile Chişinău-Moscova nu au devenit mai bune, decât în aparenţă, la nivel de declaraţii şi de decor politic. Faptul că Dodon speculează şi afişează în interese personale sau ale cercului său de interese relaţii speciale cu Putin şi îşi permite declaraţii deseori neîmpărtăşite în societatea moldovenească sau la nivelul puterii, nu poate face bine relaţiilor cu Rusia. Ce minunat ar fi să creadă acelaşi lucru şi Putin. Dar, poate că şi crede, însă nu are încotro. Dacă ăsta e Dodon, de unde să vrei mai mult?  Aşa sau altfel, pentru Moscova, care îşi leagă mari speranţe de Igor Dodon, e bine să înţeleagă că Dodon şi R. Moldova nu e acelaşi lucru, oricât de mult s-ar acoperi el cu „relaţiile multiseculare dintre popoarele moldovenesc şi rus sau cu pravoslavnicia rusă, cu migranţii moldoveni ori numele lui Putin. Partea proastă în relaţiile R. Moldova cu Rusia (la nivelul Preşedinţiei) e că Dodon nu ţine la numele său, aşa cum o face Putin. Şi atunci nu e clar, la ce bun  atâtea drumuri la Moscova? Să roadă genunchii? Nu a reuşit să se întoarcă zilele astea de la Moscova, că ieri a plecat pentru două zile la Sankt Petersburg. Şi iarăşi pentru întâlniri cu „oficiali ruşi”, inclusiv cu Putin. A plecat (aşa a declarat presei) să clarifice „cazul celor 5 diplomaţi ruşi”. Ce să clarifice? E caz de spionaj. Dacă informaţiile vin din partea serviciilor speciale, ce nu ar fi clar? Mai ales că, la acest subiect, s-a mai scris. Şi atunci, va îndrăzni Dodon să-i ceară lui Putin explicaţii de ce ţine spioni sub acoperire în R. Moldova? Pe naiba. Dacă ar fi fost preşedinte, ar fi făcut-o, dar aşa a mers, slugarnicul, să fie „tras de urechi”. Să fim atenţi la ce declaraţii a făcut Dodon în cazul celor 5: „mă declar profund indignat”, e „un gest revoltător”, o „ostilitate afişată a diplomaţiei moldoveneşti”, a guvernării „eurounioniste”, care „s-a implicat în jocuri geopolitice deosebit de periculoase ale Bruxelles-ului şi ale Washington-ului în regiune”, e o „provocare directă, menită să afecteze grav relaţiile şi parteneriatul strategic cu Federaţia Rusă”. Care parteneriat strategic cu Rusia, când, de 25 de ani, Moscova ţine sub ocupaţie Transnistria? Care bune relaţii cu Rusia, Igor Nicolaevici, dacă de 9 mai, contrar avertismentului Externelor de la Chişinău, Rusia şi-a scos, la Tiraspol, trupele la defilare militară, iar singur, în loc să te declari „profund indignat”, ai plecat la Moscova să-i ţii umbrela lui Putin la parada de pe Piaţa Roşie? Faptul că mergi, uneori şi de două ori pe săptămână, la Putin, încă nu înseamnă bune relaţii cu Rusia. A relaţiona cu Putin şi a-l sluji pe Putin sunt lucruri diferite. Vinul, merele şi migranţii nu sunt singurele probleme pe care le are R. Moldova cu Rusia. Şi nu cele mai mari. Problema problemelor este Transnistria şi armata rusă la Nistru, probleme în care, Igor Nicolaevici, eşti şi nul, şi mut. Te întrebi, de ce, în 25 de ani de până acum, nimeni nu şi-a permis gestul pe care şi l-a permis Guvernul Filip? Parcă nu e clar? Nu a avut cine. Au mai existat şi alţi Dodoni. Iar Filip a făcut-o nu pentru că nu vrea relaţii bune cu Rusia. „Noi ţinem foarte mult la relaţiile cu Federaţia Rusă”, dar „vrem să fim trataţi cu respect chiar dacă suntem o ţară mică… ”, spune Filip. Ce zici?