De la Ianukovici la Dodon
În 7 luni de mandat, Dodon a trecut pod peste Constituție. În ianuarie, liberalii l-au acuzat de trădare de patrie și au inițiat procedura de demitere a lui Dodon. „Cineva”, însă, a zis că ar fi nevoie de „argumente”. Și, în timp ce democrații lui V. Plahotniuc caută „argumente”, Dodon își face „meseria” (de trădător), trădând în continuare
Ucraina este în aşteptarea unui proces-bombă. Dosarul ex-preşedintelui ucrainean Victor Ianukovici a ajuns în instanță. Ianukovici, în calitate de fost preşedinte, este acuzat de inaltă trădare şi de violarea suveranității şi integrității teritoriale a Ucrainei. Lui Ianukovici i se impută pierderea Crimeii, separatismul teritorial din Donbas şi masacrarea câtorva sute de protestatari de pe Maidan, în februarie 2014. Este o premieră, cel puțin în spațiul ex-sovietic, când un şef de stat ajunge să fie judecat pentru trădare de patrie. Una dintre cele mai importante probe la dosar, potrivit procurorilor, ar fi o scrisoare, adresată de Ianukovici autorităților ruse, prin care acesta le-ar cere să intre cu trupele în Ucraina, ceea ce, formal, s-a şi întâmplat, prin desantarea „omuleților verzi” ai lui Putin în Crimeea, invadarea şi, ulterior, anexarea ei la Rusia. Dosarul Ianukovici este judecat de un tribunal din Kiev, în lipsa inculpatului. Deşi nu a participat pe perioada anchetei la nicio şedință, fiind reprezentat doar de avocații săi în proces, fostul preşedinte riscă să fie condamnat la închisoare pe viață. Cel puțin asta cer procurorii. „Pedeapsa maximă – închisoarea pe viaţă…, dacă va fi găsit vinovat”, scrie TASS, cu referire la declarația de presă a unuia dintre procurorii militari din grupul de anchetă, Ruslan Kravcenko. „Cred că cea mai mare realizare într-un an de activitate este finalizarea investigațiilor şi inițierea procesului împotriva lui Ianukovici, care este acuzat de înaltă trădare a poporului ucrainean… Răul va fi pedepsit”. Este declarația procurorului general al Ucrainei, Iuri Luțenko, făcută în cadrul audierilor parlamentare din Rada Supremă a Ucrainei, după finalizarea anchetei.
Amintim că lucrurile în Ucraina au explodat în preajma Summit-ului UE de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013, când preşedintele de atunci, V. Ianukovici, printr-o înțelegere de taină cu Moscova, a refuzat să semneze, alături de R. Moldova şi Georgia, Acordul de Asociere cu UE. În consecință, sute de mii de ucraineni au invadat străzile Kievului, acuzându-l pe Ianukovici că ar face jocurile Moscovei, că i-a trădat şi că vrea să fure Ucrainei viitorul ei european. Strada a cerut demisia preşedintelui şi a guvernului. Sub protecția serviciilor speciale ruse, Ianukovici a fost scos din Ucraina şi, de 3 ani, se află în Rusia. Deşi organele de drept din Ucraina insistă pe ideea că Ianukovici va fi condamnat şi va fi condamnat în modul cel mai sever posibil, nimeni, deocamdată, nu poate garanta acest lucru, inclusiv la Kiev. Şi asta pentru că fostul lider ucrainean este – acolo unde este – bine protejat de Moscova. Cazul Ianukovici, ziceam, este unul special, nemaiîntâlnit în spațiul post-sovietic, o premieră. Dar o premieră ca fapt. Ca fapt divers. Şi, probabil, nimic mai mult. Tot ce-i posibil că sentința va fi pronunțată, de jure Ianukovici ar putea fi şi condamnat pe viață, aşa după cum cer procurorii, dar el niciodată nu va sta la închisoare. Pentru că Ianukovici are pe „cineva” în spate.
În politică, mai ales „sus-puşii” dintre ei, toți au, de obicei, pe „cineva”, care să-i scoată de sub acuzare. Să ne amintim aici de „cazul Smirnov”, criminalul de Smirnov de la Tiraspol, care a provocat războiul şi secesiunea din 1992 de la Nistru (ajutat şi încurajat de Moscova, bineînțeles) şi care, în acelaşi an, a fost prins la Kiev, arestat şi escortat de serviciile noastre speciale la Chişinău. A fost încarcerat. Crima era pe față: atentat la suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova. Cu ce s-a terminat toată povestea? Smirnov a fost pus în libertate. De ce? Că l-a avut, ca şi în cazul lui Ianukovici, pe un „cineva” în spate. Ori: „cazul 7 Aprilie-2009”, alegeri furate, revoluție twitter la Chişinău, lumea a dat buluc în stradă să ceară comuniştilor să plece de la guvernare. În fond, acelaşi Maidan, ce-i drept la alte dimensiuni, cu alte costuri, dar cu acelaşi refren: la Kiev „Jos Ianukovici”, la Chişinău, „Jos Voronin” şi comuniştii. Regimul a căzut. S-a bătut frenetic din palme, pe valul revoluției, la guvernare au venit „anti-comuniştii”, însă, pentru crimele din 7 Aprilie şi ceea ce a urmat după 7 Aprilie (când poliția, procurorii şi judecătorii se transformaseră în troici NKVD-iste), nu a urmat nicio condamnare legală serioasă. Polițiştii torționari şi procurorii au fost avansați în grade, judecătorii în funcție, iar „elitele” de atunci, care controlau totul (Voronin – la Preşedinție, Greceanâi – la Guvern, Lupu – la Parlament), în loc să facă puşcărie, sunt şi azi (ironia sorții) deputați. Fac legi şi zic că ne reprezintă interesele. De ce-i aşa? Explicația e aceeaşi: pentru că au avut şi ei pe „cineva” în spate.. Şi dacă continuăm, ajungem şi la „cazul Şevciuk”, un alt criminal, fost şef de regim secesionist la Tiraspol, ca şi Smirnov sau Krasnoselski, şi pe care „cineva” îl ascunde de două luni la Chişinău, după ce procuratura de la Tiraspol i-ar fi deschis câteva dosare penale şi l-a dat „în căutare”. Singurul care, deocamdată, nu a avut noroc, în acest sens, a fost V. Filat (greu de explicat), iar cel care îl are, deocamdată, cel mai mult, pare să fie Ig. Dodon, preşedintele. Dodon calcă cu stângul de cum a devenit preşedinte, de la felicitarea (recunoaşterea) lui Krasnoselski pe post de preşedinte al Transnistriei, lucru pe care nu şi l-a permis niciun alt preşedinte de până la el. Krasnoselski s-a scăpat cu vorba şi a recunoscut, într-un cerc mai restrâns, că Putin a zis „tak im nado”, când a aflat vestea. În 7 luni de mandat, Dodon a trecut pod peste Constituție. Din jurământul lui, „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”, nu s-a ales nimic. În ianuarie, liberalii l-au acuzat de trădare de patrie şi au cerut colegilor de parlament să sprijine procedura de demitere a lui Dodon. „Cineva” însă a zis că e nevoie de „argumente”. Şi, în timp ce democrații lui V. Plahotniuc caută „argumente”, Dodon îşi face „meseria” (de trădător), trădând în continuare. Chiar să nu aibă şi fărâma asta de Moldovă pe „cineva” în spate, care s-o apere de trădători şi de trădare?
