„Legal. Dar moral?” Scrisoarea unui profesor de istorie disponibilizat pentru că a ajuns la pensie
„După 57 de ani de activitate nu insist la ceva mai mult”, spune într-o scrisoare adresată ZdG un fost profesor de istorie de la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din comuna Ciorescu, municipiul Chișinău, disponibilizat recent pentru că a ajuns la pensie.
Profesorul Ion Tverdohleb amintește în scrisoare despre o vorbă înțeleaptă, vehiculată deseori: „Cine nu are bătrâni – să și-i cumpere.” Profesorul spune că în R. Moldova numărul vârstnicilor este mare și e în continuă creștere, iar în domeniul educației situația nu este o excepție. Potrivit statisticilor oficiale, în R. Moldova sunt circa 529,7 mii de pensionari pentru limită de vârstă. Dintre ei, 24,3 % sunt angajați în câmpul muncii, această cifră reprezentând peste 128 de mii de persoane.
„Dacă revenim la domeniul Educației, aș aminti aici declarația din februarie 2026 a ministrului Educației și Cercetării, Dan Perciun, care a spus că 25 % dintre profesorii care predau în școlile din R. Moldova sunt pensionari, iar în următorii 10 ani încă 25 % dintre profesorii actuali urmează să ajungă la vârsta pensionării”, scrie Ion Tverdohleb, calculând că în școlile din R. Moldova aproximativ unul din patru profesori este pensionar.
Nu speră la ceva mai mult decât la o strângere de mână și la un cuvânt cald de recunoștință
Profesorul, așa cum spunea la început, după 57 ani de activitate în școală, nu speră la ceva mai mult decât la o strângere de mână și la un cuvânt cald de recunoștință. El amintește că în perioada ultimei campanii electorale, pe strada pietonală, s-a întâlnit ocazional cu ministrul Educației. „I-am sugerat că, poate, ar fi bine să constituie, pe bază de voluntariat, un sfat al bătrânilor din Educație, oameni cu experiență, care au trecut prin diferite încercări, dar cărora le-a rămas în suflete dragostea față de carte și față de copii. Ministrul mi-a spus atunci că e preocupat de implementarea noilor strategii în Educație și că nu mai are timp și pentru alte activități. I-am reproșat atunci că pentru a implementa o nouă strategie e nevoie să cunoști solul în care aceasta ar trebui să prindă rădăcini. Aceasta înseamnă că ministerul ar trebui să cunoască cât mai bine situația reală din domeniul Educației. Ministrul a zis atunci că rezultatele PISA, rezultatele examenelor de Bacalaureat ajută ministerul să evalueze clar situația din teren”, scrie Ion Tverdohleb.
În continuare, profesorul povestește cum, la 17 august 2026, revenind din concediu, a fost invitat în biroul directorului, cu ușa închisă. „Directoarea interimară (pe atunci) a Instituției Publice Liceul Teoretic «Nicolae Bălcescu», comuna Ciorescu, municipiul Chișinău, Irina Smirnov, m-a informat că pentru anul de studii 2026–27 nu mai sunt ore disponibile la disciplina pe care o predau – istoria. Printr-un simplu mulțumesc pentru activitate, discuția s-a încheiat. Similar s-a procedat și cu alți pensionari: Liuba Cernei, profesoară de biologie, Anastasia Mârleanu, profesoară de matematică, Gheorghe Zolotariov, profesor la educație fizică, Dzema Roibu, profesoară de fizică. Admit că în cazul nostru procedura a fost corectă sub aspect legal, dar sub aspect moral?” se întreabă Ion Tverdohleb.
Acesta mai amintește că la 25 august 2026 a fost prezent la consiliul profesoral. „În cadrul consiliului au fost promovați corigenții, au fost aprobate listele elevilor din clasa 1 și din clasa a 10-a. Despre pensionarii disponibilizați, care în total au o activitate pedagogică de circa 250 de ani, nu s-a spus niciun cuvânt. Buchetele de flori inexistente nu și-au găsit destinatarii, care nici nu au fost invitați la ultimul lor consiliu în această instituție. Nu vorbesc despre recompense, prime sau despre posibile oferte de activități în cadrul instituției. Vorbesc despre bunul simț al celor din administrație, cărora noi, pensionarii, le-am instruit copiii”, continuă pedagogul.
„Dacă toți profesorii pensionari ar pleca…”
Un mesaj dureros în ajunul Zilei Internaționale a Persoanelor în Etate și a Zilei profesionale a pedagogilor, transmis în condițiile în care, dacă toți profesorii pensionari ar părăsi simultan sistemul, numărul persoanelor care ar trebui înlocuite ar fi de aproximativ patru ori mai mare decât numărul actual de posturi vacante raportat de MEC, care e în jur de 1400.
ZdG a contactat-o pe Irina Smirnov, directoarea Liceului „Nicolae Bălcescu” din comuna Ciorescu, pentru a clarifica situația celor cinci profesori disponibilizați. „Dumnealor au finalizat contractul de prestări servicii. Așa cum la liceu au fost repartizați tineri specialiști, nu am mai avut ofertă educațională. Sunt pedagogii noștri, ținem la ei, dar legislația nu ne permite să procedăm altfel. Înțeleg situația, am și eu bunică pedagog. Înțeleg că un pedagog ar fi trebuit să poată să se odihnească, dar suntem în situația în care avem mereu grija unei bucăți de pâine. Mai avem pensionari care deocamdată nu și-au încheiat contractul. Prioritari sunt cei care recent s-au pensionat în comparație cu alții care muncesc deja mai mult timp fiind la pensie. Nu a fost nevoie de niciun eveniment de petrecut, pur și simplu, se anunță că își încheie contractele de muncă. Fiecare poate să interpreteze lucrurile diferit, dar nu am făcut nimic contrar legislației”, ne-a transmis Irina Smirnov. În cadrul liceului își fac studiile circa 900 de elevi.
Psihologă: „Modul în care se produce despărțirea contează la fel de mult ca faptul în sine”
La același subiect, Ana Niculăeș, psihologă și psihoterapeută integrativă, explică: „Din punct de vedere psihologic, ieșirea din profesie la vârsta a treia este o tranziție majoră, care afectează identitatea, rutina și sentimentul de utilitate. Modul în care se produce despărțirea contează la fel de mult ca faptul în sine. Studiile despre pensionare arată că o despărțire marcată prin recunoaștere și un ritual de rămas-bun facilitează adaptarea, în timp ce o plecare abruptă, fără niciun semn de apreciere, crește riscul de tristețe prelungită, retragere socială și sentiment de devalorizare. La această vârstă, nevoia de a ști că munca ta a avut sens și a fost văzută este una fundamentală. Recunoștința publică nu este doar un gest formal, ci un factor de protecție pentru sănătatea emoțională a acestor persoane.”
