Falsurile despre relația Uniunea Europeană – R. Moldova, demontate de experiența țărilor membre ale Uniunii
În campaniile electorale din R. Moldova, Uniunea Europeană a devenit constant subiect al mașinăriei de propagandă. Pe lângă dezbaterile legitime despre direcția politică a țării, spațiul public a fost inundat de fiecare dată de falsuri, conspirații și narațiuni alarmiste, menite să semene frică și confuzie în rândul cetățenilor.
De la „închiderea bisericilor” până la „valuri de migranți”, de la „dispariția familiei tradiționale” până la „pierderea suveranității”, aceste falsuri au fost răspândite de politicieni, site-uri obscure sau canale de social media afiliate unor interese geopolitice.
În acest articol facem o radiografie a celor mai pronunțate falsuri despre UE și explicăm de ce ele nu sunt adevărate.
Falsa alegere dintre Moldova cu credință și Moldova cu Europa
Unul dintre cele mai persistente mituri, prezent atât în discursul unor politicieni pro-ruși, cât și în mesajele virale pe rețelele sociale, spune că integrarea europeană ar însemna „descreștinarea” R. Moldova prin închiderea bisericilor, adoptarea ideologiei LGBT, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și „introducerea educației sexuale” în școli.
Aceasta este o tactică clasică pentru a mobiliza electoratul conservator și nu are niciun fundament real în politicile UE.
În niciun stat membru al UE nu există politici oficiale de închidere a bisericilor. Mai mult, UE garantează libertatea religioasă, fapt confirmat și de preoții din diasporă, iar multe locașuri de cult beneficiază de fonduri europene pentru restaurare.
„Nu se îngrădește libertatea bisericii sub nicio formă. Nu se închide nicio biserică, slavă Domnului. Eu cred că aceste sperietori sunt propagandă rusească”, susține Vasile Corja, care de 13 ani este paroh al bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Padova, Italia.
- Vasile Corja, preot în Italia: „Mulți moldoveni l-au cunoscut pe Dumnezeu aici, în străinătate”
- LGBT, mituri, manipulare și implicarea preoților în politică. Despre religia și credința din UE, văzute din interior
Mitul despre „agenda LGBT” care ar fi impusă odată cu integrarea europeană este desființat prin exemplul României, care este membră UE de aproape două decenii și nu a legalizat până în prezent căsătoriile între persoanele de același sex.
UE promovează drepturile fundamentale ale omului și, respectiv, drepturile minorităților, inclusiv sexuale, dar căsătoria rămâne o competență națională, iar fiecare stat membru are propriile legi privind căsătoria și alte forme de uniune, cum ar fi parteneriatele civile.
UE nu obligă statele membre să permită căsătoriile între persoane de același sex, dar le cere să trateze cuplurile de același sex în mod egal cu cele de sex opus în aplicarea legislației UE, inclusiv în ceea ce privește drepturile de ședere și liberă circulație a cetățenilor.
În prezent, căsătoriile între persoanele de același sex sunt legalizate în 37 de țări din întreaga lume, dintre care doar 16 sunt țări din UE.
Referitor la educația sexuală, politicile sunt stabilite la nivel național, UE doar recomandă standarde de sănătate publică și protecție a copiilor împotriva abuzurilor.
„Sperietoarea” cu refugiații și migranții
Falsurile despre refugiați și migranți, pe care R. Moldova ar fi obligată să-i primească, circulă de aproape zece ani, de fiecare dată inventându-se noi scenarii.
Una dintre cele mai memorabile „sperietori” a fost cea din timpul alegerilor prezidențiale din 2016, despre 30 de mii de refugiați sirieni care urmau să ajungă în țară dacă Maia Sandu ar fi câștigat alegerile prezidențiale.
Anul trecut, oligarhul fugar Ilan Șor răspândea mesaje alarmiste potrivit cărora Moldova ar fi forțată să accepte „mii de migranți din Africa și Orientul Mijlociu” ca preț pentru integrarea europeană.
Iar un caz notoriu a fost articolul fals din 2024, distribuit masiv pe Facebook, care afirma că 1500 de migranți din Franța urmau să fie aduși în Moldova în timpul Jocurilor Olimpice.
De fiecare dată, autoritățile de la Chișinău și Comisia Europeană au dezmințit informațiile și au explicat că R. Moldova nu este stat membru şi, prin urmare, nu este supusă mecanismelor interne de cote/relocare ale UE, iar orice aranjament internațional cu un stat terţ necesită acord bilateral explicit.
De altfel, statisticile oficiale arată că R. Moldova este mai degrabă țară de emigrare, nu de imigrare: peste un milion de moldoveni locuiesc și muncesc în UE, în timp ce numărul solicitanților de azil străini în Moldova este nesemnificativ.
Legătura dintre aderarea la UE și pierderea suveranității
Campaniile coordonate de manipulare informațională și canalele pro-Kremlin propagă ideea că aderarea la UE înseamnă pierderea teritoriului, resurselor sau suveranității imediate. Această idee este promovată frecvent pe canale de Telegram precum „Gagauz news”, dar și de liderii politici pro-ruși. Mesajul central este că Moldova „va fi condusă de la Bruxelles”, fără drept de decizie.
Aderarea la UE este un proces negociat, condiționat și unilateral imposibil fără acord democratic național, respectiv, UE nu „anexează” teritorii.
Mai mult, UE funcționează pe principiul subsidiarității, adică deciziile se iau la nivel european doar acolo unde este mai eficient decât la nivel național, iar statele membre își trimit reprezentanți în Consiliul UE și în Parlamentul European, având un cuvânt direct de spus în procesul decizional.
Experiența țărilor vecine arată că, din contra, aderarea aduce mai multă autonomie, nu mai puțină: România, Polonia sau Lituania au câștigat acces la piețe, investiții și fonduri de dezvoltare, fără a-și pierde identitatea culturală sau religioasă.
Frica economică transformată în opțiune anti-UE
O altă temă recurentă, promovată frecvent de Ilan Șor și reprezentanții așa-zisului bloc politic „Victorie”, condus din umbră de oligarhul fugar, este că piața europeană ar „distruge producătorii moldoveni”, inclusiv vinificatorii, că țara va fi lipsită de locuri de muncă sau că va deveni „o sursă de forță de muncă ieftină”. Scopul acestor narațiuni este transformarea fricilor economice în opțiune electorală anti-UE.
Faptele însă arată contrariul. Din 2014, odată cu semnarea Acordului de Asociere, exporturile moldovenești către UE au crescut constant. În prezent, peste 67% din exporturi merg spre piața europeană, pe când în țările CSI ajung doar 6,8% din totalul exporturilor. Tot pe piața UE ajunge și aproape jumătate din exportul de vinuri din Moldova.
În același timp, datele statistice oficiale relevă că situația pe piața muncii nu s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, fapt ce exclude influența nefastă din partea UE sau a altor actori.
Totodată, investițiile europene au susținut modernizarea infrastructurii și crearea locurilor de muncă.
Aderarea înseamnă militarizare, NATO și implicare în războaie?
Această narațiune a apărut mai ales după 24 februarie 2022, odată cu invazia rusă în Ucraina. Politicienii pro-ruși și portalurile afiliate Kremlinului au sugerat că „UE va transforma Moldova într-un poligon militar” sau că „țara este acum obligată să participe la acțiunile militare ale NATO”.
Și în această campanie electorală circulă „sperietori” de genul că dacă actuala conducere a țării „rămâne la putere”, țara se va afla „în aceeași situație ca Ucraina”, sau că partidul de guvernare „se pregătește să desfășoare până la 800 de soldați străini din alianța NATO în zilele premergătoare votului, pentru reprimarea oricăror proteste din perioada alegerilor”. Acuzațiile au fost respinse ferm de Ministerul Apărării al R. Moldova.
Ceea ce trebuie explicat este faptul că UE nu este alianță militară, ci organizație politică și economică, iar UE și NATO sunt entități separate, respectiv, aderarea la UE nu echivalează automat cu aderarea la NATO, procesul de aderare la NATO fiind unul complex și dificil.
Orice decizie privind securitatea și apărarea este luată în urma unor procese politice clare și consensuale – nu există „transfer” forțat de baze sau militari fără acorduri explicite. Mai mult, R. Moldova, ca stat neutru, și-a reafirmat neutralitatea în Constituție, de aceea niciun acord cu UE nu obligă la participarea în conflicte armate.
Respectiv, mitul „războiului impus de UE” este o manipulare care exploatează anxietatea provocată de războiul din Ucraina.
Falsurile despre UE răspândite în preajma alegerilor din R. Moldova exploatează temerile profunde ale societății moldovenești: frica de pierdere a identității culturale și religioase, de sărăcie sau război. Acestea, semnalează observatorii internaţionali şi organismele europene, sunt componente ale unei strategii hibride menite să slăbească opţiunea europeană şi să reorienteze electoratul.
