La Chişinău, 1-0 pentru Rusia în meciul cu Europa
În data de 9 mai la Chişinău vor avea loc ample manifestări ruseşti în stil sovietic, cu ocazia aşa zisei zile a victoriei bolşevicilor în al doilea război mondial. Partea interesantă şi cu valoare simbolică este că ruşii au izbutit să marginalizeze cu această ocazia sărbătorirea zilei Europei, care se desfăşoară tot pe 9 mai. Astfel, Ambasada Rusiei a obţinut pentru concertele sovietice dedicate lui Stalin piaţa centrală a Chişinăului, celebra PMAN, unde ani de-a rândul au avut loc marile manifestări româneşti, pentru limba română şi istoria românilor, iar manifestările dedicate Europei au fost surghiunite într-o piaţetă măruntă unde joacă table pensionarii.Partea cea mai caraghioasă este că nici ruşii habar n-au de fapt ce sărbătoresc ei pe 9 mai. Aşa zisa lor victorie împotriva nazismului este o cacialma propagandistică deoarece izvoarele ideologice al nazismului german şi ale comunismului rus sunt identice. Prima emisiune monetară a Revoluţiei Bolşevice de după 1917 avea zvastica pe faţa bancnotei şi fasciile pe avers. Primele uniforme ale Armatei Roşii aveau la petliţe însemne zvasticii. Zvastica de mai târziu a lui Hitler şi a naziştilor!
Rădăcinile comune ale nazismului şi comunismului
Istoriografia rusească nici până azi nu a executat un necesar update a temei legăturilor dubioase dintre nemţi şi ruşi încă de dinainte de 1939. Se ignoră voit faptul că înarmarea Reichului și pregătirea ofiţerilor nemţi s-a realizat via Stalin. Încă din 1923 Germania a fost ajutată de Rusia sovietică a lui Stalin să se înarmeze, după care Hitler şi Stalin au şi parafat înţelegerea secretă, în 1939, şi apoi cei doi s-a pus pe gâtul României, în 1940, decapitând-o şi trecând apoi la sfârtecarea întregii Europe.
Zeci de milioane de oameni au căzut pradă hecatombei socialiştilor cu cămăşi brune, negre şi roşii, mânaţi de aceleaşi idealuri şi inspiraţi de aceeaşi ideologi. Cărţile de istorie trec sub tăcere legăturile interesante dintre nazişti şi comunişti. Atât naţional-socialismul lui Hitler cât şi socialismul internaţionalist al lui Lenin şi Stalin au izvoare comune. Mai mult decât atât, la nivelul de top al conducerii Reich-ului s-au aflat chiar alături de Hitler agenţi sovietici. Este cazul lui Martin Borman de exemplu, organizatorul şi trezorierul Partidului Nazist, mâna dreaptă a lui Hitler.
Printre puţinii autori ruşi care au abordat această temă se numără Victor Suvorov numele de autor al unui celebru defector al GRU, alias Rezun fost ofiţer al GRU, unul dintre şefii spionajului militar sovietic care a fugit la britanici, și unul dintre puţinii transfugi ai GRU rămaşi în viaţă după dezertarea la inamic. După ce şi-a încheiat debrifingul în faţa contraspionajului britanic şi american, operaţiune care a durat câţiva ani, Suvorov, protejat cu stricteţe de Marea Britanie, unde trăieşte acesta acum (încă) a primit acceptul serviciilor să – şi scrie cărţi despre experienţa sa în serviciile militare ruseşti dar şi despre istoria mai puţin cunoscută a URSS. Suvorov s-a refugiat în Occident având asupra lui o veritabilă arhivă cu documente militare secrete sovietice, pe care le-a copiat, unul câte unul, de-a lungul multor ani.
Victor Suvorov a editat în Paris, în 1989, o carte intitulată „Le brise-glace” (Spărgătorul de gheaţă), care i-a bulversat pe istorici şi pe analiştii politici. Suvorov susţine, pe baza unei minuţioase documentări în arhivele militare sovietice, că Stalin, în vara lui 1941, dăduse ordin ca Armata Roşie să fie gata de atac. Beneficiind de surse solide şi de acces în arhive interzise civililor Rezun/Suvorov, întâmplător nu numai inteligent ci şi un foarte aplicat istoric, a demontat tezele mincinoase ale propagandei sovietice şi ruseşti utilizând accesul pe care l-a avut în calitate de cadru al GRU la documente încă şi azi ţinute la index de ruşi.
Un fost ambasador rus la Bucureşti, Alexander A. Churilin, care o făcea pe (şi) istoricul debita despre 9 mai 1945 următoarele: “calea barbarilor fascişti a fost barata de armata noastră. Rezistând la prima lovitură dată de forţele superioare ale inamicului, aceasta a oprit invazia, iar apoi a trecut la ofensivă decisivă. În istoria războiului, pe vecie vor rămâne faptele colective de eroism de care au dat dovada soldaţii noştri. Soldaţii noştri au fost aceia care au dat lovitura de graţie monstrului fascist la Berlin, pe data de 9 mai 1945. »
În contra-partida la tempeniile debitate de propagandă oficială rusa ce probează constanta politicii ruseşti, continuatoare a tezelor sovietice, iată mai jos un scurt extras din Spărgătorul de Gheaţă – carte intitulată după numele de cod dat lui Hitler de Stalin. Victor Suvorov demonstrează că adevăratul principalul vinovat şi adevăratul instigator al celui de-al doilea război mondial a fost Rusia sovietică, folosind analiza minuţioasă a desfăşurării de luptă, a tehnicii militare utilizate şi a pregătirilor din spatele frontului, mărturiile combatanţilor, şi mai ales nenumăratele documente la care a avut acces în calitate de agent de frunte ai GRU. Suvorov demontează în cartea sa întreaga istoriografie rusă, partașă la una dintre cele mai mari minciuni ale secolului trecut, pe care, iată, Rusia o reiterează şi în acest secol şi unde?… culmea, la Chişinău.
URSS urma să atace Germania în iulie 1941
Documentele aduse de Suvorov sunt foarte minuţioase şi cuprind informaţii de mare valoare ce vin să demonstreze că de fapt Stalin îşi organiza unităţile sovietice pentru a intra în Europa încă cu mult inainea de a fi atacat de Germania. În iunie 1941, Armata Roşie nu era deloc în deficit de armament şi oameni iar aşa zisa lipsa de pregătire militară a Uniunii Sovietice a fast un „mit”, lansat şi cultivat constant de conducerea de la Kremlin. În privinţa intenţiilor ofensive ale lui Stalin din iunie 1941 pledează şi alţi autori, afară de Victor Suvorov – Jacques de Launay („Grandes decisions de la II-e guerre mondial I”, Ernst Topitsch („Stalin’s Krieg”), Joachim Weber („Operation Barbarossa”) etc.
Victor Suvorov reproduce în carte şi directiva secretă din 5 mai 1941, semnată de generalul Jukov, directivă prin care Armata Roşie urma să atace România la 12 iulie 1941. Aceste date noi privesc şi România, care a fost acuzată de atac prin surprindere, alături de Germania, contra URSS. Planul Uniunii Sovietice de a ataca România în 1941, era în perfectă concordanţă cu strategia de ameninţare permanentă a României întregite, România Mare, privită de Moscova cu ură viscerală. În 1940, în mai puţin de trei luni, România reîntregită în 1918 era, în mare măsură, dezmembrată prinsă între două mari puteri gemene – Germania lui Hitler şi URSS-ul lui Stalin.
Ofensiva propagandistica sovietică de la Chişinău
Un foarte talentat blogger basararabean, Dragoş Galbur, referindu-se la circoteca ruso-sovietica de la Chişinău nota cu amărăciune zilele acestea: „Concertul de la Chișinău – o rușine națională: Pe 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale se preconizează o manifestaţie de amploare, Ambasada Rusiei la Chişinău va organiza un concert dedicat “Zilei Victoriei” URSS împotriva Germaniei naziste, cel mai grandios eveniment organizat de către ruși, de 20 de ani încoace. Finanțarea evenimentului vine în primul rând de la Moscova, iar în al doilea, de la Unibank și Fundația evreiască Miron Shor. La acest eveniment vor concerta doi renumiți artiști din fosta URSS, Iosif Kobzon și Lev Leșcenco (ambii evrei), iar la concert sunt așteptate peste 10.000 de persoane. Cireașa de pe tort” rămâne, însă, a fi, vizita (neoficială) a vice-președintelui Federației Ruse, Dmitri Rogozin, un antiromân declarat, cel care în 1992, în timpul conflictului de pe Nistru, aduna detașamente de cazaci în toată Rusia, aducându-i, personal, la Nistru, să lupte cu” vrăjmașul român”. Straniu este faptul că în aceeași zi, Guvernul moldovenesc organizează Ziua Europei, ca în fiecare an, însă, în acest an, evenimentul va fi organizat în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet” Maria Bieșu”, o locație mică, incomodă și rușinoasă pentru o țară cu aspirații europene. Cum a fost posibil ca Ambasada Rusiei la Chișinău, care reprezintă o minoritate etnică de 9%, în Republica Moldova, să ia autorizație chiar în inima Chișinăului, împingând evenimentul dedicat zilei Europei, organizat de către autorități, în scuarul de la Balet?
Despre demnitatea noastră națională nu voi scrie. Nu pot să scriu despre ceva ce nu există.”
Amare observaţii. Nimic de adăugat…
Autor: George Roncea, Sursa: Curentul.ro
