DW Va supraviețui Moș Crăciun într-o lume care se topește?
Pe măsură ce schimbările climatice încălzesc planeta, iernile cu zăpadă devin tot mai rare în Europa. Admiratorii tradițiilor clasice de Crăciun învață să se adapteze, notează Deutsche Welle.
Când a plecat din Stockholm spre sud, acum un deceniu, Erika Lundell a fost frapată să vadă cât accent se punea în decorațiunile de Crăciun din noul ei oraș, Malmö, pe gheață și zăpadă.
În capitala Suediei, zăpada era ceva destul de frecvent, iarna. În sudul țării – și, de altfel, peste tot în lume – „sunt atât de multe decorațiuni de Crăciun care au un element de zăpadă în ele”, observă Lundell, etnografă și lector la Universitatea din Malmö.
Fie că e vorba de puf alb în aranjamentele de sezon din vitrinele magazinelor, de luminițe în formă de țurțuri atârnate pe un brad sau chiar de pruncul Iisus înfofolit cam nepotrivit într-o noapte în care pare să fi nins peste ieslea din Orientul Mijlociu, zăpada decorativă este omniprezentă, în această perioadă a anului. În Suedia, spune Lundell, ideea unei ierni nordice „adevărate”, cu o pătură groasă de zăpadă, este văzută de mulți ca parte a identității naționale.
Lundell, care studiază aspectele culturale ale zăpezii și ale iernii, a discutat cu zeci de suedezi de toate vârstele despre felul în care trăiesc în perioada iernii și despre cum li se schimbă stilul de viață pe măsură ce iernile devin mai calde în emisfera nordică. Cei mai mulți locuiesc în sudul țării, unde ninsorile s-au rărit simțitor în ultimele decenii.
Cu doar câteva zile înainte de Crăciun, în Malmö nu se prea mai așteaptă nimeni la zăpezile de altădată.
„Generațiile mai în vârstă au povești mult mai detaliate despre viața cu zăpadă: baricade din zăpadă, sănii, mersul pe schiuri la școală”, explică Lundell.
Pentru suedezii mai tineri, acest peisaj nu mai face parte din viața de zi cu zi. În lunile de iarnă sunt mai obișnuiți cu zăpadă murdară, înghețată și cu lapoviță.
Majorității îi lipsesc zăpada și acea iarnă clasică, popularizată de câteva secole prin cântece, basme sau ilustrații, mai ales în preajma Crăciunului. „Se simte din descrierile lor ale zăpezii, care sunt foarte poetice, foarte romantice”, constată etnografa, subliniind legătura dintre zăpadă și ”spiritul” Crăciunului: ”Există această idee extrem de puternică, în partea asta a lumii, că trebuie să fie zăpadă ca să fie Crăciunul perfect”.
Cultura omniprezentă a Crăciunului
Acea legătură dintre zăpadă și Crăciun s-a răspândit în întreaga lume, ajutată de colonialism și capitalism. Chiar și în locuri precum Noua Zeelandă, unde sărbătoarea cade vara și este adesea celebrată cu grătare pe plajă, cercetătorul C. Michael Hall, specializat în turism și sustenabilitate, a observat că locuințele sunt împodobite cu brazi de Crăciun falși, oameni de zăpadă gonflabili și reni din plastic.
„Am fost în Singapore și în Kuala Lumpur de Crăciun. Îl au și ei pe Moș Crăciun în costumul lui, au brazi uriași cu zăpadă artificială pe ei. Iconografia e acolo, și e limpede că va rămâne cu noi foarte mult timp”, a explicat Hall pentru DW.
Atât Hall cât și Lundell se așteaptă ca simbolurile și tradițiile de Crăciun familiare să nu dispară prea curând, chiar dacă va trebui să facem eforturi mai mari ca să le păstrăm. Pinii, care și ei se luptă să se adapteze la încălzirea climei, sunt încă o piesă-cheie în decorul Crăciunului. Un sondaj recent realizat de Ipsos în SUA a arătat că aproximativ 83% dintre americani au optat anul acesta pentru un brad artificial, mai convenabil.
„Cultura legată de Crăciun și zăpadă va rămâne foarte puternică. Dar distanța dintre obiect și ceea ce simbolizează el va deveni mult mai mare”, estimează Lundell.
Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid. A înregistrat o scădere constantă a numărului mediu de zile cu zăpadă, în ultimii 40 de ani, iar două dintre cele mai calde ierni din istorie s-au produs în ultimii cinci ani. În America de Nord, zone înghețate în mod tradițional, precum regiunea Marilor Lacuri de la granița dintre SUA și Canada, se confruntă și ele cu dezghețul. Iarna relativ blândă din 2019/2020, de pildă, a adus foarte puțină gheață pe ”mările” interioare, care, de obicei, îngheață pe circa 40% din suprafața lor.
„Cultural, pierderea aceasta va fi un șoc uriaș”, avertizează Hall. Absența se va simți mai ales la Rovaniemi, „autoproclamatul oraș natal oficial al lui Moș Crăciun”, din nordul Finlandei. Când oamenii vizitează Rovaniemi, se așteaptă la pachetul complet: plimbări cu sania, Moșul și, desigur, distracție în zăpadă.
Hall, în prezent profesor la Massey Business School din Auckland, a petrecut mulți ani la Universitatea din Oulu, la sud de Rovaniemi, unde a observat cum schimbările climatice afectează „țara imaginară a Crăciunului”, pentru că, turistic vorbind, „pentru Rovaniemi Crăciunul e vârful. Așa s-au poziționat ani la rând și așa au ajuns în imaginația oamenilor. E foarte greu să te îndepărtezi de această reprezentare”.
Dincolo de zăpadă și Moș
Hall a observat, la cea mai recentă vizită în Rovaniemi, că unii vizitatori nu erau chiar atât de afectați de lipsa zăpezii, ca semn că percepția s-ar putea schimba. Indiferenți la lapovița și noroiul din jur, „își doreau mai ales să se asigure că au fotografia cu renul”.
Agenția de turism Nordic Visitor, cu sediul în Islanda, care organizează tururi de Crăciun și vacanțe de iarnă în nordul Europei din 2002, nu a avut nevoie să-și schimbe destinațiile din motive climatice. Dar a modificat unele activități și „a devenit mai transparentă cu oaspeții în privința a ceea ce pot aștepta”.
Conform unui purtător de cuvânt al companiei, contactat de DW, în urmă cu 15 ani „ne sprijineam puternic pe imagini tradiționale cu zăpadă, care reflectau ce își doreau călătorii în acel moment. Aproape toate tururile noastre includeau activități de iarnă precum săniile trase de câini, săniile cu reni, snowmobilele și experiențe pe ghețari”. Acum, când nu e zăpadă, furnizorii s-au adaptat și își transportă săniile cu husky pe roți.
Santa Claus Village din Rovaniemi rămâne deschis tot anul, iar Moșul își întâmpină vizitatorii „fie că plouă, ninge sau e soare”. Și alți operatori de turism aleg să pună mai mult accent pe activități care nu depind de vreme. „Sunt locuri care fac deja asta, punând accent pe aurora boreală, pe luminile nordului”, punctează Hall. „Deja vezi genul ăsta de schimbare”.
Pentru Nordic Visitor, asta înseamnă și tururi care „scot în evidență experiențe culturale locale care nu depind de zăpadă” și întâmpinarea noului an cu focuri de tabără și artificii. „Ni s-a spus adesea de către oaspeții noștri că e mai mult despre experiența completă, cu peisaj, cultură și lumini, nu doar despre a bifa o zi de Crăciun albă”.
Odată cu schimbările climatice, „iarna își va pierde una dintre componente, zăpada, dar nu și întunericul”, remarcă Lundell, adăugând că s-ar putea să vedem mai puțin accent pe zăpadă și frig și mai mult pe un alt simbol important al sezonului, interacțiunea dintre lumină și întuneric.
„Poate că în viitor iarna va fi cunoscută mai mult ca sezonul întunecat decât ca sezonul rece”, anticipează lectorul de la Universitatea din Malmö. Ideea de zăpadă și iarnă s-ar estompa atunci în memoria noastră culturală comună, „ca ceva dintr-un basm”.
