De ce durează atât de mult drumul Albaniei spre UE. „Accentul ar trebui să cadă pe calitatea reformelor, nu pe calendar”

Drumul Albaniei spre Uniunea Europeană este adesea invocat, inclusiv în spațiul informațional din R. Moldova, drept exemplu al unei „așteptări fără sfârșit” și al unei integrări europene blocate structural. Pentru a înțelege de ce acest proces a durat atât de mult și ce factori reali au influențat ritmul aderării, Ziarul de Gardă a discutat cu trei experți din Albania, care privesc parcursul european din perspective diferite: cercetare în domeniul guvernanței democratice, jurnalism de investigație și calitatea presei. Analizele lor arată că întârzierea nu poate fi explicată printr-o singură cauză, ci printr-o combinație de reforme profunde, blocaje politice interne, slăbiciuni instituționale și dinamici fluctuante la nivelul Uniunii Europene.

Reforma justiției – motorul principal, dar și sursa celor mai mari blocaje

Experții consultați de Ziarul de Gardă indică reforma justiției drept nucleul procesului de aderare al Albaniei la UE. Kristina Voko, directoare executivă a Rețelei de Jurnalism de Investigație din Balcani – Albania (Balkan Investigative Reporting Network Albania, BIRN Albania), subliniază că aceasta a fost „pilonul central al alinierii Albaniei la standardele UE”.

„Reformele care au avut cel mai mare impact asupra parcursului european al Albaniei sunt cele legate de statul de drept, în special reforma justiției. Procesul de evaluare (vetting) a judecătorilor și procurorilor, precum și crearea unor noi instituții judiciare au fost concepute pentru a rupe influența politică și corupția adânc înrădăcinate în sistem”, explică aceasta.

Reforma dată a devenit „pilonul central al alinierii Albaniei la standardele UE”, dar amploarea ei a generat, inevitabil, întârzieri și blocaje instituționale. Rezultatele nu aveau cum să fie imediate, iar eliminarea masivă a magistraților corupți a dus, temporar, la paralizarea unor instanțe.

Reforma a generat efecte paradoxale: pe de o parte, a crescut credibilitatea Albaniei în fața UE; pe de altă parte, a produs blocaje instituționale severe. Eliminarea unui număr mare de magistrați a dus la întârzieri în funcționarea instanțelor, afectând percepția publică asupra eficienței statului.

Arjan Dyrmishi, director executiv al Centrului pentru Studiul Democrației și Guvernanței din Albania, descrie reforma justiției drept o intervenție dureroasă, dar necesară: „Reforma justiției este, fără îndoială, cel mai important reper din parcursul european al Albaniei. Ea a provocat blocaje temporare, deoarece a reprezentat o intervenție profundă, care a zguduit sistemul din temelii – o durere necesară”.

În lipsa unor condamnări numeroase și a recuperării vizibile a bunurilor obținute ilegal, scepticismul public a persistat, iar reformele au fost percepute adesea ca incomplete, mai spune expertul.

Legi „impecabile pe hârtie” și realități instituționale fragile

Unul dintre factorii structurali care au încetinit constant procesul de aderare a fost ceea ce Arjan Dyrmishi numește „decalajul de implementare”.

„Am fost campioni la adoptarea unor legi care arătau impecabil pe hârtie, dar care nu s-au tradus în realitate pentru cetățeni”, afirmă expertul. Slaba capacitate administrativă și lipsa continuității instituționale au făcut ca multe reforme să fie reluate de la zero odată cu schimbările politice.

Această discontinuitate a generat o „fațadă europeană” peste o administrație încă învechită, în care coordonarea dintre ministere, instituții independente și nivelul local a rămas fragmentată. În contextul negocierilor de aderare, unde sincronizarea instituțională este esențială, aceste slăbiciuni au dus inevitabil la întârzieri.

Polarizarea politică și erodarea credibilității reformelor

Instabilitatea politică și polarizarea cronică au afectat constant credibilitatea procesului de reformă. Kristina Voko explică faptul că, de multe ori, reformele sunt prezentate ca realizări politice majore, dar sunt aplicate selectiv sau incomplet.

„Instabilitatea politică și polarizarea cronică au slăbit, în timp, credibilitatea angajamentelor de reformă. Reformele sunt adesea prezentate ca mari realizări politice, dar întâmpină dificultăți serioase în implementare, mai ales atunci când afectează interese consolidate”, afirmă ea.

Atacurile politice asupra instituțiilor de reformă din justiție au alimentat neîncrederea publică și au creat incertitudine cu privire la independența acestora. În aceste condiții, UE a ajuns să evalueze mai puțin existența cadrului legal și mai mult capacitatea instituțiilor de a funcționa autonom și de a livra rezultate sustenabile. „Atunci când reformele par selective sau aplicate inegal, încrederea – atât la nivel intern, cât și la nivelul UE – se erodează, chiar dacă legislația este, în mare parte, adoptată”, menționează jurnalista.

Arjan Dyrmishi completează această imagine, arătând că reformele structurale au fost rareori tratate ca angajamente naționale comune: „Acest climat a redus stimulentele pentru consens pe termen lung, afectând domenii-cheie precum independența justiției, depolitizarea administrației publice și aplicarea eficientă a politicilor anticorupție. În multe cazuri, reformele au fost prezentate ca victorii ale unei tabere politice, nu ca investiții în capacitatea instituțională, deși tocmai aceasta este esențială pentru eficiența și sustenabilitatea procesului de integrare. La rândul lor, problemele de guvernanță au amplificat aceste dificultăți. Mecanismele slabe de responsabilizare au favorizat reforme formale, concepute mai degrabă pentru a satisface cerințe externe decât pentru a produce schimbări reale în comportamentul instituțiilor”, menționează Dyrmishi.

Digitalizare, anticorupție și zonele unde progresul rămâne fragil

Alături de justiție, Albania a avansat semnificativ în digitalizarea serviciilor publice, un demers menit să reducă corupția de zi cu zi. Potrivit Kristinei Voko, această reformă a adus îmbunătățiri vizibile, dar a generat și riscuri: acces inegal pentru anumite categorii sociale, probleme de protecție a datelor și lipsă de transparență în achizițiile publice.

În același timp, progresele în domeniul libertății presei și al libertății de exprimare au fost mult mai slabe. „Aceste aspecte sunt esențiale pentru responsabilitatea democratică și sunt semnalate constant ca îngrijorări de către UE”, avertizează Voko.

Roden Hoxha, director executiv al Centrului Albanez pentru Jurnalism de Calitate, atrage atenția asupra mentalității „listei de bifat”: „Integrarea europeană este tratată ca un exercițiu tehnic: dacă o lege este adoptată sau este creată o instituție, reforma este considerată încheiată. În realitate, adevăratul test este implementarea”, subliniază expertul.

O comunicare deficitară și așteptări publice nerealiste

Un alt factor major al frustrării publice a fost modul în care procesul de aderare a fost comunicat. Roden Hoxha consideră că „complexitatea procesului de reformă nu a fost comunicată publicului la nivelul necesar. Autoritățile anunță repere – adoptarea unor legi sau deschiderea unor capitole, dar a lipsit o comunicare constantă și aprofundată care să explice de ce aceste reforme sunt necesare și cum funcționează ele în practică”, spune expertul.

Procesul de vetting a devenit, din nou, un exemplu central: un mecanism juridic sofisticat, explicat fragmentar, prin știri despre demiteri individuale, fără contextul general al reformei. În lipsa unei comunicări coerente, discursul public a oscilat între „optimism forțat și cinism”.

La rândul ei, Kristina Voko subliniază că presa nu poate explica eficient procesul de aderare în absența transparenței guvernamentale: „Atunci când guvernul nu explică în mod clar ce solicită UE, ce reforme sunt planificate și care sunt termenele realiste, acoperirea mediatică rămâne fragmentată. Într-un mediu media cu pluralism slab și presiuni politice și economice puternice, relatările ajung adesea să reflecte polarizarea politică internă, în loc să ofere explicații clare despre procesul de aderare. Pentru a îmbunătăți calitatea informației, instituțiile trebuie să comunice mai deschis și să trateze aderarea ca pe un proces public comun. Fără informații clare și acces la date, chiar și jurnalismul bine intenționat întâmpină dificultăți în a explica de ce extinderea UE este lentă, inegală și adesea greșit înțeleasă”, punctează Voko.

Rolul UE: oboseala extinderii și blocajele externe

Întârzierile nu pot fi explicate exclusiv prin factori interni. Arjan Dyrmishi amintește că dinamica internă a Uniunii Europene a influențat decisiv ritmul negocierilor, mai ales în perioadele de „oboseală a extinderii” și de crize interne ale UE.

„Au existat momente în care Albania a îndeplinit condițiile tehnice, dar consensul politic la nivelul UE a întârziat”, explică el, menționând inclusiv blocajele generate de diferendele dintre alte state din regiune. „Aceste întârzieri externe au avut un impact mai mare atunci când credibilitatea internă a Albaniei era deja fragilă”, spune Dyrmishi.

Clișeele din exterior: de ce expresia „Albania așteaptă degeaba” este o narațiune falsă

Experții atrag atenția că, în afara țării, parcursul Albaniei este adesea redus la clișee. Unul dintre cele mai persistente este ideea că aderarea ar fi, în esență, o problemă de combatere a corupției.

„Procesul presupune o transformare cuprinzătoare a statului, de la politici economice și de mediu până la capacitatea de absorbție a fondurilor europene și cultura civică”, explică Dyrmishi.

„Reforma justiției este adesea percepută drept o soluție rapidă, deși, de fapt, ea reprezintă o reconstrucție de durată – pe parcursul unui deceniu – a întregului ecosistem judiciar și a echilibrului de putere din sistemul politic. Mulți observatori externi presupun că progresul depinde exclusiv de reforme tehnice, fără a înțelege că stabilitatea politică și convergența internă sunt la fel de decisive, întrucât polarizarea încetinește reformele și slăbește instituțiile.

Există, de asemenea, o subestimare a rolului statelor membre în procesul de extindere. Aderarea nu este determinată doar de relația dintre guvernul albanez și Comisia Europeană, ci și de parlamentele naționale, opinia publică și ciclurile politice interne ale statelor membre, care pot accelera sau bloca procesul, indiferent de performanța Albaniei.

Este adesea ignorată și provocarea absorbției fondurilor europene, deși capacitatea administrativă poate determina dacă beneficiile apartenenței la UE sunt valorificate sau risipite. În plus, Albania este frecvent inclusă într-o narațiune regională generală, deși fiecare stat din Balcanii de Vest are propriul parcurs, propriul ritm și propriile realități politice”, subliniază expertul.

Roden Hoxha avertizează și asupra promisiunilor repetate privind data „sigură” de aderare:
„Accentul ar trebui să cadă pe calitatea reformelor, nu pe calendar. Progresul real constă în deschiderea clusterelor și închiderea capitolelor doar atunci când acestea sunt susținute de schimbări autentice”.

„În realitate, calendarul este prelungit deoarece aderarea este un proces extrem de complex. Nu este vorba doar despre voință politică sau câteva legi adoptate, ci despre mai bine de 30 de capitole de negociere care acoperă domenii de la justiție și economie până la mediu. După anii ’90, Albania a trebuit să reconstruiască practic de la zero instituții compatibile cu standardele europene. Au existat, desigur, blocaje politice interne și obstacole externe – de exemplu, Albania a fost ținută pe loc câțiva ani din cauza unui diferend între Macedonia de Nord și Bulgaria. Însă, aceste titluri ascund adevărul structural: transformarea guvernării și a societății conform standardelor UE necesită timp”, mai spune Hoxha.

În acest context, Albania este adesea inclusă într-o narațiune regională generală, ignorându-se faptul că fiecare stat candidat are propriul ritm, propriile constrângeri și propriile reforme dureroase.

Integrarea europeană ca proces societal, nu doar instituțional

Dincolo de negocieri și capitole, parcursul Albaniei spre UE a fost și un proces de transformare societală. „Integrarea europeană nu înseamnă doar adoptarea de legi noi, ci și formarea unei culturi civice compatibile cu valorile UE”, subliniază Arjan Dyrmishi.

Această dimensiune, mai puțin vizibilă și mai greu de cuantificat, explică de ce drumul Albaniei nu a fost liniar și de ce reducerea lui la o simplă „stagnare” servește mai degrabă narațiunilor propagandistice decât înțelegerii realității.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.