„Dezinformarea nu poate fi oprită. Nu ai cum să faci așa ceva într-un sistem democratic, în epoca rețelelor sociale, când fiecare este și creator, și multiplicator, și consumator de știri”. Interviu cu Ana Revenco despre cum luptă R. Moldova cu propaganda rusă

Într-un context de război informațional continuu, Ana Revenco, directoarea Centrului de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării (CCSCD), relatează despre cum funcționează instituția, care este rolul ei și ce a reușit să facă în doi ani de la fondare. Într-un interviu pentru ZdG, Revenco vorbește despre rolul Centrului de Comunicare Strategică, despre necesitatea unei abordări proactive – care „să seteze agenda, nu doar să reacționeze” – și despre cum „votul cetățenilor rămâne cel mai clar indicator al eficienței în apărarea democrației”.

— Ce intră exact în mandatul CCSCD? Este acesta doar un centru de analiză și recomandare sau are și atribuții operaționale, de intervenție directă?

— Accentul în contracararea dezinformării stă într-o abordare proactivă, orientată spre consolidarea rezilienței informaționale a instituțiilor și a societății. Contracararea de genul debunking (sau demontare de falsuri) e reactivă. Cea de tipul interzicerii activității unor mijloace de comunicare maligne este tot reactivă si nu rezolva problema de fond. Pentru că respectivii pot fi înlocuiți aproape imediat. 

Înțelegând că dezinformarea țintește slăbirea unui popor, a unui stat, comunicarea strategică vine ca răspuns, consolidând unitatea, încrederea și respectul. Printr-o comunicare strategică eficientă, poți contracara structural dezinformarea. Diferența dintre proactiv și reactiv e simplă: primul pas e să setezi agenda în favoarea ta, al doilea înseamnă că deja joci pe terenul adversarului, doar prin preluarea întâietății pe cât mai multe dintre narațiunile din spațiul public, adică prin slăbirea bazei acestuia. 

Suntem o organizație care nu doar monitorizează, analizează și informează, dar mai ales participă la construirea unui ecosistem axat pe comunicarea strategică a statului. Centrul nu are drepturi operative. Suntem un centru de analiză, de avertizare timpurie, de consolidare a cunoștințelor și de orientare strategică asupra comunicării. Centrul funcționează ca un hub de cunoaștere, de orientare și de coordonare strategică a acțiunilor. Nu avem atribuții coercitive, dar avem responsabilitatea de a pune pe masa instituțiilor statului și a partenerilor din mediul privat tabloul complet al amenințărilor și al opțiunilor de acțiune.

— Cui anume raportați și ce greutate au recomandările voastre? Sunt ele obligatorii pentru instituțiile statului sau doar consultative?

— Centrul se subordonează direct președintelui țării. Greutatea recomandărilor poate fi apreciată doar de decidenți și rezultă din efectul pe care le produc. Un raport analitic, o notă de informare privind, de exemplu, intenția și obiectivele rusești care se ascund în spatele anumitor narațiuni și tacticile folosite pentru a ajunge la un grup social vizat este baza pentru a construi o contranarațiune și strategia de apărare. La acea construcție nu participă însă doar Centrul, este un efort comun. În acest sens, Centrul pune la dispoziția instituțiilor responsabile de varii aspecte ale securității naționale date și informații care sprijină și facilitează răspunsul coordonat al întregului aparat de stat. Regulamentar și legal,  recomandările noastre sunt consultative, dar în realitate, când vorbim de protecția democrației, a instituțiilor și a cetățenilor, ele sunt tratate cu maximă responsabilitate.

— Ați putea da exemple concrete de situații în care recomandările CCSCD au fost preluate și implementate de autorități?

— Recomandările sunt strategice și mai puțin punctual-operaționale. Centrul acționează la nivelul recomandărilor orientate spre consolidarea încrederii în instituții, procesele democratice, coeziunea socială și securitatea economică – aceștia sunt indicatori sistemici ca măsuri ale succesului, pentru că exact acestea sunt vulnerabilitățile exploatate de actorii ostili, iar prin consolidarea lor, aplicând instrumente și acțiuni cunoscute drept comunicare strategică, obținem reziliența necesară.

Un exemplu sunt campaniile de sensibilizare și conștientizare de nivel național cu un puternic impact și acoperire, campanii construite în jurul sărbătorilor naționale, zilelor comemorative, evenimentelor istorice care au marcat profund societatea noastră, prin care sunt transmise mesaje de unitate, încredere, optimism, dar și reconciliere, respect și solidaritate. 

Elaborarea și punerea la dispoziție a directivelor adresate sectorului educație, cultură, economie, afaceri externe pentru adaptarea politicilor publice sectoriale, astfel încât să diminueze sau înlăture impactul factorilor sistemici care favorizează ingerința străină, la fel se regăsesc pe agenda de lucru a Centrului.

— CCSCD documentează constant atacurile informaționale rusești, dar opinia publică le percepe adesea ca „rapoarte tehnice”. Ce măsuri concrete ați reușit să opriți, nu doar să constatați? Cum anume?

— Suntem parte integrantă din mecanismul național de răspuns la agresiuni hibride și aducem în acest mecanism cercetarea, profunzimea analizelor și realismul propunerilor de acțiune. Concret, asta înseamnă că punem la dispoziția decidenților date, evaluări, acțiuni si linii de comunicare strategică pregătite în mod anticipativ, înainte ca atacul să lovească, astfel încât instituțiile cu competențe legale să aibă fundamentul necesar pentru a acționa rapid și eficient. Ca să fie clar, Centrul nu este o structură de poliție, nu are atribuții de destructurare directă a rețelelor dezinformării sau de sancționare a persoanelor din spatele lor.

Dacă privim lucrurile mai în profunzime, încă există o percepție greșită a fenomenului dezinformării. Cu regret, așteptările sunt greșite, pentru că fenomenul nu este încă bine înțeles. Dezinformarea nu poate fi oprită. Nu ai cum să faci așa ceva într-un sistem democratic, în epoca rețelelor sociale, când fiecare este și creator, și multiplicator, și consumator de știri. Poți însă să o contracarezi și să îi diminuezi efectele.

Rezultatele nu sunt cuantificabile cu cântarul, ca în alte domenii, dintr-un motiv foarte simplu: cum măsori numărul de oameni care au fost mai mult expuși comunicării noastre decât dezinformării? Sau cum măsori câți cetățeni au utilizat informațiile noastre pentru a contracara dezinformările pe rețelele sociale în nesfârșitele dispute dintre utilizatori? 

Cel mai eficient indicator al eficienței rămâne în final votul. Dacă numărul de falsuri scade într-o perioadă, aceasta se poate datora și unei strategii a rușilor. Nu te poți culca pe o ureche,  crezând că dacă ai eliminat niște actori ostili din spațiul public, ai oprit dezinformarea. 

În schimb, când câștigi la urne, atunci știi sigur că rolul tău a fost decisiv. Pentru că votul, de fapt, este alegerea făcută de cetățean ce reflectă gradul de încredere. Poți face apoi analize de scor, profilul publicului și să faci o serie de conexiuni mai amănunțite dintre rezultat și acțiunile tale sau ale adversarului, însă științele sociale nu oferă certitudinile pe care le întâlnim la științele exacte. 

Centrul operează cu indicatori în cadrul unui instrument construit de noi – Indexul național de reziliență informațională – și putem observa dacă, de exemplu, nivelul de încredere în instituții crește ca urmare a unor campanii de comunicare strategică și putem cuantifica impactul strict pe această zonă. Însă votul, alegerea cetățenilor, este ultimul și cel mai important indicator al succesului în eforturile de contracarare a campaniilor de dezinformare și operațiunilor de influență ostilă.

— Ce s-a schimbat în modul în care statul reacționează la campaniile de dezinformare după ce presa, inclusiv ZdG, a scos la iveală metode prin care Rusia operează sistemic prin „armate digitale”?

— Rolul presei independente și al partenerilor civici în demascarea rețelelor prin care Rusia își proiectează influența malignă în R. Moldova este extraordinar de important și trebuie spus apăsat: fără aceste investigații, statul nu ar fi avut același nivel de sprijin pentru a înțelege și contracara dimensiunea amenințării. Când vorbim despre riscuri existențiale pentru stat, anume astfel de eforturi demonstrează că fiecare poate și trebuie să fie parte integrantă a mecanismului național de apărare a intereselor constituționale. 

Procesul juridic are însă reguli clare și democratice. Oricât ne-am dori soluții rapide, trebuie să rezistăm tentației de „fast-justice” (justiție rapidă, n.r.). Este vital ca instituțiile de drept să acționeze în cadru transparent, cu probe solide, pentru ca deciziile lor să reziste și în fața contestărilor interne sau externe. În acest sens, investigațiile jurnalistice au venit în sprijinul activităților deja în derulare la nivelul statului.

Am construit de la zero o serie de instrumente, inclusiv metodologia integrată de monitorizare și analiză a spațiului informațional public, a amenințărilor de ordin informațional și riscurilor de comunicare. Noi am făcut progrese foarte mari ca stat în acest domeniu, unele dintre ele fiind chiar inovații la nivelul UE. Doar că așteptările nu sunt calibrate cu realitatea unui război informațional și oamenii așteaptă, cumva, ca de mâine să nu mai vadă ingerințe rusești ca să poată spune că acele rezultate există.

— Dacă legislația actuală nu permite blocarea rapidă a site-urilor și conturilor false, de ce Guvernul și Parlamentul nu acționează mai hotărât pentru a oferi aceste instrumente?

— Într-o democrație sănătoasă, soluția nu este tot mai multă reglementare, ci aplicarea corectă și consecventă a legilor deja existente. R. Moldova are azi un cadru legislativ modern, dar trebuie să îl folosească inteligent și consecvent. Libertatea de expresie și dreptul la informare sunt valori esențiale ale unei țări europene, iar orice nouă lege trebuie gândită cu grijă, pentru a nu oferi nimănui instrumente care să fie folosite împotriva presei libere și a cetățenilor. Aparatul de răspuns la amenințările hibride acționează cu maximă hotărâre, dar în limitele jocului democratic.

— În ce măsură instituțiile statului sunt pregătite să facă față falsurilor vizuale și deepfake-urilor, având în vedere că tehnologia AI evoluează mult mai rapid decât capacitatea autorităților?

— Contracararea dezinformării nu poate fi făcută eficient decât punând comunicarea strategică pe primul loc. Este imposibil să poți câștiga războiul informațional fiind reactiv. Să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că armatele cyber rusești pregătesc o serie de 50 de deepfake-uri. Apoi le lansează simultan în spațiul informațional. Presupunem, la fel, că statul sau alți actori bine intenționați răspund instantaneu cu materiale de demontare/debunking. Probabilitatea că exact oamenii care au interacționat cu cele 50 deepfake-uri vor interacționa și cu materialele de debunking și să-și schimbe opinia este foarte mică. Ca rezultat, noi am consuma resurse foarte mari pentru a fi reactivi cu maximum de promptitudine pentru orice dezinformare apare, însă nu am reuși să corectăm prejudiciul provocat. În plus, până ajunge mesajul nostru la publicul țintă, rușii mai lansează încă 50 de deepfake-uri. 

În schimb, dacă investești în educația pentru democrație, educația digitală și în comunicarea strategică, poți diminua impactul dezinformărilor direct prin intermediul consumatorului de conținut care știe să identifice singur un deepfake și folosește contextul furnizat de comunicarea strategică pentru a contracara singur dezinformarea atât pentru el, cât și pentru cei din bula lui informațională.

— Care sunt cele mai vulnerabile grupuri țintite de Federația Rusă în R. Moldova și de ce?

— În linii mari, vorbim de persoane nemulțumite de mersul lucrurilor, iar aceste nemulțumiri vin din zona economică, dar și din cea a justiției. Segmentarea publicurilor țintă este mult mai complexă și există diverse subcategorii, cum ar fi, de exemplu, persoanele care nu au interacționat niciodată cu Occidentul și care își formează imaginea despre acele societăți exclusiv prin intermediul terților. Aici e primordial rolul comunicării strategice. Degeaba consumi resurse ca să arăți că un lucru este fals în loc să îndrepți comunicarea strategică spre a expune publicul direct la experiențe și să formezi tu înțelegerile, credințele și atitudinile bazate pe realitatea factuală, pentru că, spre deosebire de ruși, care trebuie să deformeze realitatea, noi nu trebuie decât să diseminăm adevărul și faptele.

Ce trebuie reținut este faptul că dezinformarea atinge pe absolut oricine, indiferent de nivelul de educație. Din cauza avalanșei informaționale, un om obișnuit nu mai poate ține ritmul cu verificarea informațiilor, de exemplu. Și atunci, se bazează pe diverși emițători (surse), ceea ce duce la un consum de informație filtrat de altcineva, nu de consumatorul final, iar pe acest traseu orice informație poate fi pervertită, manipulată.

— Cum s-a schimbat anatomia campaniei rusești de manipulare în alegerile din 2020, 2023, 2024 și 2025?

— Între 2020 și 2025, Rusia și-a testat tacticile, tehnicile și procedurile sale de manipulare și interferență în întreaga lume, iar Republica Moldova a fost succesiv unul dintre terenurile preferate pentru aplicare. Dacă acum cinci ani vorbeam de operațiuni limitate sau izolate, astăzi vedem o mașinărie construită pe resurse imense – sute de milioane de euro pompate doar pentru un ciclu electoral, care alimentează o campanie permanentă, bine coordonată și adaptată la fiecare segment de public. În paralel, arsenalul s-a diversificat și sofisticat: rețele de site-uri doppelganger (clone), mecanisme de information laundering (prezentare a informațiilor false sau manipulative astfel încât să pară credibile și verificate, n.r.), folosirea inteligenței artificiale pentru falsuri credibile și campanii de impersonare (acțiuni prin care cineva se dă drept o altă persoană sau instituție pentru a manipula, înșela sau influența publicul, n.r.), menite sa erodeze încrederea oamenilor în instituții și stat de drept. 

Și investițiile în mediul offline sunt enorme, menite a deraia țara de la drumul ei. Toate scenariile în care voința legitimă a poporului nu este respectată sunt scenarii riscante pentru democrație. Adversarul mizează pe contestarea rezultatelor, fie prin narațiuni false despre dreptul tuturor moldovenilor la vot, fie prin acuzații că procesul a fost „furat” de autorități. Un alt scenariu periculos este prezența la guvernare a unor cai troieni antidemocrație, care ignoră voința cetățenilor și urmează agenda adversarului – prin sabotarea reformelor, blocarea progresului țării sau întoarcerea ei către dependența totală de actori imprevizibili precum Rusia. 

Problema nu ține doar de cadrul legal, ci și de dificultatea probării unor finanțări disimulate și de rezistența sistemului la sancțiuni rapide. Actorii pro-ruși operează prin rețele transnaționale, cu firme paravan, fluxuri de cash mai greu de urmărit și campanii aparent „civice” care ascund sursele reale. Când statul încearcă să intervină, propaganda răspunde imediat cu acuzații de „abuz politic”.

— Ce lecții trebuie să reținem după scrutinul din 28 septembrie?

— Deși extrem de importantă, victoria democrației este fragilă și este doar una de etapă. R. Moldova rămâne în continuare un spațiu în care fractura din societate este departe de a se vindeca. Rezultatul tehnic este important, dar nu este suficient pentru o stabilitate durabilă. O guvernare eficientă are nevoie de suport popular, mai ales când vorbim de implementarea unor reforme. Aparatul de propagandă rusesc duce acest război continuu, care nu s-a încheiat odată cu numărarea voturilor. Din contra, ținând cont de situația Rusiei, acțiunile de dezinformare se pot amplifica.

Să nu uităm totodată că în 2029 vor avea loc alegeri la Bruxelles, ceea ce înseamnă că Rusia va tura motoarele și mai mult, iar în ziua de azi, când piața publică este una globală înainte de toate, înseamnă că cetățenii moldoveni vor fi expuși în continuare acțiunilor de destabilizare în plan comunicațional. Ei nu trăiesc doar într-o bulă în care este vorba de R. Moldova, ci într-un spațiu în care valorile democratice sunt atacate constant. Și aceste valori sunt cele care au fost în centrul atenției și la alegerile de la noi și vor fi în continuare subiect de dezbatere.

De asemenea, noi vorbim de crearea unei reziliențe la nivel societal. Victoria din alegeri nu ne arată decât că suntem pe drumul cel bun, nicidecum că am bifat victoria finală. Munca noastră în construirea și rafinarea mecanismelor de contracarare a dezinformării rămâne sub același imperativ al urgenței.

Să nu uităm că drumul nostru este lung. Suntem doar în perioada de preaderare. Vom mai avea multe lupte de dus, iar misiunea Centrului nu se va încheia prea curând. Și când ajungem la acea reziliență, avem nevoie apoi să o menținem la același nivel.

— Cum poate fi asigurat un „mediu comunicațional sănătos” atunci când spațiul media moldovenesc e profund polarizat și multe televiziuni sau portaluri servesc agende străine?

— Nu mai sunt la fel de multe ca în anii trecuți, pentru că statul a luat măsurile corespunzătoare, dar e adevărat că mai există. Și aici mă întorc la observația de mai sus care sublinia faptul că trebuie să ne obișnuim cu acest război informațional continuu. 

Mediul comunicațional nu va mai fi sănătos mult timp de acum încolo. Și asta nicăieri în Vest, nu doar la noi. Cu cât înțelegem și acceptăm această realitate mai repede, cu atât ne putem concentra mai mult pe războiul propriu-zis, decât pe analize interminabile legate de cum s-a ajuns aici, de ce și cum putem opri.

Mediul comunicațional poate fi mai sănătos doar în măsura în care vocea noastră, a forțelor democratice, este mai puternică. 

— Vă mulțumim.