„Dacă vrei să trăiești într-o societate sănătoasă, e nevoie să investești în jurnalism independent”. Interviu cu Alex Plugaru, antreprenor în SUA, donator al Ziarului de Gardă pe platforma Patreon.com

De mai bine de un an ZdG este sprijinit financiar, în fiecare lună, de aproape 200 de donatori, prin intermediul platformei Patreon.com. Noi îi numim pe toți „patronii ZdG”. Astăzi îl vom cunoaște pe cel mai generos dintre ei – Alex Plugaru, un tânăr de 35 de ani, originar din raionul Ialoveni, care a plecat de acasă la 15 ani, iar acum este cofondatorul unei companii de succes din San Francisco – în epicentrul afacerilor tech din Statele Unite ale Americii.

— Alex, unde ești acum și ce faci în viața de zi cu zi?

— Locuiesc în San Francisco, California (SUA), din 2016. M-am mutat aici cu soția mea si compania Gorgias, unde sunt cofondator și CTO (un fel de lider tehnic). Înainte de San Francisco, am locuit la Paris timp de 5 ani. A fost o mutare pe care am făcut-o din motive de afaceri. California, și mai ales Bay Area, este bine cunoscută prin startup-urile sale. Împreună cu partenerul meu de afaceri, Romain Lapayre, am decis să facem mutarea, luând în calcul ecosistemul de startup-uri și clienții din SUA vs costurile de viață, care sunt mai ridicate aici. După 5 ani și ceva, cred că a fost o decizie bună.

— Cu ce se ocupă, mai exact, compania voastră?

— Misiunea noastră, a companiei Gorgias, este să amplificăm capacitatea magazinelor online de a oferi o experiență excelentă cumpărătorilor online. Această experiență e legată de aspectul comunicării clienților cu aceste magazine. Exemplu: dacă ai comandat ceva online și nu a ajuns la timp, trimiți întreprinderii un email sau un mesaj pe Facebook. Noi facem software-ul care e folosit pentru a răspunde la aceste întrebări. 

— Ce este cel mai interesant, inedit în activitatea ta?

Inedit e că avem în echipă, în total, 25 de naționalități din toate colțurile lumii. Oamenii cu care lucrez caută mereu să evolueze atât profesional, cât și personal. Sunt impresionat de talentul și munca pe care o depune toata lumea în echipă.

Interesant e că, lucrând cu aproximativ 8 mii de întreprinderi peste tot în lume, am aflat trend-uri interesante din lumea e-commerce (comerț electronic): ce produse sunt populare, care domenii sunt în vogă, ce șabloane/pattern-uri de comunicare are lumea în timpul anului. Nu pot să zic că sunt mereu surprins, dar când vezi cifre, te simți mai încrezător în „teoriile” tale și în deciziile pe care le iei.

— Ce faci în afara jobului?

—  Când nu lucrez, îmi place să petrec timpul în natură. California și SUA sunt minunate în ceea ce privește drumețiile și oferă o diversitate imensă: de la deșerturile Mojave în sud-estul Californiei, la arborii sequoia din Sierra, la vârfurile abrupte care cad în ocean din Big Sur. Mereu le spun americanilor că bogăția lor nu e Silicon Valley, Hollywood sau Wall Street, ci natura și, mai ales, parcurile naționale pe care le au. Se uită la mine ca la un extraterestru, dar venind din Moldova, țară mică ca teritoriu și diversitate geologică/biologică, cred că sunt într-o poziție bună să apreciez valoarea acestor meleaguri. John Muir, faimosul ecologist american și așa-zisul tată al parcurilor naționale din SUA, a avut o viziune mare aici. Recent, mi s-a întipărit în minte un citat de-al lui: „Of all the roads you walk in life, make sure some of them are dirt”, ori tradus diferit în română: „nu încerca să ai doar drumuri ușoare în viață”. Încerc să urmez acest sfat.

Desigur, bucuriile care nu sunt împărtășite cu alții, nu sunt la fel de satisfăcătoare pe termen lung, de aceea îmi place să petrec timpul cu soția și prietenii mei, pe drumuri sau în oraș, nu prea contează.

— În ce măsură interacționezi cu alți cetățeni ai R. Moldova din SUA? Cum se descurcă ei?

— Deși un pic cam trist, dar nu am mai întâlnit decât o singură persoană din R. Moldova, care lucrează în domeniul medical aici, în San Francisco. Probabil, e o chestie statistică: câți migranți moldoveni sunt în lume, câți dintre ei stau în SUA, câți în San Francisco și câți dintre ei sunt implicați în startup-uri tech? Ecuația, probabil, are un rezultat destul de sumbru, ca ecuația lui Drake.

Totuși, aici am mulți prieteni din Europa de Est (români, ruși, ucraineni, beloruși, etc.), dar și din Europa de Vest, din Franța mai ales, cu care interacționez destul de des. Multă lume lucrează la Google, Facebook și alte companii tech mari în diverse poziții, de la marketing – la ingineri, dar cunosc și artiști, fotografi, arhitecți și coregrafi. Trebuie să recunosc, mai în glumă, mai în serios, că a doua categorie e mult mai interesantă decât prima. Indiferent de naționalitate sau domeniu de activitate, sau câți bani ai în contul tău bancar, cel mai mult mă interesează să am o perspectivă nouă asupra vieții, când sunt în contact cu cineva. Știu că sună ca un clișeu, dar sunt emigrant de 20 de ani (am 35 acum) și am călătorit și am văzut multe culturi și diverși oameni, deci nu prea sunt legat de o țară sau cultură.

Alex Plugaru (35 de ani) este originar din satul Bardar, raionul Ialoveni. A făcut studii liceale și universitare la Iași, în domeniul informatic, apoi a lucrat la București. În 2011 s-a mutat la Paris, iar 3 ani mai târziu, împreună cu un partener de afaceri, a fondat compania Gorgias. În 2016 s-a mutat, cu tot cu afacere, la San Francisco, Statele Unite ale Americii. Alex Plugaru este patron al ZdG din ianuarie 2021.

— Cum s-a produs despărțirea ta de R. Moldova?

— Am plecat la studii în România când aveam 15 ani, în 2001. Mai întâi la Iași, apoi pentru lucru – la București. În total, am petrecut 10 ani în România, unde am devenit cetățean român. Sora mea emigrase în Franța de mai mult de zece ani și am decis sa emigrez la Paris, unde am găsit un job la un startup francez, ceea ce mi-a permis sa fiu mai aproape de ea, dar și să progresez în carieră. La Paris erau mai multe oportunități pentru software decât la București.

Ambele emigrări, din Moldova în România și apoi din România în Franța, au fost dificile. Prima dată, pentru că eram adolescent fără nicio idee de viață independentă, departe de familie, iar în Franța și la Paris – mai ales pentru șocul cultural. Francezii nu sunt super diferiți de români, dar sunt nuanțe. A trebuit să învăț limba franceză din nou, spre marea mea rușine față de profesoara mea de franceză: îmi aduc aminte că am declarat la o oră de franceză, bătându-mă cu „pumnii în piept”, că niciodată nu voi avea nevoie de franceză.

De fiecare dată a fost greu, dar le sunt recunoscător celor care m-au ajutat pe drum. În ceea ce mă privește, încerc cum pot să-i ajut pe alții.

— Din ce localitate ești originar și ce te mai leagă de R. Moldova?

— Sunt născut în satul Bardar, raionul Ialoveni. Cel mai mult mă leagă părinții mei, care locuiesc în sat, dar și rude și prieteni apropiați pe care îi am de când eram mic.

— Cât de des reușești să vii acasă?

Încerc să vin măcar o dată pe an, dar nu e tocmai ușor din San Francisco. Încerc să combin acum cu vizitele în România și Franța, unde am colegi de muncă, și în felul ăsta să-i văd și pe ai mei din Moldova.

— Ajungem acum și la motivul principal pentru care purtăm această discuție – Ziarul de Gardă și faptul că tu ești susținătorul nostru cu cele mai mari contribuții pe Patreon. Ce articol „memorabil” publicat de Ziarul de Gardă ai putea numi acum, rapid, fără să te gândești prea mult?

— Probabil nu e surprinzător acum, dar am urmărit cu interes „Hoții de păduri”. Cred că ați făcut acolo o treabă bună cu investigația. Nu știu care e rezultatul însă. A fost cineva tras la răspundere? 

Ce este Patreon.com?
Este o platformă online prin intermediul căreia creatorii de conținut (text, foto, video sau de alt tip) pot fi susținuți financiar de către public, prin donații lunare recurente. Astfel, fanii unui creator donează lunar acestuia sume care încep cu 1$ și pot ajunge la sute sau chiar mii de dolari. Ziarul de Gardă este prezent pe Patreon.com din iulie 2020, iar actualmente 176 de patroni ne susțin prin donații lunare de 2, 5, 10, 15 sau 20 de dolari. Drept mulțumire, patronii noștri primesc abonamente la edițiile electronice și print ale ZdG, dar și suvenire cu logo-ul ZdG. Pentru a deveni patronii ZdG, accesați linkul www.patreon.com/zdg.

— Ce subiecte ți-ar plăcea să vezi mai des în Ziarul de Gardă?

— Nu știu dacă are mare importanță părerea mea, având în vedere că nu mai locuiesc în Moldova de ceva vreme. Dar dacă mi-ați cere să ghicesc, aș zice că lumea e interesată de expunerea mizeriilor în toate formele lor, mai ales a celor făcute de oamenii de la putere, ceea ce faceți deja destul de bine din câte pot să-mi dau seama.

— De ce ai decis să susții, inclusiv financiar, jurnalismul de investigație din R. Moldova?

— Părerea mea e că dacă vrei să trăiești într-o societate sănătoasă, e nevoie să investești în jurnalism independent. Știu ca e un oximoron, dar și jurnaliștii trebuie să mănânce. Educația e un alt domeniu, poate chiar mai valoros decât jurnalismul independent. Din câte îmi dau eu seama pentru moment, sunt unicele două domenii clare care fac o diferență pe termen lung. Dacă lumea e educată și gândește critic și, plus la asta, are acces la presă liberă, atunci poate lua decizii informate, inclusiv pe cine aleg la putere: șefi, politicieni, etc… Eu nu cred în soluții magice pe termen scurt, când vine vorba de o schimbare la nivel de țară, deși am fost inspirat să investesc în jurnalismul din Moldova când am văzut că a fost aleasă Maia Sandu ca președinte. Am zis: stai așa, adică, în sfârșit, a fost ales un președinte cu creier? Moldova s-a trezit din „somnul cel de moarte”? Desigur, Maia Sandu e om politic și orice om politic trebuie să fie judecat de popor. Presa e un antidot bun, care pune bine la punct oamenii de la putere.

— De ce ai ales să susții anume Ziarul de Gardă?

—  Momentan susțin prin donații trei instituții: Cu Sens, Rise Moldova și Ziarul de Gardă. De ce aceste trei instituții? Mama mea, Victoria Plugaru, e abonată de multă vreme la Ziarul de Gardă, citește presa independentă din Moldova și mi-a recomandat aceste trei instituții. Am făcut și eu cercetarea mea un pic, dar în final o ascult pe mama.

— Crezi că astfel de metode, cum este Patreon, de finanțare a presei de către cititori poate contribui la fortificarea unei prese puternice și neafiliată politic?

— Patreon și alte platforme sunt foarte utile pentru facilitarea donațiilor, dar cred că mai întâi cititorii trebuie să-și dea interesul să înțeleagă de ce e important, iar a contribui la susținerea presei face parte din responsabilitatea civilă. Eu sunt într-o situație financiară care îmi permite să fac asta, deci, poate ar părea ușor de zis. Știu că nu e simplu, având în vedere situația economică de acum. De obicei, lucrurile de temelie nu sunt simple, dar fără temelie…

— Presupun că urmărești și presa din țara în care te afli. Prin ce se deosebește presa din SUA de cea din R. Moldova, dincolo de diferența enormă a bugetelor?

— Nu citesc foarte multă presă. Mai mult hoinăresc pe twitter, youtube și hackernews. Dacă Glen Greenwald sau Alina Radu postează ceva, de obicei, merită citit. Mai mult jurnaliști, mai puțin jurnale. Nu am o părere formată în ceea ce privește diferențele dintre SUA și Moldova. Cred că presa în R.Moldova nu e chiar așa mare afacere cum e în SUA. Drept rezultat, jurnaliștii care lucrează în Moldova rareori o fac pentru bani. Aș vrea să văd un milionar ca John Oliver în Moldova – știu că e mai mult comediant decât jurnalist, dar cred ca ilustrează bine diferența.

— Ce îți place la Ziarul de Gardă și ce crezi că am putea face mai bine decât acum?

— Pot zice doar că materialele video sunt mai ușor de digerat pentru mine, pentru că rareori am timp să citesc un articol întreg. Nu cred că sunt în poziția să ofer multe sfaturi aici.

— La final, ce mesaj ar vrea să transmită echipei noastre cel mai generos patron și donator al Ziarului de Gardă?

— Mulțumesc! Sunt un pic uimit, pentru că donația mea e destul de modestă, dar ca să răspund la întrebare – păstrați-vă integritatea, e cea mai mare valoare pe care o aveți și nu prea ascultați ce au de zis oamenii care stau în San Francisco! (râde)

— Alex, îți mulțumim pentru interviu, dar și pentru susținerea ta lunară de pe Patreon.

— Mulțumesc și eu și spor la vânătoare!