Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   PDM, „nemuritorul”?

PDM, „nemuritorul”?

Plahotniuc și PDM se vor bate pentru Parlamentul 2019 nu cu Dodon și PSRM, ci cu Sandu-Năstase și ACUM. Toate tunurile mediatice și propagandistice ale PDM vor bate în ACUM și, în primul rând, în Maia Sandu…

S-a dus 2018. Deși a fost un An Istoric (Centenarul Marii Uniri), mare istorie nu s-a făcut. Nici de o parte, nici de alta a Prutului. Am ratat o mai mare apropiere de România, o mai multă integrare în Europa, o nouă șansă de a reveni la normalitate și la o condiție confortabilă de viață. Orice ar declara de la microfoane și tribune vocile sau portavocile Partidului Democrat, faptul că, în 2018, natalitatea a fost în continuă scădere, iar exodul în continuă creștere, spune clar (contează câți vor să înțeleagă) că R. Moldova, sub dominația politico-oligarhică Plahotniuc-Dodon, este o șansă ratată la viață. Rămânem, ca și până acum, de 27 de ani deja, ostaticii Pactului criminal Molotov-Ribbentrop și ai unei guvernări ipocrite, asociate, clientelar, acelui Pact, certate cu Istoria, cu Adevărul, cu Morala, Onoarea și cu Bunul Simț.

2019 nu va fi mai bun. Va fi un an infernal, chiar dacă „anul mistrețului de pământ” se arată a fi, potrivit Horoscopului chinezesc, un an „mai bun ca ceilalți, relaxant, prosper în afaceri, cu mai multe sacrificii în binele celor dragi, care va aduce cu el mai multă stare de bine… Este un an al iubirii și generozității”, mai spune calendarul chinezesc. Va fi? Deruta, cel puțin pentru acest început de an, este prea mare, iar lucrurile sunt prea încurcate, ca să putem spune cu siguranță ce și cum va fi. Deocamdată suntem în faza aranjamentelor de luptă pentru Parlamentul 2019. Vin alegerile din 24 februarie. Ucraina, de alături cu noi, se pregătește pentru 31 martie de alegeri prezidențiale, iar spre sfârșit de an și de cele generale. Tot în 2019, în toamnă, avem alegeri prezidențiale în România. Și dacă mai suplinim și faptul că relațiile între Rusia și Ucraina rămân pe picior de război, iar tensiunile la Marea Neagră între America și Rusia cresc de la o zi la alta, pe fondul situației din Ucraina, 2019 s-ar putea să ne ofere surprizele cel mai puțin așteptate. Situația în zona Mării Negre (care ne vizează și pe noi) este una critică. Părțile (Ucraina-Rusia și Rusia-SUA) sunt puse pe confruntare. Sâmbătă, SUA au trimis o navă militară în Marea Neagră, într-o „misiune de patrulare”, după incidentul din noiembrie în strâmtoarea Kerci, când Rusia a sechestrat trei nave ucrainene. „SUA s-au angajat să își protejeze partenerii…” și „să facă să fie respectat dreptul internațional pe care Rusia îl încalcă în mod constant în Marea Neagră” – este declarația de presă a lui Michael Petersen, directorul Institutului de studii maritime privind Rusia, de la Naval War College. Evident, într-o situație ca cea în care ne-am pomenit, cu un război care pândește Ucraina și care ar putea să ne afecteze și pe noi, ținând cont de prezența militară rusă la Nistru, e greu să credem că confruntările politice Est-Vest nu vor trece și pe frontul electoral. Rusia demult așteaptă momentul ca să își ia revanșa pentru maidanul 2014 și să își refacă influențele în Ucraina. Planurile Moscovei sunt aceleași și pentru R. Moldova. Acest lucru nu îl ascunde nici vasalul lui Putin la Chișinău, Igor Dodon, nici Kremlinul. De cealaltă parte, Statele Unite au, la rândul lor, tendința de a-și menține prezența în zonă și de a asigura o continuitate politicilor eurointegraționiste în cele două state. Cu cine va merge Rusia în alegeri pe 24 februarie e clar. Cu Dodon. A fost să fie la prezidențialele din 2016 – ce-i drept s-a făcut atunci și cu contribuția lui V. Plahotniuc, deși nu cred că Plahotniuc a făcut-o din plăcere. A fost, mai degrabă, constrâns de situație (Lupu nu ar fi rezistat competiției) să aleagă între Maia Sandu și Igor Dodon. Și, desigur, a ales ceea ce i-a convenit mai mult: nu o Maie ofensivă, care i-ar fi amărât viața, ci un Dodon compromis, care de doi ani stă pe Facebook și visează să ajungă un „al doilea Putin”. Are Moscova la Chișinău și alți favoriți pe „stânga”? O fi având, dar puțin probabil că va mai schimba caii pe ultima sută de metri. În cine cred și ce miză au euro-occidentalii? Alegerea nu e prea mare și aici. Vorbim de formațiunile cu șanse de a ajunge în parlament (potrivit sondajelor de opinie): Blocul Electoral ACUM (partidele PAS, PPDA ale Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase) și PDM-ul lui V. Plahotniuc. Acestea au de împărțit între ele electoratul de centru-stânga și de centru-dreapta sau, altfel spus, proeuropean și prounionist. Lupta între ele se va da, însă, și pentru grațiile Occidentului. Cine pe cine? Pe plan european, PDM, spre deosebire de ACUM, s-a compromis în ultimul an până în măduva oaselor și nu mai are vreo șansă să se refacă până pe 24 februarie. Rămâne America. Nu cred că Plahotniuc va reuși să se facă între timp prieten cu Trump, asa după cum este Dodon cu Putin și să fie purtat prin Congresul american ca și Dodon prin Duma de Stat. Dar nici nu va admite ca Maia să fie prima pe lista grațiilor occidentale. Plahotniuc și PDM se vor bate pentru Parlamentul 2019 nu cu Dodon și PSRM, ci cu Sandu-Năstase și ACUM. Toate tunurile mediatice și propagandistice ale PDM vor bate în ACUM și, în primul rând, în Maia Sandu. Nu Năstase este adversarul de temut al PDM, ci Maia, pentru care Plahotniuc nu are „compromat”-uri, dar va căuta orice cale posibilă și imposibilă de a o discredita pe plan național, în diasporă, în cercurile cu putere de decizie din Congresul american și nu numai, pentru a o elimina de pe lista simpatiilor occidentale. Se repetă scenariul din 2016. Ceea ce e nou e că PDM va căuta să exploateze la maximum posibil în aceste alegeri cartea anti-rusismului și pro-americanismului, în contextul tensiunilor ruso-americane la Marea Neagră. Cel puțin, asta face spicherul Andrian Candu în ultimul său interviu pentru The Washington Times.

Deși s-a compromis definitiv în fața partenerilor de dezvoltare, PDM (Plahotniuc) crede că timpul lor nu a trecut. Au căzut agrarienii, a dispărut din viata publică PPCD-ul, nu mai sunt ceea ce au fost comuniștii, iar PDM o face pe nemuritorul. Contează cum vom vota.