Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Zâmbetul idiotului trădat

Zâmbetul idiotului trădat

Acum câteva zile, îmi străduia în memorie unul dintre sloganele electorale, vehiculat de un partid în cadrul ultimului scrutin parlamentar. Se pare că sloganul îndemna alegătorii să facă „Schimbarea până la capăt”. Este adevărat, acum nu-mi mai amintesc ce senzaţii îmi provocase atunci acest slogan, dar e cert că, după cei câţiva ani care au trecut de la acele alegeri, este uşor de constatat că schimbarea nu s-a produs deloc, în special cea care ar fi trebuit să fie „până la capăt”.

Acum ne bălăcim în faţa unei noi posibile „schimbări”. Cel puţin asta afirmă unii politicieni şi analişti politici. Încurajaţi de sondaje, care deseori sunt trucate sau false, aceştia cred că la guvernare ar putea ajunge o nouă clasă politică şi că totul ar depinde, iarăşi, de noi, alegătorii.

În ultimii 26 de ani, însă, am tot trecut prin atâtea experienţe ce promiteau schimbarea, încât, în faţa unor noi pronosticuri, devenim suspicioşi, afişând, totuşi, pe faţă, zâmbetul idiotului trădat. Cum arată acest zâmbet? Haideţi să ne uităm unii în ochii altora pentru a înţelege fără efort cum arată această expresie a feţei oamenilor obosiţi de promisiuni, minciună şi de trădare.

Într-o dezbatere TV, un observator politic explica destul de calm că nu am avea de unde aştepta schimbarea, deoarece a devenit deja un fel de tradiţie ca politicienii să se schimbe cu locurile, în consecinţă, „suma”, adică rezultatul, fiind acelaşi. „Astăzi ajung la guvernare purtătorii de „portofele” ale celor plecaţi. Aceştia au preluat cu fidelitate toate deprinderile şi năravurile foştilor lor şefi. Ce am putea aştepta de la ei?”- zicea observatorul, admiţând şi altă versiune, cea potrivit căreia la putere s-ar putea înghesui descendenţii foştilor care, la o adică, ar veni cu aceleaşi deprinderi ale părinţilor lor.

Trăim zile extrem de neclare, sub aspect politic. În aceste condiţii, zâmbetul idiotului trădat este afişat neschimbat pe feţe. Dodon, bunăoară, este sigur că, în urma moţiunii de cenzură împotriva Cabinetului Filip, Guvernul va cădea, iar un nou Executiv nu va fi format în termeni legali, astfel încât, la 30 octombrie, R. Moldova va alege nu doar şeful statului, ci şi un nou Legislativ. Greu de spus cine ar avea de câştigat de pe urma unei astfel de combinaţii, dar este cert că noi, cetăţenii, nu vom putea scăpa de acest zâmbet trist, al idiotului trădat. Nu vom scăpa de el pentru că într-o societate atât de bântuită de corupţie e greu să fii altfel. Orice am dori noi, alegătorii, în condiţiile unui stat corupt, alegerile ar putea fi trucate fără precedent, demonstrându-ni-se că „aşa au dorit cetăţenii”. Parcă nu am avut diferite personaje compromise, corupte, analfabete, în funcţii înalte în stat? Se pare că, din an în an, riscurile sunt şi ma mari, ultima experienţă cu formarea de către „coordonatorul” politicii moldoveneşti a unei majorităţi parlamentare confortabile fiind un exemplu strălucit de manipulare.

Oricine ar apărea în postură de candidaţi la apropiatele alegeri, şansele că vor trece, dacă nu vor fi acreditaţi de „coordonator” sunt minime, în special după ce acesta a păşit, deşi stingher, în lumea marilor puteri.

„Coordonatorul” nu a vorbit niciodată despre corupţia din acest stat. El nu a recunoscut, în niciun context, că fenomenul corupţiei este perpetuu în societate. Dacă-i aşa, corupţia s-ar părea că nici nu există, deşi pe toţii ne dor dinţii, minţile şi tendoanele de la atâta presiune cauzată de cei corupţi. Şi dacă, aparent, în ochii „coordonatorului”, corupţie nu există, reiese că nici nu avem ce combate sau cel puţin aşa crede cel care, suferind de nesomn, dirijează, aşa cum îl duce capul, această lume haotică.

Acum câteva zile, vorbeam cu un şofer din România. Mă întreba de ce noi, în R. Moldova, insistăm asupra alegerilor anticipate. Am încercat să-i vorbesc că, poate, în urma alegerilor ne-am alege şi noi cu o schimbare de sistem, aşa cum s-a întâmplat, parţial, în România. După o pauză, acesta a zis: „Aveţi multă corupţie. Şi la noi nu-i uşor, dar avem noroc de Codruţa Covesi, care s-ar părea că nu are nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu… Pentru ea nu există piedici în lupta cu corupţia”.

Publicitate
Publicitate