Un guvern cu mai multe necunoscute
În R. Moldova, nu-i exclus să apară, după exemplul Ucrainei, un Guvern al Salvării Naţionale în exil. Ce-i drept, în cazul celui ucrainean, acesta este un proiect rusesc anti-Poroşenko. Pentru R. Moldova proiectul ar putea veni din partea diasporei occidentale. Poate de la Iaşi…
Avem guvern. Cel puţin, învestirea acestuia s-a făcut acum o săptămână, cu votul a 52 de deputaţi din partea PLDM, PDM şi PL – noii aliaţi la guvernare în R. Moldova. Schimbarea se producea ca urmare a demisiei Guvernului Gaburici, care se declarase constrâns politic şi lipsit de libertatea de a face reforme şi a combate corupţia la nivel înalt. Ce va fi cu această alianţă şi cu acest nou guvern, urmează să vedem. Deocamdată, nici chiar Valeriu Streleţ, şeful proaspătului cabinet de miniştri, nu poate face niciun pronostic în acest sens. Streleţ declară public că doar după primele 100 de zile de guvernare ar putea deveni clar ce fel de lume este acest nou guvern, dacă sunt, sau nu, o echipă şi de ce fel de fapte poate fi capabilă această echipă. Deocamdată, se fac ajustări de personal, unii pleacă, alţii vin, conform algoritmului politic – că asta e regula la Chişinău. Premierul, proaspăt intrat în funcţie, s-a ocupat, din prima zi, de schimbarea scaunelor în birou (făcând din asta subiect de presă), miniştrii şi-au schimbat şi îşi mai schimbă viceminiştrii, viceminiştrii, la rândul lor, vor schimba şi ei pe cineva, ca să se afle şi ei în treabă… De, mă rog, schimbare de guvern. Şi nu ar fi, poate, nimic rău în asta, dacă în locul foştilor ar veni alţii mai buni, mai capabili, mai oneşti, mai bine şcoliţi, mai bine intenţionaţi, mai puşi pe treabă, fără trecut criminal, fără dosare, necorupţi, din afara „schemelor”, cu mâna „mai scurtă”, cu interes pentru interesul public, care în R. Moldova a fost şi este, dacă vreţi, deficitul cel mai mare la guvernare.
Avem guvern. Deocamdată, pe hârtie, dar şi aşa cum e, trebuie să recunoaştem că, spre marea noastră stupefacţie, am ajuns să vedem cea mai nereuşită combinaţie de miniştri la care ne-am putut aştepta. Nu vreau să intru în detalii, pentru că sunt prea multe. E de ajuns să confruntăm CV-urile noilor membri de guvern cu funcţiile pentru care au fost confirmaţi, ca să înţelegem (cine vrea) şi să ne întrebăm (cine doreşte): dar unde sunt zecile de mii de copii ai Basarabiei şi Transnistriei, pe care România îi şcoleşte de 24 de ani, plus stagiarii noştri, trecuţi prin marile centre universitare ale lumii? Chiar să fie buni doar pentru proteste şi marşuri? Şi încă: R. Moldova e din 2014 într-o mare criză, iar instituţiile statului sunt, de tot atâta vreme, paralizate (deciziile lor sunt nule ca efect). Să numeşti un guvern, pe timp de criză, fără să consulţi, elementar, lista candidaţilor cu societatea civilă, nu e cumva din zona „nasului la purtare”? Dacă nu ar fi fost vorba despre o alianţă la guvernare care se pretinde pro-europeană şi care promite reformarea şi modernizarea acestui stat, poate că acest lucru ar fi contat mai puţin sau deloc. Dar cazul AIE-3 nu este cazul PDAM-1994 şi nici cazul PCRM, din 2001—2009. Diferenţele contează. Ar fi trebuit să conteze, dacă ele, cumva, există. Sau poate nu există? Poate că e vorba doar de aparenţe? Aşa sau altfel, învestirea acestui nou guvern nu a mai provocat, de data asta, niciun fel de emoţii în spaţiul public, iar felicitările, ajunse la Chişinău din partea unor oficiali străini sau instituţii internaţionale, nu sunt mai mult decât expresia unor exerciţii diplomatice de procedură. Atât. Dezastrul prin care trece R. Moldova nu e produsul altor guvernări. Nu mai suntem în 2009, şi nici în 2010. Nu mai putem arunca cu pietre în Voronin şi comunişti. Dezastrul şi dezmăţul prin care trece R. Moldova sunt produsul unei guvernări criminale, de care se fac responsabile direct două din cele 3 partide ale noii Alianţe. Dacă, cumva, PL, noul partener de guvernare, se va lăsa luat de valul PDM-PLDM, AIE-3 are toate şansele să devină cea mai monstruoasă coaliţie de guvernare de după 2009. Dacă, desigur, va supravieţui.
Avem guvern. Pe 30 iulie, parlamentul, aşa după cum a promis public (nu înainte de a o sacrifica pe Maia Sandu), a scos la vot şi a învestit, în urma votului, Guvernul Streleţ. A doua zi, mulţumiţi că ne-au „fericit” cu un nou guvern (tot al lor), şi-au ridicat solda (30.000 de lei pentru concedii) şi au plecat la mare, la pescuit sau vânat. Cu 30.000 de lei poţi să-ţi permiţi şi una, şi alta, nu? Streleţ, însă, a fost lăsat de unul singur să se descurce şi cu noile tarife la curent şi gaze, şi cu seceta, şi cu instabilitatea financiar-bancară, şi cu lichidarea celor 3 bănci, şi cu miliardul furat prin aceste bănci, şi cu deblocarea relaţiilor cu FMI, care a pus veto pe creditarea R. Moldova, până nu se face lumină în cazul miliardului şi al băncilor. Demersul guvernului, adresat FMI, privind reluarea negocierilor şi semnarea unui nou Acord de finanţare, rămâne, până una-alta, în suspans. V. Streleţ crede că, cel târziu, în prima parte a lunii septembrie o delegaţie a FMI ar putea ajunge la Chişinău. Ar putea, dar nu se ştie. Contează cât de multă claritate va reuşi să facă guvernul în cazul celor 3 bănci şi a miliardului furat. Europenii şi americanii nu mai vor promisiuni. Şi nici moldovenii. Între timp, la Chişinău, a fost anunţată formarea unui partid politic al diasporei, care se declară tot mai mult în opoziţie faţă de actuala guvernare. Exponentul acestui proiect este ex-viceministrul Mediului, Dorin Duşciac. Paralel, mai multe ONG, reunite miercuri la Chişinău, au lansat mişcarea pentru alegerea preşedintelui R. Moldova prin vot universal, pe post de candidat fiind înaintată Maia Sandu. Iniţial, în presă s-a vehiculat ideea că Maia Sandu s-ar putea lansa într-un nou proiect politic şi să preia iniţiativa şi controlul asupra unei mişcări de protest, la nivel naţional, care ar finaliza cu debarcarea actualei guvernări. În cazul R. Moldova, în care relaţia dintre societate şi putere devine tot mai tensionată, e posibil ca lumea să explodeze în orice moment. Nu este exclus să apară, după exemplul Ucrainei, şi un Guvern al Salvării Naţionale în exil. Ce-i drept, în cazul celui ucrainean, acesta este un proiect rusesc anti-Poroşenko. Pentru R. Moldova ar putea exista, însă, un alt proiect de aceeaşi factură, dar lansat din diaspora occidentală. Poate de la Iaşi… Prima lună de iarnă va închide sau, dimpotrivă, va deschide tot mai multe semne de întrebare, vizavi de noul guvern şi noua alianţă de guvernare.
