Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Azilul Chișinău—Londra

Azilul Chișinău—Londra

Primisem prima mea viză pentru Londra în 2005. Era epoca în care vizele se obțineau greu, costau mult, se făceau verificări serioase și, după o așteptare îndelungată, puteai să primești refuz. Iar eu o primisem pe bune, cerusem viză pe câteva zile şi mi s-a dat viză pe câteva luni.

Pregătindu-mi valiza, în care am pus 3 bluze și trusa necesară pentru igienă, maică-mea mă întreabă: – Dar nu rămâi acolo? Să faci și tu un ban.

Era perioada unei stagnări politice și a reprimării libertăților, când Voronin conducea toate instituțiile statului, fiul său Oleg era considerat șef peste toate afacerile, iar Plahotniuc își creștea mușchii, preluând benzinării la umbra puterii politice.

Oamenii plecau masiv și clandestin. Pentru o viză se dădeau bani grei, ca să poți munci ilegal în străinătate. Oamenii plecau și încercau să se legalizeze, care cerea azil politic, care se căsătorea fictiv, care pe adevăratelea, doar să obțină un rost. Oamenii se salvau de Moldova. Aș fi putut cere azil. Aveam câteva procese intentate pe numele meu, din cauza activității mele jurnalistice, aveam o listă de articole critice la adresa puterii, de ce nu?

N-am rămas la Londra. Am participat la evenimentul la care am fost invitată, am comunicat cu mulți jurnaliști, am adunat multe idei, am fost la Biserica jurnaliștilor (da, este așa ceva), am tras o învârtitură cu London Eye, am cumpărat câte ceva pentru familie de la Marks and Spencer și am revenit. Aveam copii mici, apartament mic, perspective financiare mici. Chiar dacă lucram cu soțul și în weekenduri, nu se mai vedea capătul austerității.

La ce am revenit? La o redacție plină de probleme și presiuni, la un salariu mic, la o epocă politică dezgustătoare? Ba nu, am revenit la copiii mei mici, la familia mea bună, la colegii mei extraordinari. Am revenit la jurnalism. Chiar îmi plăcea jurnalismul și credeam în puterea lui.

Au urmat niște ani sălbatici în jurnalismul și viața politică moldovenească. Corupții pro-ruși s-au schimbat pe corupții pro-europeni, furturile de contracte și tendere s-au schimbat în furturi de miliarde.

De cealaltă parte, la Londra și în alte orașe din Marea Britanie miile de cetățeni moldoveni ajunși acolo cu vize false, pe căi ilegale, cu chin și suferință, au ajutat și salvat de sărăcie și disperare mii de familii de acasă, angajându-se acolo, muncind, trimițând remitențe, dar și creând o comunitate de oameni moderni. Treptat, li s-au alăturat oameni care au putut pleca legal, inclusiv studenți la universități de top sau tineri care au ales să facă carieră. Vocea și participarea lor s-a făcut tot mai resimțită și mai importantă.

Dar Londra nu e doar a migranţilor, studenților și tinerilor isteți. Londra e și locul unde își păstrează banii, afacerile, furturile și secretele oligarhi din statele opace. Țările post-sovietice au oferit Marii Britanii averi impresionante la pachet cu hoți de țară, tirani, spălători de bani și criminali financiari.

Și Moldova, așa mică cum e, și-a adus contribuția. Vlad Plahotniuc își ținea acolo firmele, conturile. Luca Filat a ajuns în atenția poliției britanice pentru cheltuieli pe luxuri exorbitante. Recent, și Gheorghe Cavcaliuc, așteptat cu patimă de către organele de drept la Chișinău, s-a refugiat la Londra. Și-a deschis nestingherit o firmă, face angajări, iar celor care adresează comentarii nedorite, le trimite scrisori de intimidare. Iurie Cojocaru a primit și o cerere prealabilă de la Gheorghe Cavcaliuc.

Tot la Londra s-a retras și Veaceslav Platon, controversatul bancher condamnat la 18 ani de detenție, care a ieșit în iulie trecut din închisoare, a participat în parlamentarele recente, apoi s-a retras englezește. A cerut azil autorităților britanice.

Tendința pe care o urmăresc în ultima perioadă la autoritățile britanice e ca să trimită acasă banii oligarhilor din țări sărace și opace. Așteptăm să trimită acasă și controversații, persoanele cu probleme penale, anunțate în căutare. Moldova are mare nevoie de returnarea banilor furați. Dar și de justiție. Nu poți judeca spălătoriile de bani, fără vinovați.