Reorganizarea sectorului public: ce urmează și ce condiții trebuie respectate
Reorganizarea sectorului public, anunțată de Guvern, presupune comasarea unor instituții și reducerea efectivelor de personal cu 10–30 %, în funcție de instituție. Măsurile vizează circa 161 de instituții și 52 de mii de angajați. Potrivit Guvernului, scopul reformei este reducerea cheltuielilor administrative și economisirea banilor publici. Premierul Vasile Tofan susține că economiile generate de reorganizare vor contribui inclusiv la acoperirea costurilor aferente compensațiilor.
Andrei Curăraru, expert Watchdog în politică și securitate
Cred că, în primul rând, reforma va viza acele funcții care nu sunt ocupate în interiorul agențiilor și instituțiilor publice, dar care sunt exercitate pe cumul, care de multe ori înseamnă niște cheltuieli suplimentare pentru stat. Adică nu vom avea cumulanți care să aibă și o funcție, și a doua, și a treia. După care se va merge pe calea optimizării, cu propunerea de alte funcții în interiorul instituțiilor. De exemplu, dacă cineva ocupă o funcție de tipul celei lichidate, să i se propună o funcție similară într-o altă instituție publică, care nu este ocupată, sau în aceeași funcție. În caz contrar, există prevederile Codului muncii care presupun anumite plăți compensatorii pentru persoanele funcțiile cărora vor fi lichidate. Acesta ar fi cel mai negativ scenariu pe care poate să-l aplice Guvernul, dar, din câte știm, este un număr impresionant de funcții neocupate în interiorul Guvernului, care ar putea să elibereze aceste fonduri destul de rapid.
După părerea mea, există o criză de imagine a guvernului și, în general, eficiența actului guvernării, care este legată de salariile la stat, de justețea distribuirii veniturilor în general în societate. Sunt sigur că în orice instituție pot fi reduse anumite funcții. Mai mult decât atât, aceste funcții pot fi înlocuite inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale.
Mihaela Sirițanu, expertă Watchdog în politici economice
Nu cred că putem spune simplu că Moldova are „prea mulți bugetari”. Datele BNS arată că aproximativ 23 % dintre salariații din R. Moldova lucrează în sectorul bugetar – similar cu o țară precum Estonia. Diferența importantă este că, de exemplu, Estonia obține o eficiență administrativă mai mare cu o proporție similară de angajați publici. OECD spune explicit că eficiența cheltuielilor publice din Estonia este, în general, peste medie. Prin urmare, problema nu este doar numărul angajaților, ci cât de eficient este organizată administrația și ce rezultate produce pentru cetățean.
Dacă există instituții cu atribuții care se suprapun, structuri inutile sau procese care pot fi digitalizate, comasarea și reorganizarea lor sunt justificate. Reducerile de personal pot fi necesare în anumite instituții, dar nu trebuie aplicate mecanic cu 10–30 %. Ele trebuie fundamentate pe evaluări reale și însoțite de protejarea drepturilor angajaților, inclusiv plata compensațiilor prevăzute de lege și, unde este posibil, redistribuirea sau recalificarea personalului.
Reforma trebuie să urmărească nu doar mai puțini angajați, ci o administrație mai eficientă, mai rapidă și mai aproape de cetățean. Economiile sunt importante, dar nu pot fi obținute cu prețul drepturilor oamenilor sau al calității serviciilor publice
Andrei Lutenco, director executiv al Centrului pentru Politici și Reforme
Noi vorbim despre comasarea instituțiilor și reducerea cheltuielilor instituțiilor și agențiilor publice, din câte înțeleg, și părerea mea e că felul în care a fost propusă această reformă nu este foarte corect, adică scopul unei astfel de reforme nu poate fi, pur și simplu, optimizarea cheltuielilor. Or, noi vorbim în multe cazuri despre instituții în care deja s-a investit mult și să reduci aceste instituții sau să le comasezi, să le reduci din competență sau din personal, poate duce la o folosire nerațională a resurselor, atâta timp cât deja s-a investit în aceste instituții. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că nu putem vorbi doar despre costuri. Și în majoritatea cazurilor noi vorbim despre anumite funcții pe care aceste instituții le îndeplinesc și cred că în cazul fiecărei funcții și instituții reduse trebuie să facem o analiză individuală și să nu punem doar criterii matematice de a face o economie, a reduce personalul sau a le comasa. Din ceea ce am văzut în spațiul public, deja sunt exemple în care s-a sugerat comasarea unor instituții care au mandat foarte diferit și care, pur simplu, nu poate avea loc fără a afecta activitatea. De exemplu, în sectorul cultural se propunea comasarea funcțiilor de Centru Național al Cinematografiei cu Centrul Național pentru Cultură Tradițională. Și acolo au fost reacții nu prea bune, fiindcă răspund la sarcini diferite și, într-un final, trebuie să fim conștienți că propunerea aceasta vine într-o oarecare contradicție cu procesul în care noi racordăm legislația la cea europeană și vrem să avansăm în integrarea europeană. Asta înseamnă că va trebui să introducem noi standarde care trebuie să fie implementate de cineva și cel puțin eu consider că această reformă propusă trebuie să fie argumentată nu doar prin costurile reduse ale administrației, ci mai ales prin impactul pe care aceste instituții le au. Și acolo unde se demonstrează că instituția nu-și face treaba, nu-și realizează impactul, nu aplică legea așa cum ar trebui, acesta va fi primul argument și doar după aceasta o să fie oricare considerente de economisire.
Deci, trebuie să fie evaluat cazul fiecărei instituții și al fiecărei poziții aparte. Argumentele trebuie să fie următoarele: cât de eficiente sunt instituțiile, dacă își îndeplinesc sarcina pentru care există. Și doar mai apoi să vorbim despre costuri, fiindcă trebuie să ne dăm seama că o instituție publică, o autoritate publică, dacă își face treaba, de asemenea, duce la utilizarea eficientă a costurilor, iar acolo unde noi economisim, putem să plătim în altă parte, de exemplu, printr-o lege care nu se aplică.
