AUDIO Discuții telefonice între pădurari, despre colectările de bani din silvicultură: „Astă toamnă am pus cinci (mii), bl**di. Erai când am pus cinci?”

Un pădurar demis recent pentru că a permis tăierea ilegală a pădurii a acceptat să povestească, deschis, cu probe, despre cum șefii săi i-au cerut în ultimii ani să taie copaci și să scoată din pădure surplusul de lemn, acumulat în urma tăierilor planificate, dar și despre cum se colectează banii în silvicultură.

„În toamna anului 2020, ne-o dat plan, colectarea de măceș. Era după secetă, măceșul era mult negru și nu aveam de unde colecta. A venit cu inițiativa ca noi să strângem 3 mii de lei, ca să nu strângem măceșul. Eu am fost unul împotrivă. Este și convorbire, între pădurari, cum au fost impuși să dea câte 3 mii de lei. Ei nu aveau de unde și au împrumutat, care din salariu au dat. Eu m-am opus și nu am dat acești bani și mi s-au adus argumente, în luna octombrie, dacă nu greșesc, pe data de 7 octombrie, că trebuie să dau bani, dacă nu, în locul meu o să vină alt pădurar. Mi s-a zis că este un sistem și tu trebuie să dai, cine tu te socoți aici? În ianuarie, ferm mi s-a spus, în față, după ce m-au impus din parchetul dat să fac niște ilegalități, și eu n-am vrut să merg, «ia și-ți strânge catrafusele că tu ai să pierzi la Curtea de Apel și fii pregătit că tu ai să te duci din pădure». Așa s-a și întâmplat”, constată pădurarul Vasile Frunză, demis din sistem în luna martie curent.

Asemenea indicații, de a colecta bani, sunt făcute periodic în pădure, spune Vasile Frunză. „Foarte des avem. Mai ales în anii 2017-2018-2019, chiar și sume de 12 mii de lei, de 20 de mii de lei. Erau așa perioade. Pe 12 noiembrie 2018, am fost obligați să facem reparație la sediul Ocolului Silvic. Mie mi-a revenit să fac lucrările de electricitate și tencuiala pereților de interior. Materialele au fost cumpărate tot din banii mei. Lucrătorii nici în ziua de azi nu au fost achitați. Fiecare pădurar a avut compartimentul lui de reparație: care podeaua, care podul… fiecare a avut. Suntem 10 pădurari”, afirmă Frunză.

„Vine Paștele – bani, vine Anul Nou – bani, ceva campanie electorală – bani. Șeful ne cheamă și ne zice: «adă cinci cucoși, adă doi iepuri sau dați bani și eu mă duc să cumpăr». Dacă a căzut un copac că l-a bătut vântul și o fost dat de la Domnul, noi ne ducem și-l colectăm și-l vindem ca lemne de foc… suntem obligați ca noi să furăm”, spune Frunză.

„Când mai sunt comenzi de către șefi și director pe parcursul anului, nu avem de unde lua bani și pădurarul este obligat să facă tăieri ilicite pentru a le… În fiecare an, de Anul Nou sau la orice eveniment, dl Untu Anatolie ne organiza adunare la Ocolul Silvic Bobeica. Ne chema pe fiecare pădurar în birou și ne spunea suma de bani pe care s-o dăm dumnealui. În perioada 2019, chiar nu aveam în casă bani și am fost nevoit să iau credit pentru a-i acorda suma necesară”, povestește pădurarul. 

„Sunt care au. Eu am dat numa’ trei, eu mai mult n-am”

Discuțiile telefonice dintre Vasile Frunză și alți pădurari confirmă faptul că pădurarilor li se cereau, cu diferite ocazii, anumite sume de bani. Uneori pădurarii dădeau banii ceruți, fără a ști exact pentru ce. Ulterior, pentru a-și recupera banii dați șefilor, pădurarii erau nevoiți să taie ilegal copaci din pădure și să vândă lemnul la negru.

Redăm conținutul unei discuții dintre Vasile Frunză și Gheorghe Cornici, pădurar în Ocolul Silvic Bobeica:

Vasile Frunză: El îi supărat pe mine tare, că ieri o cerut bani și eu nu am vrut să le dau.
Gheorghe Cornici: Aaa, pe „șipovnicu” (măceșul) ista?
Vasile Frunză: Nu știu pentru ce, dar au cerut trei mii de lei și eu am spus: nu vă dau. O zis că să nu mai strângi șipovnic, dar eu și așa nu avem de gând să strâng.
Gheorghe Cornici: Aha.
Vasile Frunză: Și o făcut „chipiș” mare oleacă, da’ n-am de unde, ce… Zic b*ea…
Gheorghe Cornici: Și normal. Dă-mi voie să mă duc în pădure și-ți dau, ce p**a?
Vasile Frunză: Da, da…
Gheorghe Cornici: Da’ ce, nu-i normal?
Vasile Frunză: Da, dap’ i-am zis: am „valioj” (copaci doborâți), duceți-vă și vi-i luați, luați-vă lei, luați tot, strângeți. Eii, b*ea, ce…?
Gheorghe Cornici: B*ea, numa’ împotrivă, b*eadi. Da’ nu așa, oleacă, da’ văd că și-o revenit înapoi.
Vasile Frunză: Matale ai dat lei?
Gheorghe Cornici: Daaa, dapu’ toți au dat, o zis că…
Vasile Frunză: Eu n-am dat.
Gheorghe Cornici: De tine nu știu, n-o spus nimeni nimic.
Vasile Frunză: Eu n-am dat. Eu le-am spus că n-am de unde, eu-s la judecată… eu am probleme, de unde să vă iau?
Gheorghe Cornici: Apu’ eu prima dată pe tine te aud că asta, că nu, da’ așa, în general, din altă parte n-am auzit la nimeni.
Vasile Frunză: Toți o dat, eu știu de asta, da’ eu nu le-am dat. Duța o dat, Mălai o dat de față cu mine… Duța o zis că nu dă, da’ pân’ la urmă o dat.
Gheorghe Cornici: Aha.
Vasile Frunză: Da’ eu le-am spus: uăi, nu vă dau un leu, niș’ n-am de unde, n-au ce să mă pună pe mine. Da’ matale ai o grămadă de datorii, bade Joră. Matale nici nu le-ai strâns încă. Te duci în minus și-n minus, și-n minus, ce-ai să faci matale?
Gheorghe Cornici: Nu știu ce-am să fac, caietul l-am arătat…
Vasile Frunză: Dap’ matale amu la caietu’ cela tre’ să mai adaugi încă 3 mii de lei. Dar aici nu-s trei mii de lei. Eu le-am zis: uăi, ca să vă dau vouă 3 mii de lei, eu tre’ să fur pădure de 6 mii de lei. Trei mii de lei tre’ să vă dau vouă și trei mii de lei eu tre’ să achit mașină, băieți, toate astea…
Gheorghe Cornici: Dap’ cum?
Vasile Frunză: Și iaca tre’ să pui la caiet încă 6 mii de lei. Lor li se pare că așa… că eu am vândut busu’ alaltăieri și eu tre’ să iau bani din bus și să le dau lor sau ce trebuie să fac?
Gheorghe Cornici: Eiii, da’ iaca nu vrea s*la? 
Vasile Frunză: Nu, am zis că n-am de unde și nu le-am dat și s-o supărat, nici nu vrea să grăiască.
Gheorghe Cornici: Eiii și mare lucru. Las’că au ei din altă parte de unde să ia mai mult. Sunt care au. Eu am dat numa’ trei, eu mai mult n-am.
Vasile Frunză: Dap’ ce? O cerut mai mult?
Gheorghe Cornici: Nu, de trei o zis, da’ chiar dacă și era mai mult, eu n-am un gram.
Vasile Frunză: Ap’ asta în loc la măceș?
Gheorghe Cornici: Ceva așa am înțeles, în loc de măceș, să nu mai strângem.
Vasile Frunză: Da’ și așa nu-l strângeam, bade Joră. N-am de unde. Ce, eu tre’ să iau oameni? Iaca o luat nu știu cine cinci oameni și s-o dus și o strâns doi saci de măceș.
Gheorghe Cornici: Ohoho.
Vasile Frunză: Dap’ cinci oameni îs o mie de lei, da’ doi saci de măceș îs 400 de lei. Da’ diferența asta cine s-o achite? Ș-apu’ plus mâncare, ș-apu’ du-i cu mașina. Sunt cheltuieli multe. Nu știu, badea. Dacă ei mai sar așa într-o roată, ap’ eu mă duc la televiziune și încep a face „chipiș”. Ei pe mine m-au z**bit deamu cu variantele estea a lor. 
Gheorghe Cornici: Îi clar, Vasilică…
Frunză: Ei de ici stau și umblă ca… o venit Ivan Mihailovici ieri… «Tu ai venit și mi-ai zis să nu fac o urmă în pădure. Tu ai venit și ai zis că urme încolo nică, „valeoj” (copaci doborâți de vânt) nică, nu mai tai nică, nu mai lucrezi ca înainte. Și amu nu ți-i rușine să ceri 3 mii de lei de la mine?» Da’ о venit Ivan Mihailovici. Și am vrut să-i zic, am vrut multe. Da’ eu îi zic la adunare, am vrut azi să mă duc, da’ nu m-am mai dus. Da’ eu când mă duc, ia să vezi ce-i zic eu lui. N-are soviste, niciо rușine. Sunteți rackeți, veniți să „agrabliți” (jefuiţi, n.r.) lumea sau ce faceți voi?

Contactat de ZdG, Gheorghe Cornici a negat însă că i s-ar fi cerut vreodată bani. „Nenea are 62 de ani acum și 30 și ceva de ani lucrați în silvicultură. Eu încă nu știu cum se dă banul pentru colectare… De ce eu trebuie să mint sau să vorbesc vorbe alăturea, că nu a apelat nimeni la mine cu așa ceva. Când erau planurile celea, cu Voronin, zeci de ani înapoi, planul îl făceam și gata. Nu dăm noi bani. Eu nu am dat niciun ban. La mine n-o apelat”.

„Astă toamnă am pus cinci (mii), bl**di. Erai când am pus cinci?”

Și ȋntr-o discuție dintre Vasile Frunză și Gheorghe Vodincear, un alt pădurar din Ocolul Silvic Bobeica, este atins subiectul colectărilor de bani.

Gheorghe Vodincear: Vasea, noroc!
Vasile Frunză: Noroc.
Gheorghe Vodincear: Ești la „cantoră”?
Vasile Frunză: Nu, nu, îs la cardon.
Gheorghe Vodincear: Ce se mai aude? N-ai mai auzit nică de măceș?
Vasile Frunză: Dap’ voi ce, n-ați dat 3 mii de lei?
Gheorghe Vodincear: Am dat.
Vasile Frunză: Atunci nu, o zis că la măceș.
Gheorghe Vodincear: Aaa, pentru asta, da?
Vasile Frunză: Da, mătincă. Eu nu știu, eu n-am dat, că n-am avut de unde.
Gheorghe Vodincear: Dacă pentru asta, apoi îi bine-n p***a ma*ei lui dar.
Vasile Frunză: Am spus că nici măceș nu strâng și nici lei n-am de unde da.
Gheorghe Vodincear: Eu lei am dat în pi*da m*sii, da’ nu știu pentru ce b*ea.
Vasile Frunză: Da, o zis că, tipa, în loc de măceș, măceș să nu strângem.
Gheorghe Vodincear: Așa o zis, da?
Vasile Frunză: Da, da.
Gheorghe Vodincear: Eiii, ladna dar.
Vasile Frunză: O zis că să nu mai strângem. Ivan Mihailovici o zis să nu mai strângem măceș.
Gheorghe Vodincear: Ei, lasă că-i bun dacă nu mai strângem. Stăteam cu grijă: oare ce pi**a ma*ei lor or mai zice dacă n-oi strânge? 
Vasile Frunză: D’apoi Duța și-a luat oameni, Vitalie și-a luat oameni la strâns. Da’ eu am spus deodată că nu strâng și nu retrăiesc.
Gheorghe Vodincear: Nu și dă-i în pu*ă, nu strâng. Da’ ei și-au luat oameni și s-au dus să strângă, da?
Vasile Frunză: Da, ieri.
Gheorghe Vodincear: Aaa, și o spus că nu mai trebu’, da?
Vasile Frunză: Da, da. Da’ oricum o strâns. Vitalie Vlas o strâns doi saci. Și aista, Duța, tot o strâns.
Gheorghe Vodincear: Asta-s acei care ziceau că n-o să strângă, b*ea. Vanea alaltăieri o zis că «eu să fiu pi***a* dacă am să strâng». Și-mi spune mie: «tu dacă ai să strângi, tot ai să fii pi**ra*». Zic: «bun, eu-s pi**ra*, tu ești pi**ra* dacă strângem». 

…………

Gheorghe Vodincear: Da’ mie nu mi-o spus nimeni că pentru asta, mi-o spus că trebu’, trebu’ toți pădurarii.
Vasile Frunză: Eu n-am de unde, Gheorghe. Eu stau pe la Curtea de Apel, de unde să-i dau? Eu nu pot. Erau timpuri când le dădeam și câte 20 și câte 30 de mii de lei. Da’ amu nu-i de unde.
Gheorghe Vodincear: Îi drept că nu-i în p***a mă**i. Uscătură cam hu**va. 
Vasile Frunză: Da, la tine măcar este „valeoj” (copaci doborâți de vânt), dar la mine toți „pasesc” (pândesc, n.r.) de jur împrejur și nici nu poți să te duci. 

………..

Gheorghe Vodincear: Astă toamnă am pus cinci (mii), bl**di. Erai când am pus cinci?
Vasile Frunză: Da, cum nu eram? Ast’ toamnă, în noiembrie, au zis câte 12 mii, pe urmă, în decembrie – câte 10 mii, pe urmă, înainte de Anul Nou – câte cinci mii.
Gheorghe Vodincear: Ast’ toamnă?
Vasile Frunză: Da.
Gheorghe Vodincear: Cum? Eu n-am dat.
Vasile Frunză: Nuuu, nu ast’ toamnă, cealaltă toamnă, 2018. 
Gheorghe Vodincear: Ap’ eu nu eram.
Vasile Frunză: Nu erai, da, da. Tu nu erai. 
Gheorghe Vodincear: Ei cer și câte 10 mii încă?
Vasile Frunză: Pfff, încă mai mult. Îți spun că eu le dădeam ruble cu sacu’. *****
Gheorghe Vodincear: Eiii, dă-i, măi, în pi**da măsii, de unde să le dai, în p**a mea?
Vasile Frunză: Ap’ iaca, dar când o fost înainte de Anu’ Nou, am fost și am luat un credit, că era omăt și nu avem de unde să le dau ruble.
Gheorghe Vodincear: Uăi, dap’ era omăt, nu era omăt, dă-l în ***da măsii? Ce p**a, să le tai din picioare și să le dau banii lor și pe urmă să plătesc tot eu (copacii)?
Vasile Frunză: Da’ amu de unde crezi că ai să-ți scoți banii? Amu tu trebuie să scoți 6 mii de lei: trei mii să achiți pațanii (băieţii, n.r.) și mașina și trei mii de lei să-ți scoți banii.

Un pădurar demis recent pentru că a permis tăierea ilegală a pădurii a acceptat să povestească, deschis, cu probe, despre cum șefii săi i-au cerut în ultimii ani să taie copaci și să scoată din pădure surplusul de lemn, acumulat în urma tăierilor planificate, dar și despre cum politicul se implică în activitatea silvicultorilor. 

Timp de mai mulți ani, pădurarul care a cochetat și cu politica, acuzat la rându-i de implicare în scheme, a documentat multe dintre indicațiile primite de la superiori, înregistrând mii de convorbiri telefonice cu aceștia, dar și cu alți colegi, despre dedesubturile unui sistem bântuit de corupție.

ZdG a analizat o parte dintre aceste discuții și vă prezintă, în premieră, detalii din lumea furtului de pădure, văzute și simțite din interiorul sistemului, o lume în care pădurarii sunt cei care execută indicațiile superiorilor, iar ulterior, tot ei sunt sacrificați, dacă furturile ajung să fie descoperite. Fotoliile șefilor sunt însă, aproape de fiecare dată, de neclintit. E o lume în care interesele și relațiile din politică și justiție fac legea.

Citiți aici primul articol din seria Hoții de păduri: VIDEO/ Hoții de păduri. Furtul de lemn din pădurile Moldovei, văzut din interiorul sistemului. Convorbiri telefonice, indicații (i)legale, solicitări politice și case de milioane