69 de ani de la cel mai mare val al deportărilor. Drapelele au fost coborâte în bernă

Astăzi, 6 iulie, se împlinesc 69 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia şi Nordul Bucovinei, când peste 35 de mii de persoane, majoritatea femei şi copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice.

Victimele deportărilor staliniste vor fi comemorate astăzi, declarată zi de doliu național, prin arborarea în bernă a drapelelor de stat în toate localitățile din R. Moldova și ținerea unui minut de reculegere ora 10.00, când vor fi citite numele celor care au suferit în urma represiunilor politice.

Membrii Partidului Liberal au depus flori la ora 9.00 la Monumentul „Trenul Durerii” din scuarul Gării Feroviare, dedicat victimelor deportărilor regimului comunist.

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență anunță că de la ora 10.00, vor fi pornite sirenele sistemului automatizat de înștiințare centralizată, în semn de solidaritate cu victimele deportărilor staliniste.

Potrivit datelor Asociației foștilor deportați și deținuți politici, numărul celor deportați depășește 94,7 mii de persoane. În Republica Moldova mai sunt în viață 7680 de foști deportați, cu 450 mai puțini ca anul trecut. Sunt documentate trei valuri de deportări în masă: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.

(video) Lecţia deportărilor pentru patru generaţii de învăţători

Scurt istoric

La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Hotărârea prevedea deportarea a 11 280 familii care întruneau 40 850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Se preconiza ca deportarea să aibă loc în iunie 1949, sub controlul și răspunderea Ministerului Securității de Stat (KGB). Deportarea culacilor, foștilor moșieri, marilor comercianți și a familiilor lor urma să aibă loc conform listelor vizate de Sovietul Miniștrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane – conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie Soveșcianie) a Ministerului Securității de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea și transportarea deportaților din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri și la întreprinderi.

După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chișinău a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu următorul text: „Raportați până la ora 14.30 dacă sunteți pregătiți pentru realizarea operației „IUG”.

Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operațiunii, iar în noaptea de 5 spre 6 iulie a fost pus în aplicare. Peste 24 de ore de la finisarea operațiunii, trebuia să se raporteze despre totalizarea deportării, indicându-se numărul celor deportați – al femeilor, bărbaților și copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre stațiile de îmbarcare sau de la stațiile de îmbarcare).

Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia.

Trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi nordul Bucovinei au zdruncinat istoria etnicilor români din aceste ţinuturi.

La 12-13 iunie 1941 a avut loc primul val, fiind ridicaţi circa 30 de mii de oameni. Într-o singură noapte, cea din 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate peste 35 de mii de persoane, acesta fiind considerat cel mai mare val de deportări.

Cel de-al treilea val, în cadrul căruia au fost ridicate câteva mii de oameni, a avut loc la 31 martie – 1 aprilie 1951.
Potrivit istoricilor, nici până astăzi nu se cunoaşte cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările fiind de câteva sute de mii de persoane deportate.

 


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *