Cititorul de Gardă: De doi ani cu VIRUSUL
Era iarnă grea. Anul 2020 abia începuse. Virusul groaznic, care invadase întreaga planetă, făcea ravagii pe toate continentele, omorând sute, mii de vieți. Lumea fusese luată prin surprindere, mișelește, iar timpul necesar pentru intervenții urgente se reducea de la o zi la alta. Oamenii nu știau ce să creadă: e adevăr sau o poveste de speriat picii înainte de somn?
Apoi s-au făcut intervenții drastice, odată ce boala cumplită, declarată pandemie la nivel global. S-au închis întreprinderi, au fost reduse călătoriile, iar savanții lumii au inventat, în timp record, vaccinul multașteptat. Părea că totul va reveni, în scurt timp, la normal. Dar nu a fost să fie. Pentru că mulți au refuzat să se vaccineze, născocind diverse pretexte paradoxale. Astfel, pandemia s-a răspândit sub alte forme și rădăcini violente. Dacă până acum se îmbolnăveau în special vârstnicii, care mai sufereau și de alte afecțiuni, noile modificații atacau fără milă, inclusiv tinerii.
Așa cum oamenii erau sceptici în privința imunizării, numărul cazurilor de îmbolnăviri și decese a crescut. Doar trecerea prin boală, tratamentul reușit le-a adus unora încrederea în vaccin. Pentru unii însă, cu regret, cu mare întârziere.
Medicii… De câtă responsabilitate și dăruire de sine au dat dovadă acești oameni în această grea încercare a destinului?! Nopți nedormite, clipe de nervozitate, atunci când scăpau ceva de sub control… Și regrete enorme, atunci când nu s-a reușit salvarea vreunui pacient.
Mă consideram sănătos și mereu am respectat regulile sanitare impuse de pandemie. Primisem și vaccinul, dar, într-o bună zi, totul a fost dat peste cap. Mai întâi, s-a îmbolnăvit soția, apoi eu. În astfel de clipe timpul pare a fi dușmanul omului, mai ales atunci când îl pierzi zadarnic. Noi am lăsat totul (munca la țară nu se termină niciodată!) și ne-am internat în spital, la tratament.
Nici nu i-am cunoscut la față, ei fiind îmbrăcați ca niște „astronauți”. Unii nu plecau acasă zile la rând, noi, pacienții, recunoscându-i doar după ochii obosiți din spatele vizierelor. Am zis unii, de fapt, unele, personalul fiind compus doar din femei, pe umerii cărora a fost pusă această grea povară: tratarea și îngrijirea pacienților. Și mai aveau, sărmanele, o sarcină, mai degrabă o suferință morală: transportarea cadavrelor la morgă. Unde-s bărbații? – am întrebat odată. Nu avem aici bărbați, noi facem totul!
Oamenii… Atunci când auzi de la alții ce se face prin spitale din cauza pandemiei, stai la îndoială dacă face să crezi sau nu. Însă atunci când vezi totul cu ochii tăi, când vezi toate suferințele, greutățile cauzate de virusul ucigaș, nu poți rămâne indiferent. Medicii fac totul pentru ca boala să fie tratată și pacienții să se întoarcă acasă pe picioarele lor! La rândul lor, oamenii ar trebui să înțeleagă că vaccinarea e singura șansă de a rămâne sănătos, singura șansă de tratament reușit în caz de boală!
Aduc sincere mulțumiri personalului medical din Secția COVID-19 a Spitalului Raional Florești! Îmi plec capul în fața medicilor și asistentelor medicale care au stat la căpătâiul nostru pentru a ne veghea zi și noapte starea de sănătate! Suntem recunoscători infirmierelor care au avut grijă de curățenia saloanelor de tratament! Le mulțumim și bucătarilor care ne-au asigurat hrana. MULȚUMIM! Să TRĂIȚI!
Valeriu URSCHI, locotenent major de poliție (r), veteran al Războiului pentru Independență, c.Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești
Pentru ce alegem autoritățile? Ca să ne rezolve problemele. Dacă sunteți cititor al ZdG și vă confruntați cu refuzul autorităților locale sau centrale în soluționarea problemelor de interes public, așteptăm să ne sesizați la ziardegarda@gmail.com sau la telefonul 079583737. ZdG va fi alături de dvs. în identificarea soluțiilor. Totodată, dacă aveți întrebări către autorități sau către persoane din conducerea țării, vă îndemnăm să le remiteți în adresa redacției, iar cele mai elocvente și de interes general vor fi publicate, împreună cu răspunsurile, în această pagină.
