„Stafilococii și alți agenți ne omoară pacienții și ne mănâncă banii.” Infecțiile nerecunoscute din spitale
La sfârșit de august 2023, în unul din spitalele din Chișinău deceda un medic despre care lumea spune că a fost un om și un profesionist de excepție. În chiar ziua decesului, ministra Sănătății, Ala Nemerenco, pe rețelele de socializare, a dedicat o postare riscurilor infecțiilor nosocomiale (intraspitalicesti). Ministra și-a exprimat indignarea că acest medic a decedat din cauza unei infecții pe care ar fi contractat-o într-o instituție medicală în care fusese internat pentru o intervenție chirurgicală.
Până ca acest incident tragic să fie recunoscut și făcut public de însăși ministra Sănătății, ZdG făcuse o solicitare la Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) și la Ministerul Sănătății (MS), pentru a afla date despre ponderea și impactul infecțiilor nosocomiale asupra sănătății cetățenilor și asupra sistemului de sănătate în ansamblu, așa cum mai multe cazuri regretabile care se produc zilnic în spitalele din R. Moldova dau de bănuit că ar fi vorba despre răspândirea în instituțiile medicale a unor infecții greu de tratat.
În prezent, în societate, despre infecțiile nosocomiale se cunoaște foarte puțin sau nu se cunoaște deloc. Victimele unor astfel de situații preferă să nu vorbească, de frica medicilor pe care îi suspectează de neglijență în serviciu, iar medicii preferă să tacă de frica autorităților din sănătate, care nu ar agrea să cunoască mai multe despre faptul că în instituțiile medicale de la noi, de altfel ca și în instituțiile de profil din alte state, bacteriile sunt tot mai agresive, deoarece devin tot mai rezistente la antibioticele menite să le distrugă.
„Am născut la un spital privat din Chișinău, după care, din cauza unei hemoragii post-partum, am suportat o intervenție chirurgicală de extirpare a organelor reproductive. La a treia zi după intervenție, am fost externată cu febră care a continuat vreo 20 de zile. Am apelat medicii, dar nimeni nu mi-a putut spune din ce cauză am febră și de ce testele la sânge sunt foarte rele. A fost o infecție, incontestabil, dar nimeni nu a încercat să facă investigații de laborator, cel puțin pentru a constata ce fel de bacterii mi-au complicat starea. Dacă-i așa, eu am fost externată, dar infecția a rămas în continuare la spital, prezentând riscuri pentru alți pacienți”, ne spune o presupusă victimă a unei infecții intraspitalicești, explicând că în lipsa unor teste de laborator, tratamentul aplicat a fost unul arbitrar și din această cauză – ineficient.
Până la acea postare a ministrei Sănătății, indignată de decesul unui coleg de-al său de breaslă, despre aceste infecții destul de periculoase se vorbea doar în tezele de doctor sau în articolele științifice. „Infecțiile nosocomiale sau intraspitalicești sunt infecțiile dobândite în timpul procesului de acordare a asistenței medicale care nu au fost prezente în timpul admiterii în spital”, explica ministra Sănătății în ieșirea sa publică.
Și decesul, la 1 noiembrie 2022, la câteva zile după naștere, a Valeriei Nicolaev din satul Șerpeni, Anenii Noi nu este exclus că s-a produs tot din aceste motive. O tânără absolut sănătoasă, care pe parcursul gravidității a stat la evidența medicului de familie, a respectat calendarul testelor și investigațiilor obligatorii, decedează la câteva zile după naștere, când potrivit mamei sale, Ana Nicolaev, „medicii care o consultaseră descoperiseră că burta fiicei e plină de puroi”. Deși o expertiză medico-legală nu este gata nici la aproape un an de zile de la deces, specialiștii spun că putea fi vorba despre o infecție nosocomială contractată în timpul nașterii. Potrivit datelor oferite de ANSP, în 2022, infecțiile la femeile lăuze au reprezentat 20% din numărul Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale (IAAM), pe primul loc, cu ponderea de 28,3% plasându-se pneumonia nosocomială са rezultat al ventilaţiei artificiale pulmonare, urmată de infecțiile de plagă chirurgicală, care reprezintă 26,2% din totalul IAAM înregistrate.
Solicitată de ZdG să ne spună dacă a fost posibil ca anume o infecție nosocomială să o ucidă pe tânăra mămică Valeria Nicolaev, directoarea Spitalului Raional Anenii Noi, Diana Bradu, ne-a spus că în temeiul Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal nu va face publice astfel de date, refuzând să se refere la prezența sau lipsa unor astfel de infecții în cadrul instituției.
Grigore Zapuhlîh: „De ce nu scrieți că în alte state se alocă milioane pentru a preveni, pe când noi, cu resurse mult mai modeste, luptăm cu aceste infecții”
Sub acoperirea Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal sunt trecute sub tăcere cazuri complicate care se produc în sistemul nostru medical. Cu referire la cazul abordat de ministra Sănătății, ZdG l-a contactat pe Grigore Zapuhlîh, doctor habilitat în științe medicale, profesor universitar, director al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN), unde la 21 august 2023 s-a produs cazul abordat de ministra Nemerenco.
Încă se formează comisia de elucidare a acestui caz. Este prea devreme de a implica forțe externe de a ne lămuri cu problema noastră internă. Este un caz de care se mai întâmplă și în spitale din țări înalt dezvoltate, cum ar fi SUA, Japonia, Germania, pe care le-am vizitat de zeci de ori. Cazuri de infecții se întâmplă, ele se discută la comisii medicale, dar nu cu publicul larg. Nu s-a admis niciun fel de crimă, de rea-voință. Microbi, infecții există peste tot, chiar și pe mâinile mele, deși m-am spălat de trei ori pe ele înainte de operație. Nu e un caz ieșit din comun. Noi îl vom dezbate. Nu putem declara în urma unui caz neinvestigat deocamdată că bacteriile ne domină. Nu ne mai domină. Sunt oameni pe pământ, sunt animale pe pământ, sunt bacterii pe pământ și asta nu este o crimă. De ce nu scrieți că în alte state se alocă milioane pentru a preveni, pe când noi, cu resurse mult mai modeste, luptăm cu aceste infecții. Avem comisie nosocomială care investighează cazul”. Directorul INN nu s-a referit la termenul în care comisia ar începe investigarea cauzelor acestui deces, precizând doar că astfel de date nu ar trebui făcute publice.
În 2022, în R. Moldova au fost notificate 1273 cazuri de IAAM, înregistrându-se o creștere de circa 33% comparativ cu anul 2021 când au fost semnalate 959 de cazuri. Multe sau puține, în spațiul public lipsește orice informație despre consecințele acestor cazuri, despre reabilitarea victimelor sau despre investigarea motivelor din care pacienții, intrând în spitale pentru a-și trata o maladie, ies de acolo cu sănătatea la pământ, după ce în interiorul instituției au fost infectați cu alte maladii.
De ce? Ministra Sănătății susține că acest lucru se întâmplă deoarece „în sistemul vechi sovietic, dar și mai recent, se penalizau grav infecțiile asociate, ceea ce a dus la o subraportare cronică și lipsa controlului asupra lor. Clebsiellele, stafilococii, escherichiile, clostridiumul și alți agenți ne omoară pacienții, ne mănâncă banii, iar sistemul de sănătate a fost zeci de ani incert, deși a dezvoltat ghiduri foarte bune de combatere a infecțiilor asociate. Însă totul s-a blocat la implementare, din moment ce nu au fost create mecanisme. Exemplul perfect al lipsei de cunoștințe în acest domeniu e faptul că vizitând spitalele raionale descopăr condiționere în sala de operații care suflă exact pe câmpul operatoriu.”
De ce pacienții, intrând în spitale cu o maladie, ies de acolo cu sănătatea la pământ, fiind infectați cu alte maladii?
ZdG a solicitat instituțiilor responsabile să ne spună care este în prezent gradul de răspândire a acestor infecții în instituțiile medicale din R. Moldova. Cum sunt prevenite acestea? Ce bugete sunt destinate achiziționării dezinfectanților și cum e calitatea acestor dezinfectanți? În ce instituții situația e cea mai alarmantă? Care sunt cele mai recente cazuri de admonestare a conducătorilor instituțiilor medicale care admit răspândirea infecțiilor nosocomiale?
Directorul ANSP, Nicolae Jelamschi, ne-a confirmat că în structura IAAM predomină pneumonia nosocomială са rezultat al ventilaţiei artificiale pulmonare, cu ponderea de 28,3%, urmată de infecțiile de plagă chirurgicală – 26,2%, infecțiile la femeile lăuze – 20,0%, infecţiile consecutive unei injecţii terapeutice, perfuzii şi transfuzii – 11,3%, infecţiile tractului urinar asociate cateterismului vezical – 9,8%, infecțiile în perioada perinatală – 2,5% și septicemiile bacteriene ale nou-născutului – 1,8%. Jelamschi susține că în scopul prevenției acestor infecții, la nivel instituțional sunt implementate Programe de Prevenire și Control al Infecțiilor (PCI), iar în spitale sunt constituite comisii specializate de monitorizare și control. Directorul ANSP insistă asupra importanței stabilirii unui proces de supraveghere a infecțiilor, inclusiv în rândul personalului medical, a importanței alocării resurselor necesare pentru realizarea măsurilor PCI, a asigurării cu preparate, dispozitive medicale, biocide și echipamente de protecție personală, a accesului la serviciile de laborator și la teste pentru identificarea agentului etiologic etc.
Directorul ANSP mai subliniază că datele sistemului național de supraveghere epidemiologică IAAM denotă o subraportare a acestor infecții. „În 2022 nu au fost raportate cazuri de IAAM din 5 raioane (Briceni, Criuleni, Dondușeni, Drochia, Dubăsari). Cazuri de IAAM la lăuze au fost raportate de 15 teritorii, infecțiile de plagă chirurgicală – de 13 teritorii, cazuri de pneumonii asociate cu ventilarea mecanică – de 7 teritorii, infecțiile la copiii nou-născuți – de 5 teritorii, infecțiile tractului urinar asociate cu cateterismul vezical – de 2 teritorii”, menționează acesta, subliniind că în R. Moldova IAAM constituie o problemă specială de sănătate publică, iar sistemul de supraveghere epidemiologică pasivă nu asigură o raportare deplină a acestor evenimente, deseori, din teama că vor fi sancționați.
„OMS recomandă țărilor să nu aplice sancțiuni managerilor instituțiilor de asistență medicală pentru cazurile de IAAM, pentru a motiva raportarea acestora în sistemele de supraveghere epidemiologică. Astfel, în legislația R. Moldova nu este prevăzută aplicarea măsurilor pecuniare conducătorilor instituțiilor medico-sanitare pentru prezența/nivelul IAAM”, a subliniat Nicolae Jelamschi cu referire la lipsa oricăror sancțiuni aplicate în R. Moldova pentru răspândirea IAAM.
„ANSP nu dispune de date cu privire la cazurile letale în urma IAAM și eventuale procese de judecată legate de acestea”, ne-a confirmat și MS în răspunsul la solicitarea ZdG. „Noi aproape nu avem infecții nosocomiale. În R. Moldova pe an se înregistrează în jur de doar 1300 de cazuri de infecții nosocomiale… Și zero decese. Și niciun calcul. Unele spitale raportează 0% infecții, altele – 0,1 %, altele – puțin mai mult. Nu cunosc vreun spital să fi atins măcar 1%”, explică ministra Sănătății, Ala Nemerenco.
Incidența unor astfel de infecții este în realitate de circa 14 ori mai mare
Potrivit experților în Sănătate, pacienții din secțiile de terapie intensivă, cei care au comorbidități, cei cu imunitatea scăzută sunt mai expuși la infecțiile nosocomiale, cele mai frecvente cauze ale IAAM fiind spitalizarea de lungă durată, contactul cu alți bolnavi, neglijarea normelor igienice în instituție, utilizarea insuficientă a echipamentelor de protecție.
Viorel Prisăcari, epidemiolog, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, membru corespondent al AȘM, și-a dedicat viața studierii impactului infecțiilor nosocomiale asupra sănătății. Acesta susține că situația, deși redresată puțin, rămâne complicată. Potrivit profesorului Prisăcaru, una din căile de control al acestor infecții este efectuarea unor teste de laborator expres la internarea în instituțiile medicale.
„E complicat, deoarece microorganismele se adaptează la mijloacele de tratament și nu mai reacționează”, explică epidemiologul. Acesta aduce exemplul unui studiu efectuat pe modelul spitalelor multiprofil, al maternităților și instituțiilor medicale din mediul rural, în care au fost incluse 10 055 de tulpini de stafilococ izolate de la pacienții cu infecții septice. Astfel, s-a demonstrat că nivelul mediu de răspândire a tulpinilor de stafilococ rezistent la meticilină (antibiotic) constituie 35,97%. „Un nivel mai înalt de afectare a pacienților s-a constatat în secțiile de reanimare și terapie intensivă – 26,3%, chirurgie – 20,0%, hepatologie – 7,8%, otorinolaringologie – 5,13%, reumatologie – 5,04%, nefrologie – 4,39%”, spune profesorul Prisăcaru, precizând că de fapt, și aceste date nu reflectă situația reală privind infecțiile intraspitalicești.
„În urma studiului epidemiologic realizat în baza rezultatelor investigațiilor de laborator ale pacienților cu infecții septice nosocomiale, s-a dedus că incidența prin astfel de infecții este în realitate de circa 14 ori mai mare”, afirmă epidemiologul. Potrivit datelor OMS, circa 15% din toți pacienții spitalizați suferă în urma IAAM.
Expertă în sănătate publică: „Infecția nosocomială este considerată malpraxis
Rodica Rusu Gramma, expertă în sănătate publică, susține că situația e complicată, în primul rând, pentru că în R. Moldova nu sunt suficienți specialiști epidemiologi în spitale, iar structura de monitorizare a infecțiilor nosocomiale la nivel național este insuficient organizată. Cu referire la lipsa unor mecanisme de compensare a prejudiciilor cauzate pacienților în urma infecțiilor nosocomiale, Rodica Rusu Gramma afirmă că „infecția nosocomială este considerată malpraxis. Din moment ce stabilești ca și prejudiciu infecția nosocomială căpătată în spital, ar trebui să existe și un mecanism de recompensă, așa cum e în toată lumea.” Experta afirmă că în condițiile în care în R. Moldova lipsește o Lege despre malpraxis, în absența definirii legale a prejudiciilor aduse de infecția nosocomială, putem constata infecția, dar niciodată nu vom putea să recompensăm pacientul pentru prejudiciul adus.
Deși în R. Moldova subiectul este tratat sporadic sau mai degrabă este camuflat, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor constată că IAAM afectează 1 din 20 de pacienți spitalizați, ceea ce reprezintă anual circa 4,1 milioane de persoane. Riscul de contractare a acestor infecții în instituțiile medico-sanitare din ţările în curs de dezvoltare este de la 2 până la 20 de ori mai mare decât în ţările dezvoltate.
