Editorial PMAN nu e pentru oricine
Lațul în jurul R. Moldova se strânge, de la o zi la alta, tot mai mult. Crizele ne sufocă. Timpul cu vicisitudinile și inconveniențele lui ne adună tot mai speriat în brațele sale, ca o draconie de piton, ce caută să scoată zilnic din noi ultima gură de aer și să ne lipsească până și de cea mai elementară condiție de optimism și speranță că Putin, într-o bună zi, se poate resemna, totuși (nu doar el) și că această stupiditate de război din vecinătatea noastră și tot ce este legat de el, se poate termina tot atât de neașteptat, după cum a și început și că viața ar putea reveni, cu încetul, la situația de până în 24 februarie 2022.
Cel puțin… Până atunci, însă, avem de trăit mai mult între întrebări și avem de suportat „surprizele” unor zile negre, în care Moscova își arată tot mai devoalat supărările pe noi și, în prag de iarnă:
1. Ne ține în suspans cu gazele (vrea să ne testeze rezistența la îngheț, probabil);
2. Tiraspolul (manevrat, evident, de aceeași Moscovă) refuză și el să livreze Chișinăului volumele contractate de curent de la Cuciurgan (?!);
3. Rachetele rusești au luat-o razna și, fără să fim, cel puțin, întrebați, conform normelor internaționale, ne traversează teritoriul, dau greș la țintă și pun sub mare semn de întrebare securitatea aeriană (dar și terestră) a R. Moldova. Unele companii aeriene și-au suspendat zborurile din considerente de securitate, iar Externele de la Chișinău (din aceleași considerente de securitate) s-au văzut nevoite să recurgă la expulzarea unui funcționar al corpului diplomatic rus la Chișinău, pentru a determina Moscova să ia problema în serios;
4. În aceeași ordine a „întrebărilor” ar mai fi de luat în calcul și altceva: Kremlinul provoacă Găgăuzia și încearcă să destabilizeze Bugeacul Istoric: săptămâna trecută, Biserica Rusă de la Comrat și-a permis o acțiune condamnabilă, total provocatoare – o procesiune, în tradiția „sutelor negre” din Rusia prerevoluționară, la care manifestanții au purtat steaguri ale Novorossiei și au pledat pentru renașterea Imperiului Rus, purtând bannere cu inscripțiile „pentru țar”, „pentru imperiu”.
Că manifestația e inspirată de Biserica Rusă, nu are cum să ne mire. Cunoaștem deja că acest „ideal” politic pentru Rusia îl împărtășește, alături de Putin, și Patriarhul Kirill al Rusiei. Surprinde altceva: cum de a fost posibilă admiterea unei acțiuni de acest gen (mă refer la SIS), la nici 50 de kilometri de frontiera cu Ucraina, aflată în război cu Rusia, pentru care Novorossia – lucru știut, este un proiect rusesc expansionist, care amenință în egală măsură securitatea și integritatea teritorială atât a R. Moldova, cât și a Ucrainei;
5. Legat tot de această săptămână: Vlad Plahotniuc a anunțat că revine în politica din R. Moldova (?!). Este o declarație care îi aparține și pe care o face într-un interviu pentru tribuna.md. Plahotniuc își leagă revenirea în politică de revenirea în R. Moldova, care traversează o perioadă de crize grele. „Eu sunt un politician care știe bine să rezolve situațiile de criză și vine timpul meu acum”, spune Plahotniuc. Ce va fi și cum va fi, urmează să vedem, dar dacă se va întâmpla să vină, amenințările la adresa guvernării cresc. Plahotniuc nici nu ascunde asta… Și nu cred că face declarații gratis. Plahotniuc nu e nici Șor, nici Dodon. Acționează ca o cârtiță, pe sub pământ. Nu se vede, nici nu se aude;
Ultima săptămână de octombrie s-a încheiat cu încă o manifestare, provocatoare și ea. A șasea duminică consecutiv, la Chișinău, Partidul Șor și-a scos „trupele” antiguvernamentale în stradă. După ce au „colindat” Președinția, Parlamentul, Procuratura Generală, Ministerul de Interne, insistențele au fost, pentru a doua duminică la rând, să se ajungă cu „alaiul” și la Guvern, în PMAN. Nu s-a întâmplat să fie. PMAN fusese rezervată din ajun altor acțiuni. Dar chiar să fi fost liberă, protestele lui Șor nu sunt pentru PMAN.
PMAN nu e „lariok”, prăvălie și nici „tolciok”. Așa cum în Biserică nu se poate intra oricum, și în PMAN – la fel. Este un loc aparte, totuși, cu un statut aparte. E un Simbol Național. PMAN este Leagănul și Cetatea Marilor Adunări Naționale, aici s-a votat Suveranitatea, Independența, Tricolorul, Limba, Alfabetul Latin, Imnul… De PMAN sunt legate numele înaintașilor Independenței, regretaților Ion Ungureanu, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Nicoale Dabija, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Borșevici, Lidia Istrati, Ion Dumeniuc, Petru Soltan, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Nicolae Matcaș, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă… În PMAN nu poți intra cu steagul roșu, nici cu secera și ciocanul, nici cu buzunarele tixite de bani nespălați și cu minciuna sub limbă. În PMAN s-a stat în genunchi, ca în fața Altarului, cu icoanele în mâini și cu rugă către Dumnezeu să ne întărească în năzuințele și idealurile noastre de Libertate. Ce are Șor sau cei cumpărați de Șor cu aceste Idealuri?
În toți anii, de la apariție și până la dispariție, în PMAN nu a călcat picior de Interfront-ist. Interfrontul era, în acei ani de început, antipodul Frontului Popular. Au existat câteva tentative orgolioase și toate eșuate, ca și încercările disperate de duminică, de altfel, ale celor de la Șor. A fost și trebuie să rămână lege, dacă nu scrisă, cel puțin nescrisă, ca și până acum: PMAN – Locul Devenirii Noastre. Așa cum există un Ierusalim pentru tot creștinul.
