Editorial Cu „vine lupul” nu mai merge

Se duce anul. 2023 e pe ultima sută de metri, cu valizele gata și cu gândul mai mult la drum. Ne lasă și pleacă. Împăcat? Neîmpăcat? Împăcați? Neîmpăcați? Situația diferă de la caz la caz. Depinde ce așteptări am avut, ce speranțe ne-am legat de el și pe cât de mult s-a întâmplat ceea ce am așteptat și ne-am dorit să se întâmple, fiecare în parte și toți la un loc…

În fine, ceea ce ține de personal, rămâne la latitudinea fiecăruia să-și facă ordine în tot ce-a fost sau trebuia să fie și nu a fost, să pună mâna pe toc și foaie și să se apuce de pus note anului care pleacă și sie. Mai ales sie. Și s-o facă (facem) sincer și cu cât mai multă exigență. Trebuie (zic pentru cei care se feresc de cuvântul „trebuie”) să ne deprindem să cerem cât mai mult de la noi, ca să avem dreptul să cerem și de la alții.

„De la alții”, în primul rând, de la cei care ne-au cerut mandatul în 2021 și ne-au promis o „Moldova prosperă, sigură, europeană”. Din start, trebuie să dăm la o parte orice iluzie că 2023 a fost un an mai bun decât 2022. La început de an, în februarie, după mai multe ciondăneli pe interiorul PAS, parlamentul trimite în demisie guvernul Gavrilița care nu mai era bun de nimic. Spre regret, schimbarea guvernului Gavrilița cu guvernul Recean nu a fost mai mult decât o schimbare decorativă, un joc de culise pentru a calma spiritele în societate și a forța impresia în cercul partenerilor de dezvoltare că PAS are cu cine guverna. Cu excepția a trei miniștri, guvernul rămânea cel vechi.

Schimbarea guvernelor Gavrilița și Recean nu a schimbat nimic principial, deși la învestirea cabinetului, președinta Maia Sandu punea sarcină concretă guvernului: „sarcina noului guvern este să ofere siguranță cetățenilor și să pună R. Moldova pe un făgaș de dezvoltare”, anunța Maia Sandu, alături de alte câteva obiective-cheie – asigurarea ordinii în instituțiile de stat, dezvoltarea economică, continuarea reformei justiției și accelerarea luptei cu corupția. Mai departe de sarcini nu s-a mers. Problemele, și după 10 luni de mandat, rămân mari în economie, în sistemul social, infrastructură și dezvoltarea teritoriilor, justiție și anticorupție.

Singurele domenii pe care lucrurile au evoluat în bine și progresează sunt relațiile externe, dezvoltarea parteneriatului strategic cu România, UE și SUA, consolidarea sistemului național de apărare și securitate, stabilitatea politică și lansarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Cu o remarcă totuși: meritele aici aparțin nu atât guvernului, cât partenerilor strategici ai R. Moldova, care monitorizează îndeaproape tot ce este legat de perspectiva integrării europene a R. Moldova. Dar, oricât de bine ar arăta lucrurile în politica noastră externă și oricât de atractive ar fi discursurile despre perspectivele integrării noastre europene, toate cedează și pierd în fața sărăciei, birocrației și lipsei de garanții sociale. Nu am mai avut până la Maia Sandu o atât de mare densitate la vizitele oficiale în străinătate și la primirea vizitelor din străinătate la Chișinău, cu nume sonore în politica europeană și mesaje din cele mai optimiste pentru R. Moldova. Și?

Oricât de bine ar arăta lucrurile în politica noastră externă și oricât de atractive ar fi discursurile despre perspectivele integrării noastre europene, toate cedează și pierd în fața sărăciei, birocrației și lipsei de garanții sociale… Se duce anul și ne lasă tot împovărați de așteptări și cu speranța că la anul ar putea fi mai bine.

La recentele alegeri locale discutam cu mai multă lume despre tot ce se întâmplă cu R. Moldova, cu noi și reacția oamenilor știți care e? Că ei vor să trăiască ca în Europa nu peste 20 de ani, dar mâine chiar. Și nu ar fi imposibil, dar ei nu pot înțelege una: dacă pentru a trăi ca în Uniunea Europeană e nevoie să lucreze legile în stat, de ce ele nu lucrează în R. Moldova? De ce, dacă în Europa hoții și bandiții stau în pușcărie, la noi ei stau în parlament ori în judecătorii și procuraturi? Unde-s hoții miliardului? De ce PAS nu a pus la pușcărie pe niciunul dintre marii corupți, că a zis că o va face? Sau, cum putea Igor Grosu, șeful Parlamentului și președintele PAS, să promită la alegerile din 2021 că în jumătate de an toate averile care nu vor putea fi justificate vor fi confiscate și proprietarii lor vor face pușcărie, după care să declare cuminte că nu-i posibil atât de repede și că nu și-a închipuit că e atât de complicat.

Păi, dacă e complicat și nu poate face față promisiunilor, de ce nu lasă funcția? De ce nu iese la tribună să spună: „Scuzați, mă depășește, îmi dau demisia, să vină altul mai «bun» ca mine.” Iar dacă s-au terminat „bunii” în R. Moldova, dați să căutăm în alte părți, să ne împrumutăm de la europeni, că la salariile pe care și le-au făcut miniștrii noștri nu cred că nu s-ar găsi cine să vină… Sunt câteva meditații în glas ale unor oameni simpli, care, chinuiți de viață și de cei care le-au făcut viața un chin, încearcă să caute niște răspunsuri logice la lucruri care în condițiile R. Moldova nu se prea supun logicii. Din păcate.

Se duce anul și ne lasă tot împovărați de așteptări și cu speranța că la anul ar putea fi mai bine. La 10 luni de la intrarea în mandat a guvernului Recean, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor (BCS) le-a cerut demisia, acuzându-i că nu pot guverna, că sunt infantili în fața crizelor și gestionează prost treburile în stat, că economia e la pământ, iar prețurile sunt în afara oricărui control, începând cu cele de la pâine și terminând cu cele la construcțiile locative. Vine 2024, avem alegeri prezidențiale și puțin probabil ca războiul din Ucraina să mai poată fi invocat ca explicație a degradării economice și sociale. Alegerile locale au demonstrat că lumea nu mai vrea să creadă în povești. Cu „vine lupul” nu mai merge. Nici la alegeri, și cu atât mai mult la negocierile de aderare la UE – sunt cel puțin două teste la care „nota la purtare” va conta mult. Așa cum a mers, nu mai merge – 5, fie și cu plus, nu mai poate fi notă de trecere, altfel, R. Moldova se va transforma într-un stat restanțier la toate, care în loc să ne scutească de probleme, le va trece de pe un an pe altul și ne va îngloda și mai mult în ele. Tragem linie? Punem punct?