DW UE: Vetouri anti-aderare – cine pe cine blochează și de ce?

Tot mai des, state membre ale UE își folosesc dreptul de veto în procesul de aderare al țărilor candidate. De multe ori, miza nu este aderarea în sine, ci calcule de politică internă. DW explică principalele cazuri.

Ultima extindere a Uniunii Europene a avut loc cu mult timp în urmă, în 2013, când Croația a aderat la UE. Situația s-ar putea schimba din nou în curând. Micul stat adriatic Muntenegru, cu aproximativ 620 000 de locuitori, ar putea încheia negocierile de aderare chiar în următoarele luni și ar putea deveni membru al Uniunii Europene la începutul anului 2028. Anunțul a fost făcut recent de comisara europeană pentru extindere, Marta Kos.

Însă această perspectivă a fost umbrită de informațiile potrivit cărora Croația ar putea bloca aderarea Muntenegrului dacă acesta nu îndeplinește o serie de cerințe croate. Reacțiile politicienilor europeni și ale eurodeputaților au fost de indignare.

Nu este de mirare. Dreptul de veto de care beneficiază statele membre în numeroase domenii ale Uniunii Europene a fost folosit tot mai des în ultimii ani ca instrument de presiune politică. Fostul lider ungar Viktor Orbán, de exemplu, a frustrat în repetate rânduri partenerii europeni prin vetouri și amenințări cu veto. DW explică cele mai importante cazuri, contextul lor și consecințele politice adesea serioase ale acestei practici.

Muntenegru: Croația formulează opt cerințe

Muntenegru este candidatul la aderare cel mai avansat, cu perspectiva de a intra în UE în 2028. Țara a închis deja provizoriu mai multe dintre cele 33 de capitole de negociere și ar putea finaliza și restul în lunile următoare.

Acest ritm este „prea rapid”, a declarat recent ministrul croat de Externe, Gordan Grlić Radman. Guvernul de la Zagreb și-a detaliat revendicările față de Muntenegru, susținând oficial că acestea ar urma să „faciliteze” aderarea. În mod indirect, însă, planează amenințarea unui veto.

Croația solicită, printre altele:

• despăgubiri pentru foștii prizonieri din lagărele muntenegrene din timpul războaielor iugoslave din anii 1990;
• clarificarea soartei croaților dispăruți în acea perioadă;
• urmărirea mai fermă a crimelor de război;
• soluționarea disputelor privind delimitarea frontierei maritime;
• plata a aproximativ 2,4 miliarde de euro pentru active ale fostei armate iugoslave.

Unele dintre aceste cereri par justificate, în special cele privind asumarea trecutului de război. Altele, precum revendicările legate de patrimoniul armatei iugoslave, sunt controversate.

Este clar însă că lista de cerințe are și motivații de politică internă. Nicio guvernare de la Zagreb nu își poate permite să pară conciliantă în chestiunile legate de războiul croat din 1991-1995. În plus, premierul moderat conservator Andrej Plenković poate astfel să se prezinte drept apărător ferm al intereselor naționale.

Ucraina: politica internă a Ungariei în numele unei minorități

În iunie 2022, Uniunea Europeană a acordat Ucrainei și Republicii Moldova statutul de țări candidate la aderare, ca semn de solidaritate după agresiunea rusă.

Mai multe state membre au rezerve față de o aderare rapidă a Ucrainei. Totuși, până acum, doar Ungaria a adoptat o poziție de blocaj explicită. Până la pierderea alegerilor din aprilie 2026, Viktor Orbán a împiedicat deschiderea primului grup de capitole de negociere.

Succesorul său, Péter Magyar, a ridicat acest veto în iunie 2026, dar a continuat să blocheze deschiderea altor capitole.

Oficial, Budapesta a susținut că Ucraina trebuie să îmbunătățească drepturile minorității maghiare din Transcarpatia. Deși Kievul a extins treptat drepturile tuturor minorităților naționale începând cu 2023, Orbán a continuat să prezinte Ucraina drept un stat corupt și fără respect pentru lege, transformând vetoul într-o temă centrală de campanie electorală.

Din cauza sentimentelor antiucrainene răspândite în Ungaria, și Péter Magyar a adoptat un ton dur față de Kiev. Totuși, după ce parlamentul ucrainean a adoptat la 12 octombrie 2026 o lege care întărește drepturile educaționale ale minorităților naționale, guvernul ungar a renunțat la blocarea deschiderii altor capitole de negociere.

Macedonia de Nord: blocajul fără sfârșit

Niciun candidat la aderare nu a resimțit efectele politicii de veto atât de dramatic și atât de mult timp precum Macedonia de Nord. Țara a obținut statutul de candidat în 2005, însă negocierile de aderare au început abia în iulie 2022.

Timp de 13 ani, Grecia a blocat procesul din cauza numelui „Republica Macedonia”, considerând că acesta implică pretenții teritoriale asupra regiunii grecești Macedonia. Această dispută a contribuit la consolidarea regimului autoritar-naționalist al fostului premier Nikola Gruevski.

Conflictul a fost soluționat în 2018 printr-un compromis perceput de mulți macedoneni ca umilitor: schimbarea numelui statului în Republica Macedonia de Nord, în 2019.

Însă imediat după aceea a apărut un nou obstacol. În noiembrie 2020, Bulgaria a blocat deschiderea negocierilor. Sofia consideră limba macedoneană un dialect bulgar și contestă existența unei națiuni macedonene distincte.

Și aici miza este în mare parte politică internă. Fostul președinte, devenit ulterior prim-ministru al Bulgariei, Rumen Radev, și-a consolidat cariera politică și prin escaladarea conflictului cu vecinul său.

Un compromis negociat în timpul președinției franceze a Consiliului UE a permis deschiderea formală a negocierilor în iulie 2022. Acesta prevedea includerea minorității bulgare în Constituția Macedoniei de Nord.

Până în prezent însă, nu există majoritatea de două treimi necesară pentru modificarea Constituției. Guvernul premierului Hristijan Mickoski cere garanții că Bulgaria nu va continua blocajul și după schimbarea Constituției. Sofia refuză să ofere astfel de garanții, iar impasul continuă.

Serbia: Croația frânează, dar nu este singură

Serbia negociază aderarea la UE din 2014, însă procesul a stagnat în ultimii ani. În iulie 2026, opt state membre ale UE, inclusiv Croația, s-au opus deschiderii unor noi capitole de negociere.

Principalele motive sunt problemele privind statul de drept, corupția și funcționarea democrației în Serbia. Croația are însă și propriile divergențe cu Belgradul, legate de războiul din 1991-1995, persoanele dispărute, crimele de război, drepturile minorităților și interpretările diferite ale istoriei.

Relațiile dintre cele două țări sunt afectate și de retorica naționalistă reciprocă.

Albania: Grecia invocă problema minorităților

Albania a devenit țară candidată în 2014, iar negocierile de aderare au început în iulie 2022.

După Muntenegru, Albania este considerată următoarea candidată cu șanse reale de aderare.

Grecia a amenințat însă de mai multe ori, cel mai recent în iunie 2026, că va bloca procesul dacă drepturile minorității grecești, în special cele de proprietate, nu vor fi protejate corespunzător.

Se apropie sfârșitul sistemului de veto?

Pe fondul acestor experiențe, la Bruxelles se discută de ani de zile despre reformarea procesului de extindere și a mecanismului de veto.

La începutul lunii octombrie 2026, Comisia Europeană a propus ca deciziile privind deschiderea negocierilor cu statele candidate să fie luate prin majoritate calificată și nu prin unanimitate.

De asemenea, noile state membre ar urma să se angajeze ca, pentru o anumită perioadă, să renunțe la folosirea vetoului în anumite domenii.

Problema este însă evidentă: aceste reforme trebuie adoptate în unanimitate. Cu alte cuvinte, schimbarea sistemului de veto poate fi blocată chiar printr-un veto.