Reporter Special Hărțuirea cadrelor didactice. Mărturii și statistici

Imagini trucate ale unor profesori filmați de elevi și postate în context zeflemitor pe rețelele de socializare, mesaje anonime adresate administrațiilor unor școli, prin care autorii îi denigrează pe profesorii copiilor acestora, echipamente speciale fixate de hăinuțele unor copii în scopul interceptării mesajelor utilizate de pedagogi în timpul activităților, amenințări cu disponibilizarea de la serviciu în cazul în care copiii nu vor primi notele așteptate de părinți, tentative de a arunca în pedagogi cu diverse obiecte, inclusiv cu un scaun deteriorat, ore transformate în coșmar, atunci când unii elevi vin nepregătiți, amenințări cu răfuială fizică – sunt doar o parte dintre acțiunile de hărțuire a unor pedagogi în cadrul instituțiilor educaționale din R. Moldova. 

Potrivit unor cadre didactice, astfel de cazuri sunt trecute sub tăcere, pentru că nici chiar pedagogii nu acceptă dezvăluirea lor, în condițiile în care în R. Moldova nu există legi care să-i apere de furia, de răzbunarea și defăimarea la care sunt supuși uneori. Tăcerea culminează cu depunerea cererilor de demisie și cu abandonarea definitivă a sistemului educațional de către profesorii care nu pot accepta acțiunile denigratoare regizate în adresa lor. Pe parcursul acestui an, din cauza violențelor la care au fost supuși, 10 pedagogi și-au dat demisia.

După ce ZdG a scris despre copii agresați la școală de profesori sau elevi, am decis să reflectăm situația și din alt punct de vedere – cum sunt respectate drepturile cadrelor didactice. Am descoperit profesori care se simt nedreptățiți și care povestesc cum au fost hărțuiți de elevi și părinți. Istoriile cadrelor pedagogice care spun că nu au rezistat hărțuirii din partea elevilor sau a părinților sunt diferite, toate includ însă multă suferință. 

„În 43 de ani de muncă în școală, un bănuț nu am luat de la nimeni și nu am fost de râsul lumii”

În urma unei scrisori anonime, a plecat cu totul din școală și nu mai vrea să-și amintească acele zile de coșmar. „Era un copil din clasa a IX-a, dar nu el a scris, dar altcineva, bănuiesc că a scris un frate de-al său, pentru că părinții erau plecați peste hotare. Mă acuzau că nu vroiam să-i pun notă… Până la acea scrisoare, într-o zi, după recreație, acel copil intrase în clasă fiind parcă turmentat. A început să strice lecția, dar era o temă foarte interesantă. Toți colegii lui erau foarte bine pregătiți și curioși, dar el nu-mi permitea să continuăm lecția. Eu m-am oprit, i-am spus să se liniștească. Copiii au început a-l ruga să iasă afară. I-am zis să cheme părinții la școală… Atât a fost, mai mult – nimic. Dar… A urmat o scrisoare anonimă, expediată și la minister, și la Avocatul copilului, și la poliție, și la Direcția Educație. În scrisoare era scris că eu i-aș speria că nu va susține examenele. Eu într-adevăr îi îndemnam să învețe, că altfel nu vor fi admiși la examene. Făceam teste de control. Primea note negative, chiar dacă lucram suplimentar cu el. În 43 de ani de muncă în școală, un bănuț nu am luat de la nimeni și nu am fost de râsul lumii. Așa de tare m-am distrus atunci, că nici nu vreau să-mi amintesc de acea perioadă”, spune Elena (nume schimbat, n.r.) , azi fostă profesoară cu merite în Educație, solicitând să îi respectăm confidențialitatea. 

Elena mai spune că în acea scrisoare era vizată și o învățătoare de clasele primare. „Era cea mai bună, cea mai competentă. În cazul ei, cred că la mijloc a fost invidia și răutatea. Avusem ore în clasele acelei profesoare. Era profesoara anului. Ea dă cele mai bune clase. Dar acum suferă și ea, s-a izolat de lume”, spune fosta profesoară, amintind că scrisoarea ar fi fost semnată de elevi, doar că aceștia nu cunoșteau nimic despre ea.

„A venit poliția, Direcția Educație, Ministerul. Toți au venit să verifice cum «încalc» eu și acea profesoară drepturile copiilor. M-am distrus complet. Eu nu am mai putut continua munca în școală. Familia nu mi-a mai permis să lucrez. Dar și eu, în halul în care am ajuns, nu am mai putut să apar în fața elevilor. Eu am plecat din școală, iar cealaltă colegă a fost retrogradată, i-au redus toate competențele, inclusiv salariul. Eu nu am mai pășit pragul școlii de atunci. Și azi nu înțeleg de ce trebuia făcută publică o scrisoare anonimă, fără a discuta cu noi. Mai târziu, acea familie și-a cerut scuze public, dar nu au mai avut sens scuzele lor. Sărmanii învățători care mai lucrează acum în școală. După astfel de cazuri, lumea înțelege că e posibil să-ți bați joc cum vrei de ei, dar așa nu se face carte”, explică profesoara care nu a mai pășit pragul școlii căreia i-a dăruit 43 de ani din viață.

„Îi momesc pe copii cu telefoane sau cu bani și li se pare că toată lumea e a lor. Societatea noastră a uitat de răspunderea pe care părinții ar trebui să o poarte față de copii. Nu aveți idee cât rabdă azi profesorii în școli. Nu aveți idee ce comportament au copiii. Să nu ne mai întrebăm de ce acum nu-s profesori. Pentru că nu-s apărați. Am foarte mulți discipoli, dar nimeni nu acceptă să lucreze în școală”, spune Elena. 

„Nu m-am gândit vreodată că într-o bună zi mămica i-ar instala în mânecă un dispozitiv de interceptare”

După ce părinții au instalat în mâneca hainei copilului un aparat de interceptare, Olga (nume schimbat, n.r.) a ajuns să fie acuzată, denigrată, batjocorită public, deși susține că nu era vinovată cu nimic. Am discutat cu ea după orele de muncă. Recunoaște că viața sa a fost tăiată în două: până la ancheta de la grădiniță și după ea. 

„După acel caz, m-am reangajat foarte greu, deși am aproape 30 de ani de stagiu de muncă în grădiniță. În acești 30 de ani de activitate nu am avut conflicte cu nimeni. Nu știu de ce atunci o mămică a unui copil din grupa mea a decis să-mi facă probleme. Ea nu s-a gândit că, posibil, copilașul ei suferă din cauza că nu comunică ea, mama, suficient de bine cu el, și nu din cauza mea. Da, era un copil mai anxios. Mama spunea că el s-ar fi plâns acasă din cauza atmosferei de la grădiniță. Am avut atunci niște mici neînțelegeri, după care situația s-a redresat. Nu m-am gândit vreodată că într-o bună zi mămica i-ar instala în mânecă un dispozitiv de interceptare. Erau niște zile grele pentru mine, după o suferință grea, îmi decedase soțul. Atunci s-a și întâmplat interceptarea. A venit să-mi demonstreze că aș fi ridicat vocea la copii. S-au inclus canale de televiziune, a fost mediatizat pe rețele de socializare. Totul s-a dat selectiv. Nu știu de ce, nu se auzeau deloc vocile copiilor. Probabil, au fost retușate, iar vocea mea a fost amplificată. Înțeleg că nu e greu de făcut așa ceva. Atunci mi-a și spus că se va ține de mine până voi fi disponibilizată de la grădiniță. Am întrebat-o de ce face asta. A recunoscut că are și ea probleme de relații cu concubinul și… Mă consultasem cu un avocat de la Chișinău, care mi-a explicat că nimeni nu are dreptul să intercepteze, să filmeze pedagogii în timpul activităților, dar era târziu, pentru că se organizase o adevărată campanie de denigrare. Un post TV a intrat în curtea mea și a filmat casa, automobilul fiicei. Chiar dacă nu mi-au dat numele, tot satul a înțeles că e vorba despre mine. Am încercat să le explic că nu au avut dreptul să-mi filmeze locuința, ulterior au șters acele imagini. În starea în care eram, nu am putut rezista acestor presiuni, am depus cerere de eliberare și am plecat. Am plecat și din sat. Am încercat să muncesc în Italia, dar am înțeles că nu e pentru mine. Am avut nevoie de timp ca să mă refac și să pot reveni în sistemul educațional”, povestește printre lacrimi Olga, invocând că atunci nu a avut cui se plânge să o apere de acțiunile denigratoare.

Profesorii nu pot fi deranjaţi în timpul orelor de curs

Regulamentele oficiale spun că în R. Moldova cadrele didactice au dreptul de a nu fi deranjate de nicio autoritate școlară sau publică, cu excepțiile prevăzute de lege. Tot în spiritul dreptului la securitate al profesorului, acesta are dreptul de a nu fi înregistrat audio și/sau video în timpul activității didactice. Cu atât mai puțin, multiplicarea unor înregistrări nu este permisă fără acordul profesorului, chiar dacă a existat consimțământul pentru înregistrare.

Mesaje anonime de la părinți supărați

Rodica (nume schimbat, n.r.) este tânără specialistă – profesoară la clasele primare într-un sat din apropiere de Chișinău. Este pasionată de munca sa, dar mereu este nevoită să se gândească și la alte surse de existență decât salariul de tânără profesoară. „Am decis să prestez servicii de înfrumusețare în afara orelor de muncă, pentru că nu-mi ajunge salariul. Nu e simplu din 7000 de lei să încerci să-ți rezolvi problemele locative și să crești un copil. Recent, unul dintre părinți a trimis un mesaj anonim doamnei directoare, invocând că din cauza serviciilor pe care le prestez în afara orelor de muncă, nu aș reuși să verific la timp caietele elevilor. Lucru neadevărat. Au urmat controale, asistenți la ore. Apoi a urmat alt mesaj, la fel anonim. Am înțeles că iarăși e de la un părinte supărat, nemulțumit de faptul că  la matematică nu accept ca elevii să-mi spună sau să scrie doar rezultatul exercițiilor calculate, dar să-mi demonstreze și metoda prin care au obținut acel rezultat. Eu cer ca elevii să argumenteze cum ajung la rezultat. Iarăși am avut discuții cu administrația școlii. Mi-au spus să nu iau totul la inimă, că părinții acum sunt foarte pretențioși. Atâta timp cât îmi fac lucrul corect, nu are de ce să îmi fie frică”, povestește Rodica, nefiind sigură că va mai rămâne în școală dacă atacurile vor continua. 

Fața i-a fost desfigurată, imaginile fiind postate pe rețele, chiar dacă profesoara nu făcea nimic altceva decât să predea lecția

Valentina Țipu, directoarea Liceului „Principesa Natalia Dadiani” din Chișinău, a identificat o soluție inedită de apărare a cadrelor didactice, după ce la începutul acestui an de studii o profesoară din liceu devenise victimă a unei acțiuni denigratoare regizate de elevi.

„După ce un profesor a fost filmat, iar imaginile trucate au fost postate pe Tik Tok, am considerat inadmisibil ca un pedagog cu vechime în muncă, având grad didactic superior, fiind respectat în întreaga republică, să devină subiect de amuzament pe rețelele de socializare. Pentru că astăzi foarte ușor se răspândesc informațiile, au început să o contacteze din toată republica… Jumătate de față i-a fost desfigurată, chiar dacă profesoara nu făcea nimic altceva decât să predea lecția. A fost un caz grav”, își amintește directoarea, argumentând de ce în urma acestei triste întâmplări la liceu a fost luată decizia de a interzice utilizarea telefoanelor mobile în incinta instituției. 

„Nu a fost deloc simplu, pentru că majoritatea erau dependenți de telefoane. În câteva zile, spiritele s-au calmat și i-am văzut cum comunică, socializează între ei, se joacă. Își petrec timpul altfel. În loc să facă poze pe la blocurile sanitare și să le posteze pe rețele, copiii învață a comunica altfel”, explică Valentina Țipu, făcând trimitere la Regulamentul tip în care se spune că elevilor le este interzis să filmeze sau să intercepteze în timpul orelor de curs. 

„În astfel de cazuri, legea nu ne apără și noi încercăm să găsim temeiuri legale de apărare. Juridic, dacă e să intrăm în profunzime, Regulamentul tip valabil din 2016 stipulează interzicerea telefoanelor la ore, examene, concursuri. Reieșind din aceste prevederi, consiliul profesoral al liceului nostru a decis să interzică utilizarea telefoanelor mobile atâta timp cât copiii se află în incinta instituției, indiferent dacă e lecție sau pauză. Consiliul profesoral a votat unanim, elevii au fost informați că nu mai au dreptul să filmeze în timpul orelor. Părinții au fost informați și au semnat că sunt de acord cu această decizie”, spune directoarea, argumentând că decizia respectivă nu contravine procesului digitalizării  educației.

„Profesoara? A depus plângere la poliție. M-a anunțat că nu va mai apărea în fața elevilor, că abandonează școala. Am fost aproape de ea și am ajutat-o să depășească acest incident.

Elevii? Au fost identificați. Am discutat cu ei. Consideră că nu i-au vrut vreun rău profesoarei. Spun că pur și simplu au încercat să adune cât mai multe like-uri cu acele imagini”, afirmă Valentina Țipu, cu referire la incidentul din cadrul liceului. 

„Mai important e să fie identificate cauzele agresivității”

„Cui să-i aruncăm responsabilitatea pentru astfel de situații?”, se întreabă Maria Vârlan, doctoră în psihologie, decană a Facultății de Psihologie și Psihopedagogie Specială, UPS „Ion Creangă”, precizând că măiestria cadrelor didactice are un rol important în comunicarea cu elevii, dar și cu părinții acestora. 

„La facultate, tinerii pedagogi sunt pregătiți, doar că în timpul studenției ei nu prea întâlnesc situații dificile și nu prea pot aplica cele studiate până nu ajung în școală, față în față cu elevii. Orice profesor trebuie să aibă bine dezvoltate abilitățile de comunicare. Și asta se studiază la noi – cultura comunicării pedagogice și aici e vorba despre atitudine, așteptări, cuvintele pe care trebuie să le selecteze în comunicare. Studiem și Etica pedagogică, vorbim despre cum poate fi redus stresul prin gestionarea eficientă a relațiilor cu elevii. Orice profesor trebuie să știe că o clasă disciplinată nu înseamnă chiar o clasă fără comportamente problematice. La fel, pedagogii trebuie să facă diferență între cazurile de agresivitate manifestate de copii. Dacă un copil trântește caietul pe masă, spunem că e agresiv, dacă îmbrâncește pe cineva – la fel, e agresiv, dar sunt agresivități diferite. E important să fie identificate cauzele agresivității. Și, da, pedepsele ar trebui aplicate pentru excluderea cauzelor agresivității, de obicei, însă pedeapsa țintește în efect și avem ce avem. Un pedagog cu o măiestrie pedagogică bine formată va rezista tuturor pretențiilor și cazurilor de comportamente tensionate manifestate de părinți. Dar atunci când astfel de presiuni devin excesive, trebuie să implicăm managerul instituției sau chiar poliția”, susține Maria Vârlan, precizând că „pedepsele pe care le primim noi de la elevi sunt dure. Elevii au capacitatea de a taxa foarte dur pedagogii”.

Sondaj intern. Date îngrijorătoare

Pentru a estima gravitatea acestor probleme, la sfârșitul anului trecut de studii, Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei a efectuat un sondaj intern în cadrul a 22 de instituții de învățământ. Datele colectate au dezvăluit 1160 de cazuri de violență asupra cadrelor didactice înregistrate în școli. Dintre acestea, 17 cazuri reprezintă episoade de violență fizică aplicată asupra unor cadre didactice. Din numărul total, 956 de cazuri s-au produs în cadrul instituțiilor de învățământ. Cel mai frecvent, în 613 cazuri, abuzurile au fost comise de elevi, părinții fiind implicați în 403 cazuri. Din cele 1160 de cazuri, 757 au fost mediate în colectiv, iar 32 – în instanțele din afara instituțiilor.

Ghenadie Donos, președintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei, recunoaște că „situații jenante și discriminatorii în raport cu cadrele didactice avem multe, doar că pedagogii, în special cei din zonele rurale, nu se grăbesc să raporteze aceste abuzuri”, de teamă că ar putea fi acuzați de administrația școlii: „Ce fel de profesor ești dacă nu poți ține piept unor provocări?” – cam așa sună replicile din partea unor directori. Pentru că situațiile jenante și chiar stresante au loc într-o dinamică tot mai alarmantă, instituțiile responsabile ar trebui să se grăbească și să intervină cu decizii eficiente. Anume din acest considerent, Federația Sindicală a Educației și Științei a înaintat către Parlamentul R. Moldova și Ministerul Educației și Cercetării (MEC) propuneri de amendare a cadrului legislativ (Codul contravențional, Codul educației, Codul penal), în scopul prevenirii și combaterii situațiilor de violență și agresivitate față de personalul din învățământ. Or, fără o intervenție care să stabilească sancțiuni clare în aceste acte legislative, nu putem vorbi despre o protecție eficientă a pedagogilor la locul de muncă. Reprezentanții MEC ne-au informat că propunerile noastre sunt în proces de examinare, după care va fi decisă modalitatea de intervenție sau, după caz, de promovare a acestora în Parlament”, a punctat Ghenadie Donos. 

Responsabili din cadrul MEC au confirmat pentru ZdG că un grup de experți în drept lucrează asupra unui proiect de lege care ar veni în sprijinul cadrelor didactice atunci când acestea sunt supuse abuzurilor. Pe 20 noiembrie, în Parlament urmează să se desfășoare o dezbatere publică pe marginea propunerilor de proiect, astfel încât, într-un viitor previzibil, R. Moldova să dispună de o lege care i-ar proteja pe profesori de acțiunile violente și de abuzurile comise de către elevi, părinți sau de către administrația instituțiilor de învățământ.