O casă în dar pentru o familie cu șase copii – VIDEO
Un eveniment mai puțin obișnuit s-a produs recent la Ocolina, raionul Soroca. Dacă mai multe sate pustiesc, fiind părăsite de locuitori, Ocolina a crescut cu o familie nouă, una numeroasă. Andrei și Maria Stratulat, la ai lor 30 de ani, au șase fiice, cea mai mică având doar 3 luni, iar cea mai mare – 13 ani. De când s-au căsătorit, nu au avut vreodată o casă, a lor, deși și-au dorit întotdeauna. Acum, după ce Episcopia de Soroca le-a oferit acest dar deosebit, familia Stratulat are casa sa, la Ocolina.
Satul Ocolina e foarte aproape de orașul Soroca. E un sat care, oficial, numără vreo mie de oameni, mulți dintre aceștia însă au apucat drumurile străinătății. Începutul noului an a făcut satul mai bogat în locuitori și mai cunoscut în întreaga republică. În urma unei donații generoase, oferite de Episcopul de Soroca, Ioan Moșneguțu, o familie tânără în care cresc șase copii s-a stabilit aici, în propria lor casă.
Maria și Andrei Stratulat, cei care cresc șase fetițe, cea mai mică având doar trei luni, niciodată nu avuseseră o casă, a lor. S-au căsătorit devreme. Maria nici nu împlinise 18 ani, când a născut-o pe Ludmila… Acum părinții au câte 30 de ani, dar și șase copii, pentru care sunt gata să facă orice, doar ca să-i vadă sănătoși și fericiți.
„Când aveam deja trei, a venit și a patra. Mi-am zis că asta-i. Apoi au venit și altele două și n-am vrut să mă duc la avort, una că e mare păcat și alta e că, așa cum mi-au dat mie părinții viață, așa am zis că le dau și eu viață lor”, povestește Maria, amintindu-și că ea a fost singura fiică în familia sa mare, în care au crescut și patru feciori.
O zi din viața familiei Stratulat
De obicei, dimineața, pe la 6.00, Andrei-tatăl, singurul întreținător al acestei familii, pleacă la muncă, la Soroca. În ziua în care ajungeam la Ocolina, nu am reușit să ne întâlnim cu el, fiind ocupat cu mai multe lucrări în afara localității. Maria ne spune că s-au adaptat la noul lor loc de trai și că așteaptă cu nerăbdare primăvara, ca să poată planta cei 40 de ari de teren de pe lângă casă. O întrebăm cum încep și cum decurg zilele lor.
„Care și cum, care se trezește mai târziu, care mai devreme. Care pleacă la școală mai dimineață, care rămâne acasă”, spune ea, dându-ne de înțeles că imediat cum cele mici vor putea merge la grădiniță, va munci și ea, că altfel nu se poate. „În toți acești ani, de când ne-am căsătorit, am născut și am crescut fetele, dar pot și munci”, spune Maria.
În camerele mici, dar îngrijite și bine încălzite, timide, fetițele își caută de joacă. Urmărim în tăcere viața unor copii crescuți cu dragoste, dar fără răsfăț. „La noi borșul e la putere. Ele fără borș… Pot să mănânce toată ziua orice-ar mânca, dar dacă nu mănâncă la amiază un borș – gata… Nu gătesc pe două-trei zile. Mâncăm la amiază și poate rămâne o farfurie-două pentru seară, iar seara trebuie să fac altceva de mâncare, nu poți tot borș să mănânci”, povestește Maria, purtând mezina în brațele sale.
Pentru că era ora micului dejun, s-au adunat toate în jurul mesei, mama și fiicele, la un ceai cu pâine și cașcaval. Mănâncă și beau ceai cu poftă, iar mezina din brațele mamei le urmărește cu multă curiozitate. Maria spune că zilele seamănă între ele, iar marele ei noroc e că fetițele sunt sănătoase și cuminți.
„Atât de mult ne-am dorit o casă, a noastră, dar ar fi trecut mult timp până am fi putut aduna bani de casă. Părintele Ioan le-a dat copiilor în dar această casă și noi am înțeles că Dumnezeu ne iubește”, povestește cu emoții Maria.
Familia Stratulat – 8 membri cu cel mult 5000 de lei lunar
Viața lor e așa cum este și, se pare, armonia din această casă e menținută de niște reguli însușite din mers. Nu că nu ar avea vise sau aspirații, dar toate sunt puse la loc cu răbdare, recunoștință și mult bun simț.
Vorbim despre nevoi și cheltuieli, în contextul în care cei mai mulți dintre cetățenii acestui stat se plâng de lipsuri și sărăcie. Descopăr un fel de împăcare cu ceea ce le oferă viața. În prezent, familia se descurcă cu salariul, deloc generos, pe care îl primește Andrei – vreo 4 mii de lei. Până nu demult nu au putut beneficia de indemnizații, deoarece nu aveau un loc de trai.
„Până la 5 mii de lei ne ridicăm la cheltuieli, dar nu în fiecare lună. Când cumperi mai multe produse și le ai acasă, nu merg nici 3 mii pe lună… 950 de lei – cubul de lemne pe o lună, o lună jumătate, depinde cum e timpul afară. E mai complicat acum decât în copilăria mea. Un pampers era vreo 2 lei, acum e 7-8 lei. Acum e mai complicat, că totul e scump, dar ne dorim un singur lucru – să le vedem sănătoase, să crească mari, să le dăm la locul lor, să avem și noi nepoate, nepoței, încetișor ne-om descurca”, spune Maria, dând pe față înțelepciunea unei mame care își crește copiii mai mult cu dragoste decât cu bunătăți scumpe.
Filantropie creștinească: pe Hristos îl identificăm în persoanele necăjite
La Soroca trecem pe la Catedrala Episcopală, pentru o discuție cu PS Ioan Moșneguțu, Episcop de Soroca. Lume puțină și multă liniște în biserică. PS Ioan ne amintește că instituția bisericească se fundamentează pe principiul iubirii și al sprijinirii aproapelui, iar iubirea desăvârșită este Hristos…
„Dacă vrem să-l cunoaștem pe Hristos, atunci trebuie să-l identificăm în persoanele defavorizate, necăjite. Am rămas profund mișcat de situația dificilă din această familie. Un enoriaș al Catedralei Episcopale mi-a relatat despre familia Stratulat și împreună cu slujitorii bisericii am decis să îi sprijinim”, povestește PS Ioan despre decizia de a colecta bani pentru o casă oferită ulterior familiei Stratulat…
„La liturghia faptelor bune noi trebuie să-i identificăm pe toți cei care au nevoie de sprijinul nostru”, mai adaugă episcopul de Soroca.
Îl întrebăm cum anume biserica poate să ajute lumea, în această perioadă de grea încercări, din cauza crizelor economice, energetice și pandemice.
„În fiecare localitate identificăm persoane și familii care au nevoie de sprijin. Ei vin și se adresează bisericii. În raza raionului Soroca noi deja avem o listă din câteva familii cărora le acordăm ajutor material și financiar. Ne bucurăm că oamenii, care pot acorda o mână de ajutor, îl identifică pe Hristos în chipurile acestor oameni necăjiți… Când faci un act filantropic, dar nu îl îmbini cu rugăciunea, e un gest mai mult etic. Atunci când îl rogi pe Hristos, în tinda Bisericii apar numaidecât oameni generoși, de calitate și noi ne consolidăm eforturile, iar împreună săvârșim binele”, punctează PS Ioan Moșneguțu.
Visele mamei
Revenim la familia Stratulat, la cele șase fiice, pentru fiecare dintre care mama lor are un vis aparte. „Prima, să se ducă la Chișinău, să lucreze la calculatoare, că se pricepe bine Liuda. A doua – Cristina, să învețe de masajistă (maseuză, n.r.). E ușoară la mână și are dar. Mihaela tot vreau sa se ducă mai departe să învețe, chiar și de șofer, e cu totul altfel. Nuța, Leana, așa o dezmierdăm, e cam bătăușă la noi… Pe Andreea o văd dansatoare. Când aude muzică, întotdeauna începe a dansa. Corina – nu știu, tot undeva să învețe mai departe, că n-o să stea acasă”, povestește Maria visele legate de viitorul fiicelor sale.
Acum două zile l-am contactat pe Andrei. L-am întrebat cum se descurcă fetele cu studiile în regim online, în condițiile în care trei dintre cele șase fiice sunt eleve, iar în noua lor casă nu am văzut niciun computer. „Greu”, ne-a spus tatăl, precizând că toate primesc temele pentru acasă pe Viber și studiază care și cum poate. „Nu avem calculatoare și nici posibilități să cumpărăm, cel puțin, unul”, ne spune Andrei.
Îmi amintesc de visele mamei și mă gândesc la riscurile că ar putea rămâne neîmplinite, în lipsa unor studii de calitate.
