Oameni Andrei Tamazlâcaru: „Dacă legi cântec de cântec, ajungi să auzi începutul mileniului”

Festivalul „Mărțișor” care s-a încheiat acum câteva zile a adus în scenele mari și mici din R. Moldova, dar și de peste hotare, zeci de descendenți ai marelui folclorist și pedagog, Andrei Tamazlâcaru. De câțiva ani, aceștia evoluează în scenă în lipsa maestrului Tamazlâcaru, care, din motive de sănătate, s-a retras din spațiul public. 

Muzician, scriitor, folclorist. S-a născut la 13 decembrie 1940 în s. Grăsenii Vechi, județul Bălți.

În perioada 1961-1964 a studiat la Şcoala Pedagogică din Călărași. În 1964 este admis la Institutul de Arte „G. Musicescu”. După absolvire, în 1969, este invitat la Catedra de Folclor a Conservatorului.

A activat la Casa de Creaţie Populară din Chișinău, perioadă în care, în 1980, a creat ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”. În același an, a lansat cartea „Trandafir bătut la poartă”, în care se regăsesc cântece înregistrate în cadrul expedițiilor folclorice de la Ileana Anastasiu din Manta, Cahul.

În 1986 publică volumul „Tăpușele, tăpușele”, cu cele mai frumoase cântece de leagăn. Alte titluri de cărți – „Pe drumul dorului”, „Aprindeți luminile”, „Vin bădiță, vin diseară”. Lucrător Emerit al Culturii, distins cu Premiul Special al Academiei Române. Din 2010 este Artist al Poporului.

Am încercat să-l găsim, să-i auzim vocea blândă și să-i transmitem un mesaj cald din această primăvară rece. Telefonul lui răspunde foarte rar și, de obicei, doamna Tamazlâcaru le comunică celor mai insistenți informații sumare despre starea de sănătate a maestrului. Într-o seară, am avut posibilitatea să schimb câteva vorbe cu Andrei Tamazlâcaru. Puțin despre muzică, puțin despre România, puțin despre prezent… Vocea – la fel de blândă, dar mai domoală ca altădată. Pentru că e născut pe 13 decembrie, chiar de Sfântul Andrei, am încercat să aflu dacă acest element biografic și-a lăsat cumva amprenta asupra pasiunii sale pentru folclor. Nu a răspuns. Poate la următoarea discuție vom afla ce crede maestrul Tamazlâcaru despre această coincidență.

Pentru că a avut sute de discipoli, am încercat să aflu de la o parte dintre aceștia ce înseamnă pentru ei efortul, dăruirea și devotamentul față de folclor al lui Andrei Tamazlâcaru.

Veta Ghimpu Munteanu își zice simplu –  fidelă urmașă a lui Andrei Tamazlâcaru

Veta spune că îi este greu să vorbească despre maestrul Tamazlâcaru, fiind conștientă de măreția acestui om, de enorma și dezinteresata lui muncă în numele păstrării folclorului autohton.

„Filosof și psiholog, omul care pe noi, membrii ansamblului etnofolcloric «Tălăncuța», ne-a ghidat, ne-a povățuit, ne-a învățat și ne-a făcut pe fiecare în parte ceea ce suntem astăzi. Sub însemnele căldurii lui protectoare, am deprins să alegem, să culegem și să rezistăm”, spune Veta Ghimpu Munteanu, amintind că îl cunoaște pe Andrei Tamazlâcaru din 1984, de când a venit la Tălăncuța. Amintirile, alături de respect, sunt păstrate cu multă dragoste. „Un inimos, un cunoscător, un om răbdător, foarte modest, care găsea timp și putere să-i asculte pe cei care-i treceau pragul, rămânând accesibil pentru toți”, spune Veta Ghimpu Munteanu. Aceasta aduce crâmpeie din lecțiile lui Andrei Tamazlâcaru, pe care le-a selectat din interviurile realizate cu maestrul pe parcursul anilor, dar și menționate de acesta în cadrul emisiunii „Din comoara strămoșilor noștri”, pe care o moderau împreună: 

„Folclorul e respirația unui popor, e o concepție, o filozofie care ține de felul de a gândi și felul de a fi al acestui popor. Folclorul este artă, știință, istorie, concepția estetică și morală a neamului românesc.” 

„Trebuie să poți asculta sufletul și gândirea celor care ți se deschid. Cea mai serioasă cercetare științifică o faci într-o expediție. Ieșirea pe teren este farmecul și stihia mea.”

„Colindele, aceste poeme de o rară frumusețe, sunt niște relicve ale culturii europene universale.” 

„Dacă legi cântec de cântec, ajungi să auzi începutul mileniului.”

„Timpul aruncă perlele la mal precum valul mării dacă este mișcare, vânt, dacă este lumină.”

„Dacă pătrunzi în esența melodiei bocetului, poți auzi începuturile și simți legătura omului cu Universul”.

„Dacă vrei să faci ceva cu adevărat, trebuie să te sacrifici. Iar cântecul merită sacrificiul, pentru că este atât de frumos.”

„Nici nu ne dăm seama noi, cei de la Tălăncuța, cât de norocoși suntem că am sorbit din izvorul inimii lui Andrei Tamazlâcaru și, drept mulțumire și răsplată, ne-am ales cu cele cinci minunate surori Osoianu, cu Suzana Popescu, cu Dina Vrăjmașu, cu Galina Pâslaru, cu Victor Botnaru, Victor Dubenco, cu colectivele artistice ale lui Nicolae Gribincea și Maria Iliuț, Tudor Ungureanu și Tamara Boboc, Leonid Țăranu, Pavel Țurcanu și Petru Dinjos”, spune Veta Ghimpu Munteanu, amintind cum în fiecare mesaj transmis de marele folclorist descoperea miracolul Tamazlâcaru, înțelegând că ceea ce spune, ce simte și ce face acest om nu se învață, ci se trăiește cu sufletul. Ea mai zice că, pe drept cuvânt, Andrei Tamazlâcaru este un Brăiloiu al Basarabiei (Brăiloiu, compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului XX). „Atât de mult și-a luat această pasiune în serios, încât nu știu dacă se vor mai găsi și alții la fel ca el.”

Suzana Popescu, grăbindu-se la TVM, unde pentru prima dată în ultimii 20 de ani a fost invitată la o emisiune

Cu Suzana Popescu ne-am întreținut în una din zilele festivalului „Mărțișor”, pe când se grăbea, după 20 de ani de lipsă pe micile ecrane, să ajungă, în sfârșit, la Moldova 1, unde era invitată să participe la o emisiune.

Primul gând care îi veni atunci când am întrebat-o despre lecțiile profesorului Tamazlâcaru a fost unul spontan: „Dacă nu l-aș fi întâlnit, nu se știe cum ar fi fost viitorul meu, viața mea. Andrei Tamazlâcaru mi-a fost profesor, părinte, medic, psiholog sau chiar psihiatru. Întotdeauna a știut ce să ne spună, chiar și în cele mai complicate situații”, povestește Suzana Popescu, amintindu-și cum, pe când era încă aproape copil, cineva îi recomandase lui Andrei Tamazlâcaru să-i asculte vocea, spunându-i că e o voce unică la acea vreme. „M-a ascultat și de atunci am fost întotdeauna aproape. Andrei Tamazlâcaru selecta tineri talentați de pe la țară și făcea artiști din ei – polițiști, medici, profesori, tractoriști – pentru el nu conta profesia, meseria, ci darul muzical și dragostea pentru tot ce e autentic. Expedițiile folclorice organizate de Andrei Tamazlâcaru au fost încercări curajoase de a descoperi perle folclorice, ascunse de lume în perioada sovietică”, spune Suzana. 

— Și care-i cea mai importantă lecție? 

— O lecție învățată de la el e cea că în viață întâmpini multe greutăți, poți să n-ai casă, poți să te ciocnești cu trădări, poți să nu ai o mașină sau poți îndura lipsuri – „Muzica, cântecul te vor salva oricând”, așa ne spunea cu o voce blândă și caldă, de care nu am mai întâlnit. 

Maria Iliuț: „Fiind româncă în acte și nefiind acceptată pe atunci aici, Andrei Tamazlâcaru nu a avut frică, m-a luat în ansamblu și a scos colindul în scenă, deși acesta era interzis

„Pentru noi, Doamne, dar mai ales pentru mine – el mi-a prezis destinul în muzică. Este un dascăl neîntrecut. Pentru mine și pentru colegii mei din Tălăncuța, cea mai bună a fost Academia neoficială a lui Andrei Tamazlâcaru, a Tălăncuței. Dascălul nostru ne spunea, ne dădea povețe: «Măi copii, pot să se schimbe continentele, dar noi, dacă vom păstra tradițiile, obiceiurile, limba, credința strămoșească, întotdeauna vom fi recunoscuți ca români.» Andrei Tamazlâcaru ne-a sfătuit: «Odată ce ați deprins câte ceva în ansamblul „Tălăncuța”, încercați să formați și să conduceți niște ansambluri de copii, de tineret. Majoritatea dintre colegii mei asta au făcut»”, spune Maria Iliuț și continuă cu lacrimi în voce: „Mă năpădesc lacrimile când îmi dau seama că timpul nu lucrează în favoarea sa. Atâtea am de spus! Eu, ca româncă în pașaport, venind din Bucovina și nefiind acceptată aici la începuturi, Andrei Tamazlâcaru a fost cel care nu a avut frică, m-a luat în ansamblu și a scos primul colindul în scenă, pe atunci când acest lucru era interzis. Tot ne spunea să împărtășim valorile trecutului cu tinerii, cu copiii, pentru că ei sunt viitorii promotori a tot ce ne ține ca națiune. Este foarte modest, foarte blând, nu ne certa, nu exploda niciodată.”

Potrivit interpretei, după Tălăncuța, toată Moldova a fost împânzită de colective folclorice. „Ghidat de el, am participat la numeroase concursuri naționale și internaționale. Mereu ne spunea: «Mergeți să vedeți și alți specialiști ce păreri au despre voi»”, încheie gândul Maria Iliuț, exprimându-și îngrijorarea că astăzi tinerii sunt interesați mai mult de alte stiluri, de alte ritmuri decât de folclor.

Nicolae Gribincea: „După părinți, Andrei Tamazlâcaru este părintele meu spiritual”

Nicolae Gribincea și Plăieșii lui sunt în pregătiri pentru un turneu extraordinar prin România, unde, începând cu 23 martie, vor susține șapte spectacole, alături de neîntrecuta Maria Dragomiroiu, cea care este comparată doar cu Maria Tănase, doamna cântecului popular românesc. 

„La Mărțișor am prezentat 15 spectacole, acum suntem în repetiții pentru un nou CD cu subiect religios, dedicat sărbătorilor de peste ani”, povestește Nicolae Gribincea, alt discipol al maestrului Tamazlâcaru. „Pentru mine, Andrei Tamazlâcaru este ca un părinte. Nimerisem în această vâltoare a Chișinăului și el m-a ghidat, m-a sprijinit, m-a apropiat de folclor, am mers împreună în expediții folclorice, an de an, m-a ajutat să-mi creez un repertoriu, să fac o selecție adecvată, să încerc să deosebesc ce este o valoare și ce e o nonvaloare”, punctează Nicolae Gribincea, amintindu-și că venise în Tălăncuța după serviciul militar, perioadă în care, deși nu avea studii de dansator, făcuse acolo dans profesionist. „Andrei Tamazlâcaru a fost cel care mi-a deschis sufletul către folclor, chiar dacă noi, tineri fiind, aveam și alte preocupări. El ne-a îndrumat să ne apropiem de folclor, să mergem în expediții, să studiem creația populară”, continuă Nicolae, exprimându-și recunoștința pentru toate eforturile depuse de profesorul său. Conducătorul artistic al Plăieșilor își mai amintește  cum toți cei din Tălăncuța au fost ghidați de Andrei Tamazlâcaru, care i-a îndrumat să inițieze ansambluri folclorice de înaltă prestație artistică, cu repertorii autentice. Așa au apărut și Plăieșii acum 35 de ani. „După părinți, Andrei Tamazlâcaru este părintele meu spiritual”, spune Nicolae Gribincea, generalizând, de fapt, convingerile tuturor discipolilor marelui folclorist.