În Ucraina astăzi viața înseamnă sirene, bombardamente, apărare aeriană, mobilizare, crize de curent, case distruse
Interviu cu Dmitrii Lecarțev, președintele Congresului Național al Ucrainenilor din Moldova, manager general al Centrului de Asistență pentru refugiații din Ucraina
S-a născut în R. Moldova, dar întotdeauna a păstrat respectul pentru origini, pentru limba, cultura, istoria Ucrainei. În dimineața zilei de 24 februarie 2022 i-am telefonat, solicitându-i opinia pentru o știre. Războiul începuse și Dmitrii ne-a spus: „Ne telefonează rude, prieteni, cunoscuți sau pur și simplu cetățeni ucraineni, care se interesează de posibilitățile de evacuare în R. Moldova. Le spunem să întreprindă orice, ca să nu ajungă în zonele în care se produc atacuri armate. În paralel, discutăm cu Guvernul R. Moldova despre posibilitățile de evacuare a oamenilor din Ucraina”. Tot atunci, Lecarțev ne-a spus că „în țările învecinate cu Ucraina vor ajunge cei mai mulți refugiați, astfel încât R. Moldova, Polonia și România ar trebui să fie pregătite să-i primească”. Despre tot ce a urmat după ziua de 24 februarie 2022 am discutat în aceste zile, când se împlinește un an de la începutul războiului.
– A trecut un an de război, cum a fost acest an pentru dvs., etnic ucrainean stabilit în R. Moldova, preocupat în această perioadă de sprijinul refugiaților care fug din calea războiului?
– Pentru cei mai mulți dintre ucraineni, la fel ca și pentru mine, anul care a trecut a fost cel mai dificil, cel mai plin de evenimente triste, cel mai imprevizibil. În cazul meu, pot spune că acest an a devenit o provocare chiar de la începutul războiului, când Ucraina a demonstrat întregii lumi că luptă nu doar pentru independența sa, dar și pentru independența noastră, a celor de aici, din R. Moldova. Nu am putut să nu ne implicăm. De obicei, se spune că formarea societății moderne în Ucraina a început în anii 2013-2014, odată cu Revoluția Demnității, cu Euromaidanul, dar în 2022 Ucraina a demonstrat lumii întregi că nu poate fi deznaționalizată, omorâtă, ștearsă de pe fața pământului, așa cum dorește cineva din afară. Mi-am propus să ajut nemijlocit R. Moldova și Ucraina în contextul fluxului mare de refugiați, victime ale acestui război. Am constituit o echipă puternică, din rândul etnicilor ucraineni. De fapt oricine a putut adera la mișcarea noastră pentru a acorda o mână de ajutor. A trecut un an și sunt mândru de activitățile echipei noastre, care a acordat sprijin unui număr de circa 30 de mii de oameni. Am urmărit zi de zi, clipă de clipă, cât de eroic rezistă ucrainenii atrocităților rusești.
– În această perioadă, ce înseamnă pentru conaționalii dvs. faptul că sunt ucraineni?
– Să fii ucrainean înseamnă să te protejezi pe tine, dar și lumea din jur, de teroarea rusească. Da, nu am vrut și nu ne-am străduit să fim în acest rol, dar celor cărora nu le place ceea ce spun, le-a venit timpul să realizeze că dacă va cădea Ucraina, se va ruina și lumea lor, confortul lor. De un an suntem într-un război violent și nimeni nu va reuși să ne convingă să facem „afaceri”, închizând ochii la tot ce s-a întâmplat în Bucea, Irpin sau Mariupol. Pur și simplu, un astfel de business nu va funcționa. Sarcina mea aici, în R. Moldova, a fost să consolidez eforturile comunității ucrainene, să creez o echipă rezistentă, care ar veni în ajutorul ucrainenilor. Totodată, ne-am propus ca și R. Moldova să facă față crizei refugiaților. În 11 luni am reușit să avem un răspuns adecvat la această criză, să stabilim contacte cu peste 30 de parteneri și să ajutăm peste 30.000 de ucraineni. Nici eu, nici echipa mea nu ne putem permite să fim obosiți, să ne plângem de greutăți sau să ne retragem din cursă, deoarece suntem responsabili pentru oricine ajunge aici, pentru orice om care a supraviețuit războiului și are nevoie de ajutor.
2001-2005 – Facultatea Relații Internaționale (ISPRI)
2013-2015 – magistratură în științe economice
2021 – participant la programe de stagiere și schimb de experiență în SUA
Am reușit să transmitem loturi de medicamente în 10 orașe, începând cu Severodonețk, Nikolaev și terminând cu Lviv și Kiev
– Ați reușit să ajungeți în Ucraina în acest răstimp?
– Da, am ajuns de mai multe ori în Ucraina în timpul războiului. Chiar săptămâna trecută m-am întors de la Kiev. Îmi amintesc de călătoria din ajunul Sfântului Nicolae, când am expediat mai multe camioane cu medicamente la Nikolaev. Atunci am văzut un oraș distrus total de soldații ruși, am avut întâlniri cu șeful Administrației Militare Nikolaev, cu medicul șef al spitalului către care am transmis ajutorul nostru umanitar și unde se tratează răniți, dar și persoane civile. În acest an de război, Congresul Național al Ucrainenilor din Moldova, cu sprijinul partenerilor, dar și cu sprijinul cetățenilor de aici, a reușit să transmită loturi de medicamente în 10 orașe ucrainene, începând cu Severodonețk, Nikolaev și terminând cu Lviv și Kiev. Așa cum nimeni dintre noi nu avea experiența expedierii ajutoarelor umanitare, am realizat totul din mers. Am reușit, știind că în Ucraina e mare nevoie de medicamente, deoarece sunt mulți răniți, victime ale exploziilor. A fost și mai este nevoie de generatoare, de haine calde, de produse alimentare.
– Cum este viața acolo? Ce nu reușesc să capteze și să ne demonstreze camerele video?
– Cred că nicio cameră video nu e în măsură să transmită invincibilitatea ucrainenilor. Ați știut că acest cuvânt nu are un analog potrivit în limba rusă? Cred că acest cuvânt „непереможний” (invincibil) a putut să apară doar la ucraineni în timpul secolelor de rezistență la barbaria rusă. În Ucraina astăzi viața înseamnă sirene, bombardamente, apărare aeriană, mobilizare, crize de curent, case distruse… Fiecare familie e cu tragedia sa. Am cunoscut episoade pe care nu le poți reda în cuvinte, nu le poți transmite prin mesaje sau poze. Invincibilitatea e salvatoare. Oamenii cred că vor învinge și așa se va întâmpla. Asta îi inspiră să nu renunțe, să-și continue lupta.
– Ce vă șochează cel mai mult?
– Eu nu înțeleg cum e posibil ca în secolul 21, un om cu dereglări vizibile, după ce a reușit să producă haos și mizerie în țara sa, unde 140 de milioane de oameni au rămas fără viitor, să decidă să atace țara vecină, semănând moarte, distrugeri, frică, deznădejde. Lipsa de reacție a societății ruse e extrem de îngrijorătoare, or, de acest război sunt responsabili nu doar cei care au început conflictul, dar și cei care, tăcând, au susținut războiul sau chiar au cultivat în societate ideea că de acest război ar fi fost „nevoie”. Mai devreme sau mai târziu, toți vor trebui să răspundă. Ucraina va învinge și, în consecință, vor avea loc „mișcări tectonice” pe întreg spectrul securității globale. Nu ar mai trebui să fie atâția nostalgici pentru tinerețea lor de altădată, pentru înghețata „plombir” de atunci. Nu ar mai trebui să glorifice „lumea rusă” și să prezinte realitățile așa precum le văd ei, nu așa cum sunt cu adevărat. Această optică transfigurată e un semnal periculos. Cu toții am văzut ce s-a întâmplat recent la Kramatorsk. Rusia, pierzând luptele, s-a apucat să distrugă clădiri rezidențiale și să omoare oameni pașnici cu rachete balistice. Aceasta se numește genocid.
De altfel, pentru mine declanșarea acestui război era evidentă. Nu știam când anume se va întâmpla și sub ce formă, dar înțelegeam că e previzibil. Pe parcursul acestui an Ucraina a determinat comunitatea mondială să se trezească, iar astăzi înfrângerea Federației Ruse este inevitabilă. După război, așteptăm schimbări tectonice în toată arhitectura securității globale. Acesta este un semnal puternic pentru toți cei care mai sunt nostalgici după regimul de cândva. Le-aș spune tuturor și fiecăruia în parte că „lumea rusă” este sărăcie, devastare, izolare, este viață în subsol, cu o pungă de plastic pe cap, mâini legate la spate, o împușcătură în ceafă și o moarte haină.
În acest an am descoperit că suntem din neamul Bunilor Samariteni!
– R. Moldova este apreciată pentru felul în care gestionează criza refugiaților din Ucraina. Cu toate acestea, există probleme în acest proces. Care sunt cele mai dificile și cum sunt soluționate?
– O țară mică, dar cu inimă mare. Așa este numită acum R. Moldova în lume. M-am născut aici și întotdeauna am știut că Moldova este o țară multinațională. În acest an am constatat că suntem din neamul bunilor samariteni! Cetăţenii au cu ce se mândri. Modul în care au fost primiți refugiații ucrainenii aici va intra pentru totdeauna în manualele de istorie. R. Moldova și locuitorii ei au acționat extraordinar, acceptând, sprijinind și ajutând refugiații ucraineni. Știm cu toții că nici Moldova, nici țările europene nu au fost pregătite pentru o criză de această amploare. Totuși, o țară mică, aflată în plină criză energetică, având resurse limitate, cu sprijinul organizațiilor internaționale și locale, a reușit să găzduiască peste jumătate de milion de ucraineni, să le ofere adăpost, protecție și sprijin. Cu ceva timp în urmă, am avut ocazia să mă întâlnesc cu Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi. În mod neașteptat pentru noi, oficialul a remarcat că R. Moldova este prezentată ca exemplu pentru alte țări în contextul răspunsului la criza refugiaților. Problemele acestora sunt simple, ușor de înțeles. Aceste probleme necesită soluții sistemice complexe. Recent a fost introdus statutul protecției temporare a refugiaților, care oferă o bază juridică adecvată pentru reglementarea relațiilor dintre stat și persoanele strămutate din cauza războiului. Acest statut este unul necesar, întrucât problemele locuințelor sociale, problemele accesului la resurse, problemele integrării rămân extrem de complexe. Ele sunt rezolvate treptat, de către organizațiile internaționale, de administrația centrală și locală, de înșiși refugiații care participă la procesul de luare a deciziilor. Suntem siguri că dacă, fiind total nepregătiți, am supraviețuit primului val, atunci vom rezista oricăror alte provocări de acum încolo.
– Cunoașteți cazuri de trafic de persoane, exploatare prin muncă sau alte abuzuri comise aici împotriva refugiaților din Ucraina?
– Personal, nu am fost martor al vreunui caz de trafic de persoane sau exploatare prin muncă în contextul crizei refugiaților. Știm de la partenerii noștri că au existat tentative de trafic de persoane la punctele de trecere a frontierei. Aceste cazuri au fost descoperite și transmise spre investigare autorităților competente. Este important ca toți cei care pornesc la drum să verifice din timp informațiile despre organizațiile angajate în procesul de evacuare, transportare. Evitați să urcați în mașini cu străini, nu acceptați oferte de muncă dubioase în Europa. Tratați orice ofertă de acest fel cu cea mai mare precauție.
– Ce presupune statutul de protecție temporară acordat recent de Guvern refugiaților din Ucraina?
– Statutul de protecție temporară, oferit prin adoptarea Hotărârii Guvernului R. Moldova din 18 ianuarie, este, în primul rând, o oportunitate deschisă pentru cei care aleg să rămână în R. Moldova pentru a obține stabilitate și acces mai bun la servicii. Statutul de protecție temporară este un statut juridic special acordat ucrainenilor și apatrizilor care au fost forțați să părăsească Ucraina din cauza războiului. De la adoptarea acestei hotărâri nu va mai fi posibilă aflarea în R. Moldova a persoanelor care nu vor să se înregistreze, să se stabilească aici. Regulile care au funcționat toată perioada de la începutul războiului își pierd treptat din relevanță. De la 1 martie fiecare va trebui să se gândească în ce condiții vrea să se afle în R. Moldova. Multora nu le plac noile condiții, dar așa funcționează peste tot în lume relația dintre refugiați și statele primitoare. Statutul de protecție temporară este diferit de permisul de ședere sau de statutul de refugiat, deoarece protecția temporară este acordată pentru o perioadă de un an și implică mai multe opțiuni. Acest statut prevede dreptul de a rămâne legal în R. Moldova, de a fi angajat în cadrul unei proceduri simplificate timp de un an, de a primi educație cu drepturi depline de elevi pentru copiii ucraineni în școlile din R. Moldova, de a avea acces la servicii medicale de bază, la asistență financiară. Interesul față de acest subiect este tot mai sporit și solicităm partenerilor, inclusiv Inspectoratului General pentru Migrație, să demareze o campanie de informare mai rapidă a populației.
Refugiații nu au privilegii, au doar drepturi legale
– Ce avantaje au aici refugiații din Ucraina?
– Cetăţenii Ucrainei în R. Moldova nu au avantaje, au drepturi de bază şi condiţii minime de trai, care sunt prevăzute prin decizia Comisiei pentru Situaţii de Urgenţă, urmând ca pe viitor acestea să fie asigurate de statutul protecţiei temporare. Orice persoană ucraineană, ajungând în R. Moldova, are dreptul să sune la linia fierbinte pentru refugiați, ca să fie plasată într-un centru de cazare temporară, unde va primi hrană, asistență financiară de la ICNUR. Ucrainenii pot primi asistență medicală de urgență gratuită – pot chema o ambulanță, pot apela la un medic de familie. Ucrainenii pot munci, pot deschide conturi bancare, își pot trimite copiii la școală. Într-un cuvânt, pot duce o viață normală aici. Există și multe organizații care oferă asistență umanitară – alimentație, alte tipuri de asistență: psihologică, juridică, asistență pentru integrare. Există și un portal, se numește dopomoga.gov.md, unde puteți afla despre toate tipurile de asistență oferite. Ei nu au privilegii, au drepturi legale…
– Rusia declară că nu va înceta luptele. Cum este fluxul de refugiați în actualele condiții?
– Din 24 februarie 2022, peste 600 de mii de refugiați ucraineni au intrat în R. Moldova. Desigur, există o diferență semnificativă între fluxul de oameni înregistrat zilnic la începutul războiului și cel actual. La sfârșitul lunilor februarie, martie, aprilie 2022, numărul celor sosiți a fost disproporționat de mare, oamenii veneau constant din Ucraina, solicitând ajutor pentru evacuare, cazare temporară și servicii medicale. Acum numărul celor care sosesc este mai mic, dar noile atacuri din Rusia, amenințările la adresa vieții și sănătății, îi forțează în continuare pe ucraineni să-și părăsească casele și să fugă din Ucraina.
– Câți refugiați din Ucraina au decis să rămână în R. Moldova?
– Potrivit datelor oficiale, pe teritoriul R. Moldova, din 24 februarie 2022, au rămas și trăiesc peste 102 mii de refugiați din Ucraina. Sunt femei, bărbați, de obicei vârstnici, copii. Ei toți au fugit de război, de distrugeri, de moarte, căutând și găsind sprijin aici, în Moldova.
– Cum e viața la Kiev? Chiar dacă nu este bombardat, oricum rămâne ținta principală…
– Când aud sirenele, oamenii cunosc perfect unde se pot retrage, e trist să recunoaștem, dar oamenii au acceptat cumva aceste condiții, au acceptat să aibă curent de la generatoare, să stea în întuneric periodic, să se retragă prin ascunzișuri. Chiar și așa, ei reușesc să colecteze ajutoare pentru cei din regiunea de est, care sunt mult mai afectați. Trenul Chișinău-Kiev e supraîncărcat. Uneori se anexează vagoane suplimentare. De obicei, trenul e încărcat cu femei și copii. Nu înțeleg de ce atâția ani la rând trenul nu a circulat.
– Cum vedeți sfârșitul războiului?
– Văd sfârșitul războiului cu victoria noastră și nimic altceva. Milioane de oameni cred că ucrainenii și Ucraina au câștigat deja, acum sarcina este să ajungem la capăt. Ucraina își va apăra independența, securitatea, poporul și pământul său, devenind și mai puternică, obținând un rol important în securitatea regională. Fiecare familie are tragedia sa. Aceste tragedii nu pot fi iertate. Nu cred că ucrainenii vor putea ierta vreodată aceste atrocități.
– Ce urmează? Cum se vor dezvolta relațiile dintre R. Moldova și Ucraina după război?
– Ucraina va trebui să-și regândească relațiile bilaterale cu Moldova. În primul rând, în ordinea postbelică, Ucraina va acționa ca un lider regional și, în timp ce Federația Rusă va avea nevoie de timp pentru a se reorganiza pe plan intern, țările vecine cu Federația Rusă vor avea șansa să scape de influența permanentă pernicioasă a acesteia. Această paradigmă va afecta direct relațiile moldo-ucrainene. Ucraina este îndatorată Moldovei și, în același timp, Moldova este îndatorată Ucrainei pentru protecție în fața agresiunii militare. Cele două țări ale noastre au oportunități excelente de a restabili acele legături economice și culturale pe care Federația Rusă le-a slăbit în mod deliberat de mulți ani. Țările noastre nu sunt doar vecine, ci și buni parteneri care se sprijină reciproc pe calea integrării europene. Ne așteaptă un viitor minunat.
– Chiar și în actualele realități legate de separatismul transnistrean?
– Există multe speculații cu privire la problema transnistreană. În Ucraina, ca și în R. Moldova, opinia în această chestiune este unanimă – regiunea transnistreană este un teritoriu ocupat, controlat de ruși, cu un guvern marionetă, unde drepturile omului sunt neglijate. Acest teritoriu însă e al R. Moldova. Ucraina însăși a suferit de pe urma intervenției ocupaționale a Federației Ruse. Poate că și din acest motiv respectă integritatea teritorială și suveranitatea R. Moldova. Au fost multe presupuneri stupide, dar la Kiev nu s-a vorbit și nu se vorbește despre vreo posibilă soluționare a conflictului transnistrean pe cale militară. Orice discuții de acest fel sunt mituri ale propagandei rusești.
– Dacă ar fi să realizați un film sau să scrieți o carte despre acest an de război, ce ar conține acestea?
-Probabil, aș arăta destinele oamenilor care au fugit de război, aș dezvălui sufletele oamenilor care i-au găzduit. Aș reda cazul tragic al femeii care a decedat imediat cum a ajuns în Moldova, fiind pornită la rudele sale, în Europa. Aș reda mărturiile celor care spun că în cel de-al doilea război mondial nu a existat atâta genocid. Aș povesti despre relațiile speciale care s-au creat între ucrainenii refugiați și gazdele lor din R. Moldova. Aș povesti despre fiecare din cei peste 100 de copii născuți în acest răstimp în R. Moldova. Aș arăta istoria acestor popoare pe care nu le-a frânt războiul și suferința.
– Vă mulțumim pentru acest dialog.
