„Tiraspolul urmărește o altă agendă decât cea declarată public”. Interviu cu Alin Gvidiani, șeful Biroului politici de reintegrare

Conflictul transnistrean reprezintă un obstacol în calea integrării europene a R. Moldova? Cum poate influența războiul din Ucraina rezolvarea definitivă a acestei probleme? ZdG a discutat despre cele mai recente evoluții din dosarul transnistrean cu Alin Gvidiani, șeful Biroului politici de reintegrare.

Alin Gvidiani este licențiat în administrare publică, magistru în drept. A activat în cadrul Ministerului Justiției și al Ministerului de Interne. Din 2011 face parte din echipa Biroului politici de reintegrare. Din iulie 2015 este expert cu statut permanent în cadrul delegației R. Moldova la CUC. A publicat mai multe articole în domeniul dreptului internațional și european, dar și pe problematica transnistreană. În colaborare cu Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean al Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu, România, a realizat 17 analize și 4 interviuri pe diverse subiecte ce se referă la dosarul transnistrean.

Misiunea Biroului politici de reintegrare constă în realizarea priorităților politicii Guvernului în domeniul reintegrării țării, asigurând coordonarea în acest sens a activității autorităților administrației publice centrale, precum și în desfășurarea procesului de negocieri pentru reglementarea transnistreană.

— Relațiile Chișinău-Tiraspol se modifică de la o zi la alta, deseori fiind marcate de evenimente imprevizibile. Ce eforturi se mai întreprind pentru soluționarea conflictului și cât de eficiente sunt?

— Evitarea escaladării tensiunilor este nu doar scopul nostru, ci și strategia pe care o respectăm zi de zi. În corespundere cu prioritățile guvernamentale asumate, se întreprind toate măsurile posibile în vederea menținerii stabilității și evitării escaladării tensiunilor, continuării dialogului în toate platformele de interacțiune existente, identificării unor soluții viabile la cele mai stringente probleme înfruntate de către locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului și, desigur, pentru a readuce situația complicată a drepturilor omului din regiune în albia standardelor universal recunoscute.

— Cât de eficient este modelul de reglementare pașnică a acestui conflict?

— Modelul de reglementare pașnică și atotcuprinzătoare a conflictului transnistrean rămâne valabil în continuare, iar readucerea, pas cu pas, în câmpul legal și în spațiile unice ale R. Moldova a proceselor din regiune se află într-o tendință progresivă, în pofida declarațiilor politizate ale unor factori de la Tiraspol.

Dosarul transnistrean nu reprezintă un obstacol în calea integrării europene a R. Moldova

— Ce soluții ar putea fi identificate, dat fiind faptul că din perspectiva aderării R. Moldova la UE, este clar că acest lucru nu se poate întâmpla atât timp cât conflictul transnistrean nu va fi stins…

— Dosarul transnistrean nu reprezintă un obstacol în calea integrării europene a R. Moldova, dimpotrivă, oportunitățile și beneficiile oferite de UE la etapa de preaderare servesc drept un stimulent pentru eliminarea barierelor artificiale dintre ambele maluri și marcarea unei dinamici pozitive în promovarea politicilor de reintegrare a țării. Este bine cunoscut faptul că majoritatea tranzacțiilor comerciale ale antreprenorilor din regiune se efectuează cu malul drept al Nistrului și cu statele membre ale UE, în baza actelor permisive emise de autoritățile naționale, respectiv, se creează premise de avansare a situației de la reintegrarea economică spre cea umanitară și politică.

— Cum se schimbă situația de la o zi la alta în contextul războiului din Ucraina?

— Din punct de vedere al securității și al predictibilității, situația regională este monitorizată în mod continuu de către autoritățile naționale competente, inclusiv cu suportul partenerilor internaționali și a vecinilor noștri, nefiind fixate potențiale focare destabilizatoare. În raioanele de est ale R. Moldova, din considerente de cenzură informațională, foarte mulți cetățeni se abțin de la comentarii pe marginea războiului din Ucraina, iar asistența oferită refugiaților din calea războiului în localitățile din stânga Nistrului și mun. Bender relevă preocuparea factorilor decizionali de la Tiraspol pentru componenta umanitară.

— Blocarea de către Ucraina a contrabandei care timp de 30 de ani a continuat să fortifice regimul de la Tiraspol a devenit o problemă pentru toți adepții regimului separatist. Poate această condiție apropia deznodământul conflictului?

— Din ziua de 28 februarie 2022 Ucraina a suspendat activitatea punctelor de trecere pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene, iar de atunci și până în prezent, toate operațiunile de import-export efectuate de companiile din regiune se desfășoară exclusiv prin posturile controlate de către autoritățile constituționale, fapt ce a stimulat și transferul activității antreprenoriale a acestora în câmpul legislativ al R. Moldova, precum și eliminarea schemelor dubioase, imposibil de monitorizat anterior prin canale legale. Asigurarea legalității, competitivității și a transparenței activităților economice în regiune reprezintă o linie prioritară de intervenție, iar factorul economic, prin racordarea la standardele deja aplicate pe teritoriul țării, va contribui la stimularea progreselor pe dimensiunea socială, fiscală, umanitară și, inevitabil, pe cea a apropierii de soluția politică finală a conflictului care va fi promovată de către Chișinău.

— Mai multe voci susțin că războiul din Ucraina generează „condiții ideale” pentru soluționarea conflictului transnistrean și că ar fi nevoie doar de voința Chișinăului. Ce ziceți despre această viziune?

— Indiscutabil, evoluțiile în procesul de reglementare transnistreană sunt influențate de situația din Ucraina, dar în același timp, tonul acestui proces e în pârghiile autorităților de la Chișinău, care sunt decise să atingă o reglementare definitivă, în hotarele internațional recunoscute ale R. Moldova și cu fortificarea elementelor statalității pe întreg teritoriul țării. În acest scop, se interacționează productiv cu cetățenii și cu toți factorii constructivi pentru a crea teren fertil în vederea completării dezideratului strategic de reîntregire a R. Moldova.

— Ce ar putea urma după declarația lui Vladimir Krasnoselski despre intențiile Tiraspolului de a deconecta curentul în dreapta Nistrului? Ce consecințe pot fi? Cât de pregătit este Chișinăul să înfrunte o astfel de situație?

— Etapele cele mai complicate ale crizei energetice au fost depășite, iar consolidarea interconexiunii regionale și a diversității prestatorilor de servicii similare pune deja într-o lumina mai avantajoasă localitățile controlate de autoritățile constituționale, plus, pe mai multe filiere dependența Tiraspolului față de Chișinău este foarte puternică. În contextul diferențelor foarte mari între ambele maluri la tarifele aplicate pentru consumul gazelor naturale și a energiei electrice, dar și a faptului că aceste tarife treptat merg spre abordarea uniformității, într-o situație dificilă se vor afla deja consumatorii din regiunea transnistreană, care vor necesita să se adapteze psihologic, competitiv și financiar la noile realități inevitabile.

— Cobasna rămâne un punct fierbinte, un fel de gaz pe foc în acest conflict. Ce urmează? Cum evoluează discuțiile la acest subiect? Ce riscuri prezintă acest depozit de armament în contextul războiului din Ucraina?

— Dosarul depozitului de muniții de la Cobasna nu reprezintă obiect al negocierilor dintre Chișinău și Tiraspol, deși este un subiect foarte sensibil și important, de care depinde într-o anumită măsură și procesul de reglementare finală a conflictului. Desigur că e prioritară evacuarea echipamentelor și a munițiilor militare de la acest depozit, precum și lichidarea stocurilor periculoase și netransportabile, iar pentru aceasta se precaută un mecanism practic, care să fie transparent, sub egida partenerilor internaționali și cu respectarea standardelor în vigoare: de securitate, de protecție a sănătății și de ocrotire a mediului ambiant.

Rusia motivează că fără pază rusească acel armament (de la Cobasna, n.r.) ar putea prezenta riscuri de atacuri teroriste

Ion Leahu, ex-membru CUC

Date oficiale arată că 20000 de tone de arme și muniții din perioada sovietică, păzite de circa 1500 de soldați ruși, se află în depozitele de la Cobasna. De la începutul războiului în Ucraina a existat o teamă mare că munițiile de acolo ar putea fi folosite într-un eventual conflict militar. Deși în ultimii peste 30 de ani, atât autoritățile centrale de la Chișinău, cât și comunitatea internațională, au cerut în repetate rânduri Federației Ruse să evacueze munițiile expirate, păstrate ilegal în depozitele de la Cobasna, problema așa și nu a fost rezolvată. În 2018, ONU chiar a adoptat o rezoluție prin care a cerut retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine și a munițiilor staționate ilegal pe teritoriul R. Moldova. Îmi amintesc, ministrul rus al Apărării a fost aici în vizită, s-a discutat oportunitatea evacuării treptate a unor cantități de armament. Astăzi, în contextul războiului din Ucraina, evident, nimeni nu va încerca să evacueze prin Ucraina aflată în război asemenea încărcături. Singurul argument care ne-ar putea calma este faptul că depozitele au fost construite pentru păstrarea armamentului nuclear și chimic cu care urma să fie înzestrată aviația de la Marea Neagră, în caz de război. Nu cred că există vreo structură care ar putea reuși să detoneze simultan cele 17 depozite, provocând o catastrofă despre care cu mai mulți ani în urmă sesizau savanții Academiei de Științe într-un studiu efectuat la acest subiect. Rusia nu va întreprinde nimic legat de evacuarea acestui armament și muniții. Ei utilizează depozitele în scop de șantaj, afirmând că dacă ei nu vor fi aici, armamentul ar putea ajunge în diferite mâini, deși acel armament demult e în mâinile trupelor transnistrene sau a altor structuri separatiste, doar că nu are cine investiga și demonstra acest lucru. Ei motivează că depozitele ar trebui controlate tot de ei, ca acestea nu cumva să explodeze și insistă că fără pază rusească acel armament ar putea prezenta riscuri de atacuri teroriste.

— Cum sunt respectate în acest nou an de învățământ drepturile copiilor la studii în limba română? Ce probleme noi au apărut?

— Buna desfășurare a procesului educațional, libera circulație a elevilor, cadrelor didactice, administrației instituţiilor de învățământ, a materialelor didactice și a bunurilor necesare procesului educațional, promovarea continuă a unui proces educațional performant și de înaltă calitate sunt la control permanent din partea autorităților R. Moldova. Spre regret, lipsa de deschidere din partea Tiraspolului pentru soluționarea problemei asigurării cu sedii proprii a instituțiilor de învățământ cu predare în limba română din regiunea transnistreană creează un mediu educațional mai puțin predictibil și generează o serie de dificultăți pentru aceste instituții de învățământ.

Practicile abuzive ale Tiraspolului nu mai pot fi tolerate

— Câți cetățeni ai R. Moldova sunt întemnițați în închisorile transnistrene? Ce „infracțiuni” li se impută?

— Lipsa circuitelor informaționale funcționale, dar și cenzura informațională acerbă din regiune fac dificilă calcularea numărului exact de persoane private abuziv de libertate în raioanele de est ale țării, mulți dintre care sunt persecutați doar pentru exprimarea liberă a opiniei sau pentru plângerile depuse la autoritățile constituționale în privința încălcărilor grave ale drepturilor omului din regiune.

Indiferent de pretinsele calificări atribuite de așa-zisele structuri din regiune, toate acestea sunt ilegale și inacceptabile ca fiind săvârşite cu uzurparea de calități oficiale și multe alte categorii de infracțiuni stabilite de legislația penală a R. Moldova.

— Mai nou, un parlamentar de la Chișinău, este vorba de Oazu Nantoi, este citat de securitatea transnistreană să se prezinte la un interogatoriu într-un dosar. Ce urmează? Cum au reacționat autoritățile de la Chișinău în acest caz?

— Persistă o mare probabilitate că aceasta este o provocare artificial generată și premeditat aruncată în spațiul public, al cărei autor necesită a fi identificat și interogat în conformitate cu rigorile prescrise de legislația procesuală a R. Moldova. Asemenea manifestări atrag după sine forma de răspundere juridică corespunzătoare, ce poate fi aplicată exclusiv de către organele de drept împuternicite prin lege.

O provocare care urmează sa demonstreze că „rmn” este una mai reală decât R. Moldova

Oazu Nantoi, analist politic, parlamentar

Pretinsul „MGB” este o ramificație a serviciilor rusești. Este vorba de o provocare care urmează să demonstreze că „rmn” este una mai reală decât R. Moldova și că R. Moldova ar fi impotentă și nu este exclus că această provocare va avea și o continuare. Care ar fi pretextul? Probabil, poziția mea în problema transnistreană, pe care am expus-o inclusiv la mai multe canale TV din Ucraina, precum și poziția mea în raport cu rușinea „conflictului transnistrean”. Pentru cei care nu cunosc sau poate au uitat – de mai mulți ani sunt declarat persona non-grata în Federația Rusă.

— De fapt, nu doar cetățenii din localitățile situate în stânga Nistrului au probleme cu autoritățile neconstituționale de acolo, dar și jurnaliștii, și politicienii din dreapta Nistrului se confruntă deseori cu abuzuri atunci când vor să ajungă, în interese profesionale, în regiunea transnistreană. Chiar nu există remedii funcționale pentru astfel de situații?

— Recent, Biroul politici de reintegrare a luat act de informația conform căreia jurnalistei Elena Covalenco i s-a interzis accesul în regiunea transnistreană pentru o perioadă de 3 ani. Această regretabilă acțiune demonstrează vădit faptul că Tiraspolul urmărește o altă agendă decât cea declarată public, aducând procesul de negocieri în impas. Măsurile întreprinse de autoritățile neconstituționale periclitează eforturile Chișinăului și ale partenerilor săi externi de a găsi o soluție pașnică și durabilă pentru dosarul transnistrean. Practicile abuzive ale Tiraspolului față de reprezentanții presei și ai societății civile, îngrădirea constantă a libertății circulației, alte limitări brutale ale drepturilor omului în regiune nu mai pot fi tolerate. În consecință, autoritățile constituționale ale R. Moldova vor aplica măsuri legitime de răspuns, capabile să descurajeze acest gen de acțiuni.

— Soluția identificată în cazul Karabahului de Munte. E posibilă o astfel de soluție pentru R. Moldova?

— Conflictul transnistrean nu are la bază componenta cu caracter etnic și religios, este unul politic și artificial, iar reglementarea acestuia poate avea loc exclusiv pe calea pașnică a negocierilor și având drept obiectiv reintegrarea plenară a raioanelor de est ale țării în statul suveran și teritorial integru R. Moldova. Cu siguranță, dinamica pozitivă în cadrul procesului de integrare europeană, de dezvoltare și modernizare a R. Moldova va influența esențial progresele și în procesul de reglementare durabilă și finală a conflictului transnistrean.