VIDEO Condamnații din închisori în anul marii amnistii. Interviu cu Liuba Jignea-Suveică, directoare adjunctă a Administrației Naționale a Penitenciarelor

Munca unei femei într-o funcție importantă din sistemul penitenciar nu este deloc simplă. Interlocutoarea ZdG din acest interviu spune că rezistă, pentru că s-a format ca profesionistă în lumea închisorilor. Astăzi e decisă să contribuie la reformarea acestui sistem, fiind sigură că cei care ies din penitenciare pot fi mai buni, dacă societatea i-ar accepta cu înțelegere și bunăvoință. Discuția cu Liuba Jignea-Suveică am început-o de la principalul mesaj pe care ni-l transmit deținuții în scrisorile lor, expediate la ZdG.

– Cei care ne scriu din închisori spun că ar fi condamnați ilegal, că nu ar fi comis infracțiuni. E din cauza injustiției sau e un fel al lor de a se apăra?

– Nu vreau să calific aceste mesaje că ar avea la bază injustiția din R. Moldova. Noi reprezentăm instituția statului care e responsabilă de punerea în aplicare a pedepsei penale, a sentințelor instanțelor de judecată și nu putem da aprecieri referitoare la actul de justiție. De altfel, fiecare instituție trebuie să-și asume responsabilitățile și deciziile pe care le ia. Da, în cadrul evaluărilor pe care le facem în sistemul penitenciar, descoperim că majoritatea deținuților nu-și recunosc vina și, de fiecare dată, găsesc numeroase scuze pentru tot ce s-a întâmplat. De multe ori, când discuți despre crima comisă, deținutul caută justificări: cineva l-a provocat, era în stare de ebrietate, deși e bine știut că starea de ebrietate nu te scapă de răspundere penală în cazul comiterii unei infracțiuni, precum nici necunoașterea legii nu te salvează de responsabilitate. De fapt, deseori, unor persoane le este caracteristic să nu-și recunoască greșelile.

– A devenit crestomatică fraza potrivit căreia închisorile de la noi ar fi pline cu persoane care au furat vreo găină, pe când marii infractori sunt în continuare în libertate… Câte persoane condamnate pe nedrept ar fi în penitenciare?

– Nu neapărat că a furat o găină sau un sac de păpușoi. Orice cunoscător al problemei va spune că în detenție nu ajung persoane absolut nevinovate și nu ajung persoane care au comis infracțiuni ușoare, or, pentru asta, avem ca și alternativă condamnarea la un termen condiționat de ispășire a pedepsei, care nu presupune neapărat încarcerarea sau privarea de libertate. De cele mai dese ori, când se spune că a ajuns în penitenciar pentru un furt, cu siguranță nu e vorba de prima ca experiență infracțională. De altfel, potrivit datelor statistice pe care le gestionăm noi, viața infracțională a persoanelor care ajung în detenție, cel mai frecvent, începe de la vârsta de 7-8 ani, atunci când persoana nu este pasibilă de a fi trasă la răspundere penală. Dacă la acel moment, cu acest copil nu s-a lucrat eficient, cu siguranță, la vârsta de 14-15 ani el fie își va continua experiența infracțională, fie va reveni la activități de acest fel. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim cu copiii, trebuie să avem o abordare corectă și atentă, iar atunci când comit careva infracțiuni, trebuie să luăm atitudine clară, prin intervenția serviciilor statului, abilitate să lucreze cu acești copii, astfel încât aceștia să renunțe la lanțul vicios în care au intrat.

– Micii infractori… Ce ne puteți spune despre anatomia crimelor comise de ei?

– Copiii care ajung în detenție, de obicei, vin din familii vulnerabile. Toți au experiențe triste, acumulate în mediul în care au crescut. Sunt și copii care vin din familii bine asigurate, în care copiii beneficiază de atenție, grijă și dragoste. Copiii care ajung în detenție sunt acolo pentru că au comis crime grave sau deosebit de grave, izolarea lor într-un centru de detenție fiind singura soluție în astfel de cazuri. De obicei, părinții acestor copii au scăpat de sub control anturajul, ocupațiile, preferințele lor. În R. Moldova, minorii comit sute de infracțiuni, dar nu pot fi atrași la răspundere penală. De obicei, ei sunt plasați în centre de deținere de unde fug și revin în stradă. Ajunși la vârsta răspunderii penale, sunt arestați și plasați în detenție. Această categorie de deținuți este cea mai periculoasă. Ei au experiență în comiterea infracțiunilor, cunosc și respectă tradițiile lumii interlope, ignoră toate regulile impuse de către administrația penitenciarelor, sunt analfabeți, nu au formate nici cele mai elementare deprinderi – spălatul pe mâini sau spălatul dinților. Această categorie are un risc sporit de recidivă.

– Cei din familii favorabile de ce ajung să fie condamnați?

– Majoritatea sunt condamnați pentru infracțiuni comise din imprudență. Sunt cazuri în care aceștia nu sunt controlați de părinți: cu cine comunică, ce fac în timpul liber, care e cercul lor de prieteni? Îmi amintesc cazul unui copil dintr-o familie bine organizată. Într-o zi de odihnă, nu l-au supravegheat când acesta plecase cu gașca la distracție, unde a consumat alcool și, dintr-o banală pălmuială cu prietenii, a lovit pe cineva care, căzând, și-a lovit capul, decedând pe loc. A fost condamnat la 7 ani de detenție pentru omor neintenționat.

Orice condamnat, dacă ajunge în libertate și are un mediu nefavorabil sau nociv, neapărat se va întoarce la viața de altădată

– Câți deținuți o fi ieșind mai buni din penitenciare?

– Toți, pentru că, la ora actuală, sistemul penitenciar pune la dispoziția beneficiarilor un spectru vast de activități de reintegrare: instruiri, programe educative, muncă, terapie și consiliere psihologică. Putem vorbi de reducerea procentului de recidivă, deși, toată lumea trebuie să știe că orice condamnat, dacă ajunge în libertate și are un mediu nefavorabil sau nociv, neapărat se va întoarce la viața de altădată.

– Și cât de pregătită e societatea să-i accepte?

– Pentru orice persoană care iese din detenție, prima jumătate de an e cea mai importantă. În acest răstimp, el duce o luptă interioară de adaptare la condițiile de libertate. Deseori se întâmplă că persoana care, după un termen îndelungat de detenție iese din închisoare, dar nu mai este așteptat de nimeni și de eliberarea sa din închisoare nu se mai bucură nimeni. Astfel, aceasta se pomenește singură, într-o lume schimbată. Nu are susținerea nimănui. Aici, instituțiile statului ar trebui să muncească mai mult, ca astfel de persoane să fie ajutate, fără stigmă, fără atitudine preconcepută față de el. În special, la angajarea în câmpul muncii ar trebui schimbată atitudinea angajatorilor.

– Liderii lumii criminale. Cum se întâmplă că, ajungând în închisori, și acolo sunt „lideri”?

– Nu voi nega că acest fenomen există în instituțiile penitenciare. Gestionarea deținuților prin intermediul unor „lideri” a existat și pe parcursul perioadelor anterioare, fapt documentat inclusiv de către Procuratura R. Moldova, în cadrul unor procese penale. Nu voi da nume ale unor foști colegi de-ai mei care nu au atras destulă atenție acestui subiect sau chiar i-au încurajat și i-au susținut, păstrând astfel puterea lor de influență asupra situației din penitenciare.

– Dar cum poate fi diminuată influența acestor lideri?

– Pot să vă spun cu ce am început noi. Când avem de luat decizii referitoare la o anumită instituție, nu ne mai consultăm cu acești lideri. Noi suntem cei care gestionăm sistemul. Marea greșeală a predecesorilor noștri e cea că, în luarea unor decizii, se consultau cu ei, ca să nu existe incidente, situații excepționale, revolte, răscoale în mediul penitenciar. S-au permis și multe favoruri. De ce? Pentru că sistemul nu avea capacitatea de a asigura anumite lucruri pentru deținuți.

Noi am schimbat situația și le creăm condiții mai bune, astfel încât ei să nu participe din contul lor la îmbunătățirea condițiilor de detenție, astfel, sistemul nu le mai e dator cu nimic, pentru că le-au fost create condițiile stipulate de lege pentru cei aflați în detenție, astfel încât ei nu au decât să se conformeze.

– Reiese că cei „încoronați” anterior au rămas fără „coroane”, nu mai au aceeași autoritate? Acest fapt nu se răsfrânge nefast asupra situației generale din penitenciare?

– Ei încearcă să-și mai mențină „coroanele”, adică influența asupra altor deținuți, dar asta nu înseamnă că noi ne oprim aici. Printre altele, nu admitem ca acești lideri să se afle o perioadă mai îndelungată în același penitenciar, astfel încât să-și poată forma și gestiona grupul. Avem planuri clare de controale, de intervenție și de asigurare a integrității deținuților care nu mai vor să trăiască după aceste reguli.

– Și cum au loc aceste controale?

– Scopul principal al controalelor e contracararea introducerii în instituțiile penitenciare a substanțelor și obiectelor interzise. Chiar și același telefon mobil este un obiect interzis, deși s-ar părea că nu e nimic grav, deoarece deținutul trebuie să comunice cu familia. În prezent, avem capacitatea de a-i asigura condamnatului dreptul la convorbiri telefonice permanente cu familia. În toate instituțiile penitenciare numărul telefoanelor publice a fost suplimentat. Astfel, deținutul poate vorbi cu familia câte 20 de minute săptămânal. De obicei, cartelele lor permit comunicarea la 2-3 numere de telefoane, ale unor persoane apropiate. Astfel excludem posibilitatea de a comunica cu persoane dubioase, pentru a pune la cale scheme periculoase, escrocherii.

Și-a făcut studiile la USM – Dreptul și Administrația Publică. Cariera profesionistă și-a făcut-o exclusiv în sistemul penitenciar: directoare a Penitenciarului nr.10 pentru minori de la Goian, angajată a Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, directoare interimară a ANP, în prezent – directoare adjunctă a ANP.

– Foarte multe cereri pierdute de R. Moldova la CtEDO contestau condițiile proaste de detenție…

– R. Moldova recunoaște că situația din sistemul penitenciar necesită îmbunătățiri. Infrastructura învechită, spații cu capacitate mare de deținere, celule de câte 200 m², finanțare insuficientă pentru întreținerea infrastructurii penitenciare… În ultima perioadă, au fost construite spații noi de detenție cu capacitatea de 237 locuri la Leova și Goian. Construcția altor aproximativ 2500 de locuri urmează să aibă loc: la Penitenciarul 13 – 1550 locuri, P 5, Cahul – 300 de locuri și la Casa de arest din Bălți – 650 de locuri. De altfel, de la 1 ianuarie 2019, în R. Moldova este implementat mecanismul compensator pentru deținerea în condiții de detenție ce contravin art. 3 al CEDO. Acest mecanism a fost recunoscut ca fiind remediu eficient de către CtEDO (cauza Draniceru vs Moldova). Mecanismul prevede reducerea termenului de executare a pedepsei cu 1-3 zile pentru fiecare 10 zile de detenție în condiții improprii, sau financiar – cu până la 5 euro/zi. Până la 01 ianuarie 2022, instanțele de judecată au recepționat spre examinare 22.107 cereri, dintre care au fost admise 8.745. În rezultat, au fost eliberate din detenție 552 de persoane condamnate, fiind acceptate despăgubiri financiare în sumă de 320.000 de euro.

– De ani de zile se tot vorbește despre construcția unui nou penitenciar într-o suburbie a Chișinăului. La ce etapă se află acest proiect?

– Sunt mai multe probleme. Noi încă nu am intrat la faza de începere nemijlocită a construcției, deoarece procedurile de identificare a unui agent economic cu care am conlucra au eșuat. Cei care participă la licitațiile publice nu corespund cerințelor: unul nu are experiență, altul nu are posibilități… Au fost desfășurate două licitații, dar nu a fost declarat niciun învingător. Totodată, lipsesc specialiști în cadrul unității de implementare a proiectului respectiv, care ar putea gestiona acest segment. A fost un proiect foarte prețios…

– S-ar putea ca R. Moldova să renunțe la acest proiect?

– Nu vreau să cred că am putea renunța la acest proiect, deoarece avem nevoie de un penitenciar nou, care ar corespunde tuturor standardelor și care ne-ar permite să evităm supraaglomerarea instituțiilor penitenciare, ca să nu mai avem atâtea condamnări la CtEDO.

Aceștia se dețin în condiții identice cu ale altor condamnați, nefiind favorizați

– Foștii deputați, aflați acum în arest preventiv, de ce fel de condiții beneficiază?

– Dacă insistați, putem să le facem o vizită, dar vă asigur că aceștia se dețin în condiții identice cu ale altor condamnați, nefiind favorizați. Cu ceva timp în urmă, a avut loc o activitate de percheziție în acest penitenciar, inclusiv în celulele foștilor deputați, deținuți acum acolo.

– Perchezițiile ce au demonstrat?

– În cazul acestor persoane nu au fost găsite obiecte sau substanțe interzise.

– Dar cum se alimentează ei acolo?

– Chiar am întrebat pe cineva dintre persoanele respective și ne-au spus că mâncarea e acceptabilă, e bună. Toate blocurile alimentare din instituțiile penitenciare au fost deja reparate și au primit utilaj necesar pentru prepararea bucatelor. A fost diversificată alimentația pentru deținuți. Sunt serviți cu bucate din carne de porc, crupe, orez, mazăre, etc. În 2022, a fost sistată achiziționarea crupei de hrișcă din lipsă de resurse financiare.

– De ce atunci, zilnic, la porțile penitenciarelor, se formează rânduri impunătoare, rudele încercând să transmită pachete cu produse celor aflați în detenție?

– De fapt, nu e necesar să le transmită, doar dacă rudele doresc să aducă alte produse decât cele puse la dispoziție de instituțiile penitenciare. Mai este o problemă. De-a lungul timpului, deținuților li s-a permis să gătească în celule. De asta și li se aduc produse, chiar dacă instituțiile penitenciare le pun la dispoziție tot de ce e nevoie. Chiar am avut o mamă în audiență la acest subiect. I-am explicat că nu e nevoie…

De altfel, când am venit în funcție, am insistat să facem public cu ce îi hrănim și cum arată blocurile noastre alimentare. Da, au fost probleme, dar acestea țin de trecut. Uneori nu putem face față meselor dietetice. Putem asigura doar în instituția medicală, în cazul unor probleme de sănătate.

– Amnistia prilejuită de cea de-a 30-a aniversare a Independenței R. Moldova oferă posibilitatea reducerii termenului de detenție sau chiar eliberarea deținuților. Cum are loc acest proces?

– Toți au posibilitatea să solicite amnistia, doar că în procesul de examinare a cererilor se ia în considerare norma legală. Sunt cazuri în care persoanele au beneficiat de amnistie, chiar la etapa condamnării. Acestea nu pot fi amnistiate a doua oară. Din momentul aprobării legii până la momentul funcționării comisiilor speciale a durat un pic. În această perioadă, condamnații și avocații au depus cereri. Săptămânal, deținem, informația și verificăm cum se respectă regulamentul, ca să nu avem abateri. Toți pot depune cereri de amnistie, dar asta nu înseamnă că toți vor fi eliberați azi. Unii vor fi eliberați imediat, alții vor beneficia de reducerea termenului. Decizia finală nu este luată de comisia specială sau de sistemul penitenciar. Noi doar colectăm informația, comisia specială o examinează și o înaintează instanței de judecată. Prin urmare, instanța decide…

– După eliberarea din funcție a fostului șef adjunct al ANP, Serghei Demcenco, despre care ZdG a scris cu lux de amănunte, cum activează acum cei rămași în sistem?

– Persoanele-cheie, care au îndeplinit indicații abuzive nu mai sunt, dar cei care au rămas, deși au activat și în acea perioadă, asta nu înseamnă că nu sunt profesioniști… Majoritatea pot face față lucrurilor. Mai am o explicație. Vorba din popor, potrivit căreia peștele de la cap se strică, este adevărată. Cum se dădeau ordine de sus, așa erau executate jos. Și eu am activat în perioada lui Demcenco, tot am deținut o funcție de conducere, dar asta nu mi-a încurcat să-mi execut corect atribuțiile de serviciu. Probabil am fost una dintre puținele persoane care nu a executat indicațiile abuzive ale lui Demcenco și din acest motiv am avut numeroase probleme. Dar eu mi le-am asumat. Am știut că adevărul e aproape. Nu mai vreau să revin la acest subiect, pentru că am amintiri triste, dat fiind că am fost amenințată și eu, și familia mea. Astăzi știu că, împreună cu echipa actuală, putem face lucruri bune. Este o regulă simplă: dacă superiorii nu comit și nu admit ilegalități, la fel vor proceda și subalternii. Dacă nu voi da ordine abuzive și ilegale subalternilor mei, eu nu îi voi pune în situația în care ei vor trebui să le execute…

– Despre corupție… Cum și-a făcut loc acest fenomen într-un sistem menit să-l combată?

– Nu voi spune că nu există… Noi nu tolerăm acest fenomen. Mesajele noastre sunt foarte clare. S-a scris, inclusiv în ZdG, că în acest sistem se adună bani, adică este corupție. În sistemul penitenciar angajații au salarii. După ultimele modificări ale Legii salarizării lucrurile s-au ameliorat… Nu voi da cifre, deoarece ar fi incorect. Un șef de direcție, bunăoară, are un salariu care îi permite să-și trăiască decent viața. Un începător, munca căruia e la fel de importantă, are un salariu de 7-8 mii de lei. Pentru un începător cred că e bine. Până la modificările respective, eu, fiind directoare de penitenciar, aveam circa 7 mii de lei. La ora actuală, persoanele cu funcții de conducere și cu responsabilități au salarii bune, astfel încât nu au nevoie să se gândească să ia mită sau să devină corupți la un anumit moment.

– Mulțumim.