Un basarabean luptă cu flăcările în România
A vrut să se facă marinar în Republica Moldova, dar a ajuns un pompier de nădejde în Bacău. Aceasta este pe scurt povestea locotenent-colonelului Ion Braga, ofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
„Vina pentru orientarea mea către militărie o poartă un unchi de-al meu, comandant de navă în Flota Pacificului. Eram atât de fascinant de uniforma şi prestanţa lui, încât mi-am propus să-i calc pe urme atât cât pot“, povesteşte Braga. S-a pus cu burta pe carte şi în 1990 a obţinut o bursă în România, la Facultatea de Pompieri.
A fost fericit că şi-a împlinit visul şi foarte curând a avut ocazia să constate cât de frumoasă şi palpitantă este meseria pe care şi-a ales-o. „N-am să uit niciodată prima intervenţie. Incendiul cuprinsese cinci case naţionalizate aflate una lângă alta. Am intrat în foc şi am salvat mobilierul. Am avut emoţii, dar nu mi-a fost frică“, spune ofiţerul. El crede că teama îşi găseşte locul în sufletul unui pompier numai dacă acesta nu este bine pregătit.
„Este dureros să găsesc victime“
Braga recunoaşte că meseria lui este extrem de riscantă. Niciodată nu-şi poate face un plan şi nu de puţine ori a renunţat la concediu, deşi bagajele erau făcute. Ofiţerul glumeşte şi spune că prin vene îi curge deopotrivă apă şi foc, cele două elemente fără de care nu poate exista. Totuşi ar prefera să aibă cât mai puţine intervenţii pentru că acest lucru ar însemna mai puţină suferinţă pentru oameni.
„Este sfâşietor când vezi lume necăjită care-şi pierde agoniseala în câteva ore. Dar şi mai dureros pentru mine este să găsesc victime printre cărbunii încinşi. Primul om ars l-am văzut aici, în Bacău. Se ştia că este o victimă în casă şi credeam că sunt pregătit psihic. N-a fost aşa. Când am văzut-o chircită pe pat, cu pielea crăpată, am încremenit. Astfel de imagini nu se uită niciodată“, mărturiseşte pompierul.
Captiv în flăcări
Militarul este zgârcit la vorbă, mai ales când trebuie să vorbească despre sine. Fără rezerve spune că este un om al acţiunii şi mai puţin al vorbelor. „A fost o acţiune în care am zis că s-a terminat cu mine. Luase foc o clădire, iar trei femei rămăseseră blocate la etajul II. Am folosit o scară culisabilă, iar victimele au ajuns jos în siguranţă. Eu am rămas blocat pentru că au început să cadă bucăţi din acoperişul incendiat“, povesteşte ofiţerul.
El a izolat uşile şi ferestrele cu nişte cârpe, pentru a împiedica fumul să intre în încăpere. Apoi a aşteptat. Recunoaşte că i s-au părut interminabile cele 20 de minute, cât a durat până echipa a răzbătut în clădirea incendiată.
Profil
Născut. 15 aprilie 1972, în Republica Moldova.
Studii. Facultatea de Pompieri din Bucureşti.
Familie. Este căsătorit şi are doi copii.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de lung a fost drumul din Republica Moldova până în Bacău?
Mai scurt decât vă puteţi închipui. A fost suficient să întâlnesc o băcăuancă focoasă ca să uit de meleagurile natale. Pot spune că a fost o dragoste arzătoare, chiar şi pentru un pompier.
Poate oricine să se facă pompier sau e nevoie de mai mult decât simpla dorinţă?
Cu siguranţă, nu oricine poate fi pompier şi nu vorbesc din auzite, ci din proprie experienţă. Există persoane care nu s-au putut adapta. Este o slujbă complicată care necesită pregătire fizică, dar şi psihologică.
Ce-i place
Cum timpul său este drămuit, ofiţerului Braga îi place să stea cât mai mult timp cu familia. „Vara îmi plac ieşirile cu cortul, iar când se poate merg în Deltă, unde pescuiesc“, spune pompierul.
Ce nu-i place
Lui Ion Braga nu-i plac persoanele cu mai multe feţe, care caută tot felul de căi indirecte pentru a se căpătui şi a fugi de răspundere.
