„Poate cei care au participat: procurori, judecători, șefi de intreprinderi de stat, aleși locali nu prea aveau ce mînca?”

Tudor Deliu, deputat în Parlamentul R.Moldova, a rostit azi un discurs privind problema delictului din Pădurea Domnească pe care l-a făcut public pe pagina sa de blog.

La data de 6 ianuarie 2013, atunci, când o bună parte din cetățenii Republicii Moldova se pregăteau de sărbătorirea Crăciunului pe stil vechi, spiritul de sărbătoare a fost tulburat de o știre care a bulversat nu doar locuitorii acestui meleag.

 

În acea zi, peste trei milioane de cetățeni ai acestei țări au aflat despre cum e să ai la degetul mic sistemul ocrotirii normelor de drept și să nu-ți faci mari bătăi de cap, chiar dacă indirect ai fost implicat sau ai luat parte la un eveniment care s-a soldat cu moartea unui cetățean.

 

N-am fost niciodată pasionat de vînătoare. Motivul e simplu. Citind poezia lui Nicolae Labiș ”Moartea căprioarei” mi-au pătruns adînc în suflet versurile poetului:

 

De sus, lumina palidă lunară,

Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș.

Vai, cum doream ca pentru-ntîia oară

Bătaia puștii tatei să dea greș!

 

Și dacă motivul poeziei este seceta care ”A ucis orice boare de vînt” fiind îmbrăcat în masca tragicei vînători din munții Carpați, mă întreb dacă vînătoarea din Pădurea Domnească are ceva tangențe cu laitmotivul poeziei lui Labiș?

 

Poate. Am avut secetă în 2012. Și poate cei care au participat: procurori, judecători, șefi de intreprinderi de stat, aleși locali nu prea aveau ce mînca? Dar poate, stimaîi colegi, pînă la urmă, vom fi acuzați și noi pentru că nu i-am asigurat cu salarii decente și,sărmanii, au fost nevoiți, izgoniți de foame, să poposească în Pădurea Domnească la o vînătoare de selectie, doar sunt persoane selecte? Dar poate aceasta oare fi numită vînătoare? De regulă la

vînătoare se împușcă animale și nu oameni.

 

Nu vreau să acuz pe nimeni de omucidere. Aceasta este prerogativa organelor de anchetă. Dar vreau să-i acuz și să condamn pe toți participanții de lașitate, de imoralitate de nesimțire omenească, de minciună, șantaj- calități incompatibile cu o funcție deținută in stat.

 

Ce principii și valori au ghidat acești ” vânători”? Poate cele liberale, sau cele social – democratice? E vorba de libertatea individuală sau de distribuirea echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii?

 

Despre ceea ce s-a întîmplat în ”Pădurea Domnească”, eu personal, pot vorbi axându-mă cel puțin pe trei momente caracterizate de regrete și dezamăgiri profunde față de felul în care unii demnitari înțeleg sensul cuvântului responsabilitate.

 

În primul rând, îmi pare rău că acest eveniment a fost scos la iveală în contextul în care cineva a dorit să demonstreze măsura în care anumite persoane cu funcții de răspundere pot controla practic în totalitate lucrurile din această țară.

 

În al doilea rând, regret că despre acest eveniment, concetățenii noștri, ba chiar și Președintele Republicii, au aflat în urma unui scandal mediatic. Mă rog, partea bună a lucrului este că mass-media în acest caz a pus unele instituții în poziția de a nu mai putea da înapoi și de a recunoaște anumite lucruri.

 

Și cel mai important, îmi pare rău că pentru un asemenea eveniment, și rog să nu credeți că noi, PLDM dorim cumva să subestimăm viața persoanei decedate, insistînd la crearea unei comisii parlamentare de anchetă. Însă, având în vedere faptul că suntem în procesul reformei justiției și a organelor procuraturii, subsemnez inițiativei colegilor mei care nu doresc nimic altceva decât să aducă lumină în această istorie și să răspundă la șirul de întrebări față de care instituțiile competente au luat apă în gură.

 

Procurorul General și-a prezentat demisia. Este un lucru de înțeles și absolut necesar, dar din păcate întârziat și fără ”onoare”.

 

Să ajungi să-ți dai demisia după o asemenea presiune mediatică, dar mai ales după ce în joc a fost pusă perspectiva realizării unor obiective de integrare europeană la care s-a lucrat ani de zile, nu mai face față, cinste și nici nu mai este o chestiune de onoare.

 

Stimați colegi. Să nu credeți că prin crearea unei comisii de anchetă am dori cumva să subestimăm capacitatea instituțiilor de ocrotire a normelor de drept în dezvăluirea circumstanțelor în care s-a produs acest tragic eveniment și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, însă avem cel puțin câteva întrebări care urmează a fi adresate instituțiilor și persoanelor implicate în acest eveniment, răspunsul la care urmează a fi dat de la acest microfon:

 

De ce calitățile de ”responsabilitate” nu sunt definitorii pentru funcționarii publici sau pentru persoanele cu funcție de demnitate publică, și cum aceștia își pot asuma de acum încolo meritele și riscurile funcției pe care o dețin?

De ce în Republica Moldova legile nu sunt egale pentru toți? De ce cetățenii simpli nu prea au acces în rezervațiile naturale iar altora li se permite să meargă chiar și la vânat pe teritoriul acestora?

Cât timp va trebui să treacă și câte reforme trebuie să facem ca procurorul și judecătorul să-și dea seamă că ei prin definiție nu se pot întâlni în afara programului de lucru, fără a mai aduce în discuție petrecerile și partidele de vânătoare, unde știm noi ce subiecte se discută…

Cine sunt cei care au fost cointeresați să ascundă participarea unor persoane la această vânătoare, tipul de gloanțe folosite, publicarea sau nu a listei tuturor așa ziși ”vânători”, și de ce nu cererea de demisie a tuturor celor implicați?

PLDM îndeamnă să nu ne ascundem după deget și să nu luăm masele cu bombonica învelită în învinuirile de coaliție cu opoziția, ci să ne alăturăm eforturilor comune de clarificare a situației, sau dacă nu putem, să ne dăm la o parte și cel puțin să nu facem ”furtună în pahar.”

Sursa: blogul deputatului Tudor Deliu