Și după 30 de ani cu „mortul” după noi

De la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov se împlinesc mâine 80 de ani. De la cea de-a doua ocupație („eliberare”) rusească a Basarabiei avem 79 de ani, de la cea de-a treia – 75 și de la încheierea celui de-al doilea război mondial – 74 de ani. În cei 30 de ani de Independență post-sovietică, multe lucruri în lumea asta s-au schimbat: nu mai avem poliție politică (KGB), s-au deschis arhivele, s-au descuiat hotarele, au căzut cortinele… Noi? Ce s-a întâmplat cu noi? Ne-am schimbat, nu ne-am schimbat? URSS nu mai este de aproape 30 de ani. Cât putem să umblăm cu „mortul” după noi?

Ca mâine, acum 80 de ani, Rusia sovietică și Germania nazistă se înțelegeau, în mare taină, în privința celui de-al doilea și celui mai mare război din istoria omenirii, care avea să omoare, potrivit mai multor estimări, de la 60 până la 85 milioane de oameni.

Pe 23 august 1939, șeful guvernului și ministrul de Externe al URSS, Veaceslav Molotov și omologul său german, Joachim von Ribbentrop, semnau la Moscova, în prezența lui Iosif Stalin, Tratatul de neagresiune dintre URSS și Germania, intrat în istorie mai târziu sub denumirea de Pactul Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov. Două regimuri criminale, comunist și nazist, în aparență adverse dar care pretindeau, în mod egal, supremația la nivel global, și-au dat frățește mâna și și-au delimitat teatrele de război și zonele de influență în Europa și lume. Germania s-a asigurat, prin acest Tratat, că Rusia nu se va implica în nici un fel de acțiuni militare împotriva „Axei Roma-Berlin-Tokyo”, iar rușii au obținut de la nemți acordul că pot ocupa o parte din Polonia, România (era vorba de Basarabia), Statele Baltice și Finlanda, lucru care s-a și întâmplat. La o săptămână de la semnarea Pactului, Germania invadează Polonia, după care, pe 17 septembrie, face același lucru și Rusia sovietică. La sfârșit de noiembrie, URSS atacă Finlanda, la început de iunie 1940, intră cu armatele în Țările Baltice și tot în aceeași lună, 28 iunie, în urma unui ultimatum impus României, ocupă („eliberează”, potrivit istoriografiei ruse) Basarabia, iar ulterior și Nordul Bucovinei. Ce a urmat în rezultatul acestei „eliberări” cunoaștem: represiuni în masă, deportări, lagăre de reeducare (bolșevizare), gropile cu var, beciurile NKVD, sentințe fără judecată, exterminarea masivă a „dușmanilor poporului” (culăcimii, burgheziei, intelectualității, clasei politice, preoțimii), profanarea bisericilor și mănăstirilor, denaturalizarea Basarabiei, ideologizarea învățământului, rusificarea administrației publice… Ocupația sovietică a fost curmată (pentru scurtă vreme), în iunie 1941, după ce Germania a intrat în război direct cu URSS, iar România a declanșat, alături de trupele germane, operațiuni militare de eliberare a teritoriilor românești ocupate de URSS (să ne amintim de Ordinul Mareșalului Ion Antonescu din noaptea de 21 spre 22 iunie: „Ostasi, va ordon: treceti Prutul… ”). Și Armata Română și-a făcut – cu enorme sacrificii, dar și-a făcut datoria față de Țară. Basarabia și-a regăsit locul său legal pe harta României.

La aproape trei ani de război germano-sovietic, peste România vine un alt 23 august, la fel de nefast ca și cel din 1939, poate și mai nefast și care, de fapt, este consecința acelei tranzacții criminale dintre Stalin și Hitler din 1939. E vorba de 23 august, 1944, ziua și data în care trupele sovietice, în urma ofensivelor de pe Frontul de Răsărit, intră cu război în România, ocupă țara (potrivit aceleiași istoriografii sovietice, o „eliberează” de sub ocupația germano-fascistă) și rămân în România și după terminarea războiului, până în 1958. O zi mai târziu, pe 24 august, în urma operațiunii militare Iași-Chișinău, aceleași trupe sovietice intră în Basarabia, reocupă („eliberează” de sub aceeași ocupație germano-fascistă, până nu demult fascisto-română) Basarabia și rămân la Nistru și până astăzi. Consecințele? Deportări, foamete, prigoană, discriminare… Aceleași ca și după „eliberarea” din 28 iunie 1940.

De la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov se împlinesc mâine 80 de ani. De la cea de-a doua ocupație („eliberare”) rusească a Basarabiei avem 79 de ani, de la cea de-a treia – 75 și de la încheierea celui de-al doilea război mondial – 74 de ani. În cei 30 de ani de Independență post-sovietică (că dacă am fi fost, cu adevărat, eliberați de Rusia în 1940 și în 1944, de ce am fi avut nevoie să ne declarăm Independența față de ea în 1991?) multe lucruri în lumea asta s-au schimbat: nu mai avem poliție politică (KGB), s-au deschis arhivele, s-au descuiat hotarele, au căzut cortinele, a decăzut cenzura, nu mai suntem constrânși în gândire și exprimare, nu ne mai este limitat accesul la informație. A trecut destul timp ca să ne schimbăm și noi. Ne-am schimbat? Sau rămânem ca pe timpuri (în special cei angajați politic sau „prelucrați” politic) ostaticii a tot felul de fabulații și anacronisme sovietice, de parcă am fi în anii 70 -80 și nu în 2019. URSS nu mai este de aproape 30 de ani. Cât putem umbla cu „mortul” după noi?

În ședința de miercuri, 21 august (la 80 de ani de la semnarea Tratatului criminal dintre Stalin și Hitler, condamnat pe plan internațional inclusiv de Rusia), Guvernul a declarat ziua de 23 august, în consens cu Rezoluția Parlamentului European din 2 aprilie 2009, Ziuă europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare. Vor avea loc acțiuni de comemorare în toată republica, Drapelul de Stat va fi coborât în bernă, iar pentru orele 10.00 și 20.00 a fost anunțat și un minut de reculegere. ,,Prin instituirea unei asemenea zile, condamnăm în mod ferm și neechivoc toate crimele împotriva umanității… Din perspectiva victimelor, nu contează care regim i-a lipsit de libertate, i-a torturat sau i-a ucis…, iar o zi a memoriei tuturor victimelor ar veni să unească societatea în jurul compasiunii, a înțelegerii și a recunoașterii suferințelor tuturor victimelor și membrilor familiilor acestora”, a declarat prim-ministra Maia Sandu după ședința Guvernului. Decizia Executivului nu a plăcut socialistului Igor Dodon, care se pregătește nu de comemorări, ci de sărbătoare: „noi vom sărbători eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă”, a declarat el presei. Va sărbători cu invitați din Rusia și cu un concert în Piața Marii Adunări Naționale. „Turnați vin și dați găluște”. Vai de capul lui.