Planul Kozak, mort sau viu?

 …Planuri în jurul Unirii se fac nu doar la Chişinău şi Bucureşti, dar şi la Moscova. În cercurile neoficiale ruse circulă zvonul potrivit căruia Rusia, pentru a-şi reface poziţiile în Ucraina, ar fi gata să negocieze cu Bucureştiul planurile mai vechi ale lui Stanislav Belkovski (strateg politic rus) în problema Unirii: cedarea Basarabiei către România, în schimbul Transnistriei, iar Igor Dodon – preşedinte al Unirii

Kievul nu se dă bătut. Ucraina a fost, săptămâna trecută, cap de afiş al celor mai importante evenimente politice, cu implicarea nemijlocită până şi a principalilor actori politici ai lumii, Donald Trump şi Vladimir Putin. În trei zile de sfârşit de săptămână, Kievul a reuşit să obţină în dosarele Crimeii şi Donbasului mai mult sprijin internaţional decât a obţinut Chişinăul în 25 de ani de post-conflict în dosarul transnistrean. Să recapitulăm. Pe 7 iulie, liderii american şi rus, Donald Trump şi Vladimir Putin, se întâlnesc, în premieră de la venirea lui Trump la Casa Albă, şi se întreţin într-un dialog cu uşile închise, mai bine de două ore, după care declară la camere că au avut parte de o întrevedere reuşită, pe care fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, s-a grăbit s-o califice ca pe un „prim pas în restabilirea încrederii între cele două puteri”. Evenimentul s-a produs la Hamburg (Germania), în cadrul reuniunii Clubului celor 20 mari puteri economice ale lumii (G-20). Asta e ceea ce ţine de partea protocolară a evenimentului. Cât despre agenda întâlnirii (neafişată, de altfel), potrivit declaraţiilor făcute după întrevedere de liderul de la Casa Albă, în „prima linie” a subiectelor discutate s-a aflat dosarul ucrainean, alături de cel sirian. Potrivit altor surse, şi cel nord-coreean. Una la mână. Două zile mai târziu, problema Ucrainei este scoasă în faţă şi la Adunarea Parlamentară a OSCE. Forul a adoptat o Rezoluţie cu privire la Crimeea şi Donbas, prin care recunoaşte Rusia ca ţară ocupantă. Moscovei i se cere să anuleze decizia de anexare a Crimeii, să reîntoarcă peninsula Ucrainei, să pună capăt agresiunilor din Donbas, să nu mai ofere sprijin grupărilor armate ilegale din regiunile separatiste Doneţk şi Luhansk şi să restabilească suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în zonele ocupate. În aceeaşi zi, după Reuniunea OSCE, la Kiev, în vizită, s-a aflat şeful Departamentului de Stat al SUA, Rex Tillerson. În cadrul întrevederii cu Petro Poroşenko, liderul ucrainean a acuzat Rusia de invazie militară şi secesiune teritorială. „Kievul nu a declanşat acest război, pe teritoriul rus nu există trupe ucrainene. Nu noi am început războiul. El a fost planificat la Moscova. Anume la Moscova se află cheia pentru rezolvarea paşnică a conflictului”. Sunt declaraţiile făcute de Poroşenko în cadrul întrevederii cu şeful diplomaţiei americane. Pe finalul vizitei, oficialul american a apelat Rusia „să facă primul pas pentru calmarea situaţiei din estul Ucrainei şi să-şi retragă materialul militar” din Ucraina. „Principalul obiectiv al Washingtonului este refacerea integrităţii teritoriale a Ucrainei”, a scris Reuters cu referire la declaraţia lui Tillerson. Ceea ce zice Tillerson nu e o chestie spusă în premieră în problema Ucrainei, din partea administraţiei americane. Numai că în presă s-a speculat faptul că Trump ar fi un mare simpatizant al lui Putin şi că poziţia noii administraţii de la Casa Albă va fi una mult mai rezervată în „dosarul ucrainean”, decât cea a administraţiei Obama. Aşa să fie? Puţin probabil. A doua zi, după revenirea de la Hamburg, Donald Trump a anunţat că Rusia nu va fi scutită de niciun fel de sancţiuni din partea SUA, până nu va avea o poziţie conciliantă în problema Ucrainei şi a Siriei. „Sancţiunile nu vor fi relaxate atâta timp cât problema ucraineană şi siriană nu va fi rezolvată”, a scris liderul de la Casa Albă pe Twitter. L-a „cucerit” Ucraina pe Trump? A recucerit Ucraina America? Ca aliat, ca partener strategic, cred că da. America a ales să lupte şi luptă pentru Ucraina şi drepturile Ucrainei, dar a decis s-o facă după ce Kievul a ales, mai întâi, să lupte pentru Ucraina. America ajută Ucraina să lupte, dar de luptat luptă Ucraina şi ucrainenii.

E America şi cu noi? E. Faptul că „problema transnistreană” şi R. Moldova ca entitate administrativ-statală nu e doar la discreţia Rusiei s-a văzut mai bine ca oricând din 2003 încoace. Mă refer la Memorandumul Kozak, proiectul politic al Moscovei de federalizare (recolonizare, în varianta RSSM, 1940) a Basarabiei (Transnistria e oricum colonizată). Lucrurile erau ca şi bătute în cuie. Preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, bătuse palma cu Moscova şi urma ca, la Chişinău, să ajungă în vizită Vladimir Putin, personal. Tot scenariul a fost dat peste cap, însă, în noaptea din ajunul semnării. Voronin a dat înapoi. Putin a fost nevoit să facă cale întoarsă spre Moscova din zborul său spre Chişinău. Kozak şi-a pierdut funcţia de consilier în aparatul prezidenţial al lui Putin, iar preşedintele Voronin s-a retras subit, pe câteva zile, la Holercani. Meritul, pentru tot ce s-a întâmplat, evident, nu e al lui Voronin şi nici al anturajului preşedintelui de atunci. Meritul e al americanilor. Dacă Memorandumul ar fi fost semnat, R. Moldova ar fi ajuns să fie azi, puţin spus, o a doua Bielorusie. Nu ar fi fost nici măcar o a doua Crimee, ci o a doua Cecenie. Asta ne-ar fi aşteptat. Memorandumul, graţie americanilor, a fost scos de pe ordinea zilei, fiind trecut pe lista proiectelor eşuate ale Rusiei în R. Moldova. Cel puţin, aşa a fost până acum. De la aşezarea lui Igor Dodon pe post de preşedinte, s-au tot făcut declaraţii şi aluzii că „memorandumul nu a murit” şi că acesta ar putea fi „reînviat”, dacă se va întâmpla ca moldovenii să-i asigure lui Dodon o majoritate la viitoarele alegeri parlamentare. Greu de spus. Până la parlamentarele din toamna 2018 mai este. Până atunci avem de trecut de 27 Martie 2018: unirea Basarabiei cu România, iar planuri în jurul Unirii se fac nu doar la Bucureşti şi Chişinău, dar şi la Moscova. În cercurile neoficiale ruse circulă zvonul că Rusia, pentru a-şi reface poziţiile în Ucraina, ar fi gata să negocieze cu Bucureştiul scenariile mai vechi ale lui Stanislav Belkovski (strateg politic rus) în problema Unirii: cedarea Basarabiei către România, în schimbul Transnistriei, cu Igor Dodon – preşedinte al Unirii.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *