PDM: „la sănătate” sau „la pomenire”?
Are sau nu mai are zile PDM? În cimitirul politic al R. Moldova, în cei aproape 30 de ani de existență, mai multe partide, trecute prin politica mare, și-au găsit locul sub coroane sau fără: PDAM, Partidul Socialist, PFD, Mișcarea Centristă, Moldova Noastră, PPCD, mai nou, PLDM și PCRM. Ce șanse are PDM să supraviețuiască? Indiferent de ce va decide sâmbătă Consiliul Național Politic, PDM are de răsplătit niște păcate grele, va trebui să-și îndure soarta…
„Cel mai puternic partid” din R. Moldova s-a prăbușit. Nu mai este ce-a fost. Cel puțin nu mai are întâietatea la „puternicie”, așa după cum a pretins, indiferent din care considerente a făcut-o: din orgoliul și ambiția liderului (un Mao Zedong neîmplinit) sau din alte rațiuni politice sau de altă natură. Așa sau altfel, lucrurile s-au întâmplat, PDM este azi într-o mare derivă, iar „cel mai puternic lider de partid” nu doar că nu mai este cel mi puternic, dar nici măcar șef de partid nu e. Luni, Vlad Plahotniuc, președintele (încă în exercițiu) al PDM, capitula. Se întâmpla la mai puțin de o săptămână, după ce chiar el scria, din refugiu, pe pagina sa de Facebook, că nu cedează, că rămâne lider al PDM, că este alături de colegii săi de partid și că lucrează (acolo unde este) la câteva proiecte politice. După ce văzusem mesajul, chiar făcusem o asociere cu refugiul lui Vladimir Lenin la Razliv, care se retrăsese într-un fel de ilegalitate și de unde pregătea, departe de ochii Siguranței, „Marea Revoluție din Octombrie”. Nu s-a întâmplat să fie așa. Pe 24 iunie, Vladimir Plahotniuc anunța public că se retrage de la șefia PDM, fiind constrâns de împrejurări s-o facă. Într-o postare pe Facebook, Plahotniuc scrie că PDM este ținut sub mare presiune și amenințat cu scoaterea în afara legii, din cauza că „unii și-au greșit ținta…Vor să se lupte cu mine, dar o fac cu partidul, ceea ce consider că nu este bine atât pentru PDM, cât și pentru partidele pro europene din actuala alianță”, spune Plahotniuc și încheie: „Vin cu o decizie prin care să fie clar că Partidul Democrat nu este dependent de un singur om, nu este dependent de mine” și îmi anunț demisia, fără drept de a candida, la următorul congres, pentru funcția de președinte al PDM”.
„Demisia lui Plahotniuc e un semn bun? E un semn rău? Pentru PDM, pentru Plahotniuc și pentru anturajul său, evident, nu e un semn bun. Și nu doar pentru ei. Lucrurile în R. Moldova încă nu s-au limpezit. E devreme să strigăm, într-un glas cu Dodon, „Victorie”. E prea devreme să batem din palme, chiar dacă o avem pe Maia Sandu prim-ministră, în situația în care puterea forței în R. Moldova trece de la o zi la alta tot mai mult în mâinile lui Dodon, care știm cărei curți împărătești slujește. Armata, Securitatea, Serviciul Pazei de Stat, Serviciul Situații Excepționale, toate au mers, în două săptămâni, spre Igor (Nicolaevici) Dodon, iar asta înseamnă spre Rusia, sub controlul serviciilor secrete rusești. Dodon și așa nu era, decât figurativ, președinte al R. Moldova. Acum nu mai e și atât, din momentul în care, după crearea noii Alianțe (provizorii) de guvernare, Dmitri Kozak, trimisul special al lui Putin pentru R. Moldova, un al doilea Rogozin, autorul proiectului de federalizare (resovietizare) a R. Moldova, e omniprezent la Chișinău. Să batem pentru asta din palme, ori să ovaționăm alături de Dodon, PSRM și ACUM, e ca și cum ne-am tăia creanga de sub picioare și ne-am bucura că am reușit s-o facem, indiferent de urmări.
Cazul cu alianța PSRM-ACUM, care pare mai mult o tocmeală, ne amintește de o altă alianță de proastă faimă, construită tot cu ajutorul rușilor, în 2009. Este vorba de Alianța pentru Integrare Europeană, plămădită la Moscova și adusă la Chișinău de Serghei Narîșkin, coleg de KGB cu Putin, fostul director al Serviciului rusesc de spionaj extern, la acea vreme șef al cabinetului prezidențial rus. Moscova a acționat atunci, de altfel, ca și acum, pe două planuri. În primul rând, l-a trimis în opoziție pe Voronin și PCRM. Voronin a fost taxat dur pentru faptul că, în 2003, a renunțat, la câteva ore înainte de eveniment, semnarea Memorandumului Kozak de federalizare a R. Moldova. Iar ținta a doua au fost partidele parlamentare de dreapta, de care Rusia vroia să scape și pentru care fapt le-a băgat în alianță cu PDM, care la acea vreme (președinte Marian Lupu) era bine cotat în Rusia, avea semnat chiar și un acord de parteneriat strategic cu Partidul lui Putin „Edinnaia Rossia”. Ce a urmat, cunoaștem. Toate partidele cu care PDM a semnat Acordul de bună guvernare au fost desființate. A fost distrus PLDM-ul, a urmat PL-ul și, pe ultima sută de metri, Plahotniuc i-a distrus și lui Voronin partidul. Și de data asta, scenariul Moscovei a fost același, cu excepția faptului că în locul lui Narîșkin, Putin l-a trimis la Chișinău, în misiune, pe Dmitri Kozak, și el fost agent KGB. Ca și Narîșkin, Kozak le-a ales socialiștilor parteneri de guvernare partidele care în alegeri s-au declarat proeuropene (PAS și PPDA), iar pe Plahotniuc cu PDM i-a trimis, ca și pe comuniști în 2009, în opoziție. Că Plahotniuc a călcat peste lege și trebuie adus sub lege, e adevărat. Dar tot atât de adevărat e că ceea ce i s-a întâmplat PDM-ului e un act de răzbunare. Putin, așa cum nu i-a putut ierta lui Voronin ne-semnarea Memorandumului Kozak-1, nu i-a putut ierta și lui Plahotniuc divulgarea și ne-semnarea planului Kozak-2.
Are sau nu mai are zile PDM? În cimitirul politic al R. Moldova, în cei aproape 30 de ani de existență, mai multe partide, trecute prin politica mare, și-au găsit locul sub coroane sau fără: PDAM, Partidul Socialist, PFD, Mișcarea Centristă, Moldova Noastră, PPCD, mai nou, PLDM, PCRM… Ce șanse are PDM să supraviețuiască? Indiferent de ce va decide sâmbătă Consiliul Național Politic, PDM are de răsplătit niște păcate grele: va trebui să îndure soarta fostelor partide de alianță din parlamentul trecut sau să repete soarta celor trecute pe lista de „pomenire”? Moscova, în tot cazul, s-a apucat să împartă electoratul PDM între Dodon și Usatîi.
