Clasa politică: „Dacă eu nu ţin minte crima — înseamnă că asta nu s-a întâmplat”

Orhei. Spaţiu public. Duminică, 5 august. Acţiunea are loc în stradă. O reporteră de la Radio Orhei realiza un interviu cu un funcţionar, filmându-l cu telefonul mobil. Se apropie Marina Tauber, primara unui sat din raionul Orhei, şi cu o mătură acoperă telefonul, strigând diferite expresii în adresa jurnalistei, încheindu-şi lunga tiradă cu fraza „Poşla von” (din rusă: cară-te de aici!). Totul s-a întâmplat în prezenţa mai multor persoane, inclusiv poliţişti.

De ce îşi permite un funcţionar public, o primară dintr-un sat, să vină la Orhei, să întrerupă reporterul din exerciţiul funcţiunii, să dea cu mătura peste telefon, să vorbească agresiv, să alunge reporterul dintr-un spaţiu public, să compromită total munca acestuia? Nu există niciun act legal, care ar justifica acest comportament. Ba mai mult, există numeroase acte care spun că acest comportament al primarei este ilegal şi trebuie pedepsit administrativ şi chiar penal.

Aşa, însă, cum nicio autoritate publică nu a întreprins acţiuni legale de protejare a acestei jurnaliste şi de responsabilizare a acestei primare, reportera a fost apărată doar de câteva ONG-uri de media cu nişte declaraţii de sprijin. Astfel, primara a înţeles că trebuie să atace din nou reportera, deja pe pagina sa de Facebook: „Eu nu ţin minte ca în adresa acestei „jurnaliste” să fi existat vreo acţiune agresivă din partea mea, asta înseamnă că nimic important sau straşnic nu s-a întâmplat. (…) Dacă Dvs, aşa-numita „victimă” a agresiunii mele, îmi veţi arăta urmele exacte de agresiune şi dovezile, sunt gata să îmi cer scuze, dar a acoperi telefonul cu mătura – chiar şi cei cu o fantezie bolnavă n-ar putea numi aceasta un act de agresiune”, a scris primara Tauber, tot ea vice-preşedintă a unui partid politic din Moldova, pe pagina sa de Facebook.

«Пошла вон отсюда», «Я вам рот порву», «Мы вас задушим!», „Am să-ţi tai gatul”, toate urmate de lovituri cu pumnii, cu mătura, instigare publică la ură. Nu am mai auzit atâtea ameninţări într-o singură vară, chiar dacă urmăresc viaţa jurnalistică din R.Moldova încă până la apariţia acestui stat, chiar dacă au existat perioade considerate mai obstructive pentru libertatea jurnaliştilor:

În ultimele luni, atacurile asupra jurnaliştilor au devenit atât de numeroase, încât le putem cataloga drept o obişnuinţă, ceva care să nu mai mire.

De ce se întâmplă acest val de atacuri asupra jurnaliştilor? Cine sunt ei, jurnaliştii şi instituţiile mass-media atacate? A degradat oare situaţia mass-media, au scăzut standardele jurnalistice, sau s-a întâmplat ceva cu standardele de guvernare? Să le luăm pe rând.

Cine sunt jurnaliştii atacaţi? Dacă privim atacurile din ultimele săptămâni, dar şi din ultimii ani, vedem că e vorba de reporteri şi instituţii media care analizează critic acţiunile diferitor actori ai guvernării, primari, miniştri, şefi de instituţii publice, parlamentari sau rude ale acestora. Ce încalcă jurnaliştii care analizează critic acţiunile demnitarilor şi persoanelor responsabile de guvernare la nivel naţional şi local? Legea Presei spune clar că jurnaliştii „au dreptul să facă imprimări audiovizuale, să filmeze şi să fotografieze” şi să facă publice aceste imagini. De ce, atunci, persoane publice, primari, parlamentari, miniştri sau paznici de la Primărie îşi permit să ameninţe reporterii anume pentru o acţiune consfinţită de lege?

Au oare funcţionarii publici dreptul de a obstrucţiona activitatea jurnaliştilor? Articolul 26 din aceeaşi Lege a Presei spune că persoanele oficiale poartă răspundere legală dacă „au zădărnicit activitatea profesională legitimă a jurnalistului” sau „au exercitat asupra jurnalistului măsuri de constrângere în scopul difuzării sau nedifuzării informaţiei”. Mai mult ca atât, chiar şi Codul Penal spune că se sancţionează cu amendă sau chiar cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, persoana cu funcţie de răspundere care a îngrădit accesul jurnaliştilor. La fel, Codul Contravenţional prevede amenzi pentru cei care îngrădesc accesul jurnaliştilor la informaţii.

Ce fac organele de drept, atunci când jurnaliştii sunt atacaţi? Ca să se întâmple aceste pedepse, e nevoie de o constatare, de o decizie a organelor de drept, şi, în primul rând, a poliţiştilor. Şi aici apar cele mai multe îngrijorări. Pe lângă faptul că cererile adresate anterior de către jurnalişti reprezentanţilor poliţiei nu sunt analizate în mod adecvat, în cazul ultimelor atacuri asupra jurnaliştilor poliţiştii erau de faţă şi nu au intervenit în niciun fel, sau, au manifestat mai degrabă o atitudine protectoare asupra agresorilor, decât asupra reporterilor aflaţi în exerciţiul funcţiunii.

Şi în cazul comportamentului agresiv al primarei de la Orhei, şi în cazul ameninţării cu moartea a reporterilor de la ZdG, poliţiştii au fost prezenţi la locul faptei, dar nu au intervenit. Reporterii de la ZdG au depus şi o plângere la poliţie, dar nu au primit încă vreun răspuns. Probabil, gândesc şi poliţiştii, ca şi primara Tauber, că a ameninţa, a întrerupe reporterii din exerciţiul fncţiunii, a instiga la ură împotriva reporterilor „chiar şi cei cu o fantezie bolnavă n-ar putea numi aceasta un act de agresiune”, şi dacă „eu nu ţin minte ca în adresa jurnaliştilor să fi existat vreo acţiune agresivă, asta înseamnă că nimic important sau straşnic nu s-a întâmplat”. Doar că, în acest caz, ar trebui anulate Codul Administrativ şi Codul Penal, precum şi Legea Presei şi Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

Cine garantează drepturile jurnaliştilor acum în R.Moldova? În condiţiile în care, acum, reporterii care îşi îndeplinesc misiunea deontologică de a analiza critic actul Guvernării, sunt atacaţi de demnitarii criticaţi, iar organele de drept care sunt obligate să protejeze jurnaliştii aflaţi în exerciţiul funcţiunii, nu o fac, apar un şir de întrebări, la care ar fi bine să caute răspunsul nu doar reporterii, ci şi guvernanţii şi întreaga societate: Trebuie jurnaliştii să dea dovadă de curaj ca să filmeze, fotografieze, să prezinte în presă acţiunile reprezentanţilor puterii? Dacă da, sunt ei protejaţi ca să îşi îndeplinească munca? Dacă nu, cine poartă răspundere pentru această situaţie?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *