Chișinăul nu e Moscova

Dodon este peste tot, cu excepția Primăriei Chișinăului – singura redută, rămasă nepângărită în anii de independență de către stânga pro-rusă. Uite că i-a venit rândul, crede Dodon. Lupta pentru Chișinău, pe care socialiștii au pierdut-o în trei rânduri, va fi de data asta la cuțite. Și Rusia va căuta să sprijine acest efort al lor, pentru că interesele lor sunt aceleași.

Nu știu cine a calculat, cum a calculat și a cui a fost ultimul cuvânt atunci când s-a decis asupra coaliției de guvernare PSRM-ACUM. A fost acest calcul unul pragmatic? A fost doar matematic? Pentru trei luni sau pentru patru ani? Condiționat sau necondiționat? Dacă s-a condiționat (la modul real), ce anume? Dacă nu, de ce? Este această trilaterală PSRM-PAS-PPDA un proiect american, european și rusesc de dezoligarhizare a R. Moldova, după cum se vehiculează, sau o nouă tranzacție dubioasă între mai marii zilei, așa cum s-a mai întâmplat și în 1939, când Germania și-a declinat orice interes pentru Basarabia și a lăsat-o la discreția lui Stalin. Nu de alta, dar pe durata celor trei luni de la instalarea noii majorități parlamentare, „valul schimbărilor” a pornit a da peste noi mai mult dinspre Moscova decât dinspre Bruxelles și Washington, prezența rusă de dincolo de Nistru se face tot mai resimțită și în dreapta lui, iar „politica echilibrată” a lui Igor Dodon aduce tot mai mult la gust a „tușoncă”, decât a servelat țărănesc delicios. Încercarea lui Dodon de a o face pe jucătorul la două porți nu ține. În trei ani, peste 20 de vizite în Rusia, doar două la Bruxelles, niciuna în America. Dodon nu e un Lukașenko al belarușilor, care joacă la fel de tare și la atac și în apărare. Dodon e un jucător slab. Toate declarațiile sale despre prietenia „cu Estul și cu Vestul” sunt un gen de parodii politice și acelea de mâna a doua. Marele noroc al lui Dodon (și în aceeași măsură nenorocul nostru) e Putin. Fără Putin, Dodon e „0”. În altă situație, cu siguranță, Putin nu ar avea nevoie și nu l-ar dădăci atâta pe Dodon, dar Putin vrea să se revanșeze la Gurile Dunării și are nevoie de un Dodon, așa cum a avut nevoie și Selim sultanul de un Ieremia Golia în lupta de la Cahul.

În trei luni, de când administrează (?) noua coaliție majoritară, Dodon a îndesit-o în Rusia, de altfel ca și rușii la Chișinău. Numai săptămâna trecută, a luat avionul de două ori spre Moscova, sub pretextul că ar avea de discutat cu oficialitățile ruse și, nemijlocit, cu Putin, prețul la gaze pentru R. Moldova, după care, la întoarcere, a declarat că Putin a fost atât de mărinimos că, la anul, vom avea o reducere la gazele rusești de până la 70%. Minte și nu-i tremură barba. În primul rând, Dodon nu s-a văzut cu Putin, ci cu una dintre sosiile sale. Liderul rus, care nu-și vede capul de probleme din cauza războiului cu Ucraina, tensiunilor în relația cu Japonia din cauza Curilelor, incertitudinilor din Siria și ratingului personal care se duce de râpă în Rusia, numai nu prețul la gaze pentru R. Moldova (care, de fapt, e treaba guvernului) l-ar preocupa. Doi: au spus-o mai mulți experți, inclusiv ex-premierul Ion Sturza, că minte Dodon când vorbește din partea lui Putin că ne va da la anul gaze mai ieftene (a scris despre asta și presa rusă). În toată lumea, – spune Sturza, prețul la gaze a scăzut și e în continuă scădere. Mai mult, noi plătim la moment pentru gazele rusești un preț mai mare decât cel real (240 $ în loc de 180 $ pentru un metru cub). Trei: dacă Dodon a și discutat cu cineva la Moscova prețul la gaze, l-a discutat nu pe cel comercial, ci pe cel politic, pe care Moscova îl menține neschimbat: federalizarea R. Moldova, adică readucerea Basarabiei, alături de Transnistria, sub ruși.

Săptămâna viitoare, Chișinăul va fi plin de Rusia: un festival al filmului rusesc sub patronajul Președinției, ședința Comisiei interguvernamentale moldo-ruse, pe care Dodon o reunește, de obicei, cu prilejul diferitor evenimente electorale și un for economic euroasiatic, pentru care Rusia va desanta în R. Moldova peste 1000 de oameni de afaceri (?I). Coordonatorii evenimentelor, din partea Rusiei, vor fi nimeni alții decât Dmitri Kozak, coleg de KGB cu V. Putin, emisarul special al președintelui rus pentru R. Moldova, autorul scandalosului proiect de federalizare a R. Moldova, care a îndesit-o la Chișinău în ultima vreme (este în a treia vizită după 8 iunie) și Dmitri Patrușev, ministrul Agriculturii, fiul fostului director FSB și șef al Consiliului Suprem de Securitate al Federației Ruse, Nicolai Patrușev. Ce componență vor avea delegațiile Rusiei la For cred că este clar. Și ce interese, de asemenea este clar, ținând cont că va fi adusă lume din fosta și din actuala securitate rusă, intrată cu anii în afaceri. Va fi o săptămână a Rusiei la Chișinău – un proiect mai mult propagandistic, cu iz electoral, în preajma alegerilor locale generale din 20 octombrie. Știm că Dodon râvnește demult să pună mâna, prin PSRM, pe Primăria capitalei și Rusia lui Putin le vine în ajutor, vine să le facă imagine în mediul electoratului pro-rus, după cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii.

Până la ziua de azi, în cele trei luni care s-au scurs după 8 iunie, socialiștii și Dodon, șantajând ACUM cu desființarea Alianței, au pus mâna pe toate instituțiile-cheie în stat, consolidându-se enorm la nivel național. Dodon deține azi controlul asupra Președinției și Parlamentului, Consiliului Suprem de Securitate, Armatei, SIS-ului, CNA, Pazei de Stat, Curții Constituționale, e pe cale să se întâmple același lucru și cu Procuratura Generală… Practic, Dodon este peste tot, cu excepția Primăriei Chișinău – singura redută, rămasă nepângărită în anii de independență de către stânga pro-rusă. Uite că i-a venit rândul, cel puțin asta crede Dodon. Lupta pentru Chișinău, pe care socialiștii au pierdut-o în trei rânduri, va fi de data asta la cuțite. Și Rusia va căuta să sprijine acest efort al lui Dodon și al socialiștilor, pentru că interesele lor sunt aceleași.

Lupta pentru Chișinău nu e doar treaba Blocului ACUM. Rusia se pregătește de o ofensivă generală împotriva Chișinăului. Ce avem de făcut? Îmi amintesc, în acest context (din foștii ani de școală) de chemarea din tranșee a politrucului Klocikov adresată apărătorilor Moscovei: „E mare Rusia, dar nu avem unde ne retrage. În spatele nostru este Moscova”.

Chișinăul pentru noi e mai mult decât Moscova. A ceda Chișinăul socialiștilor este egal cu a-l închina Rusiei.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Alina

    Si ce e de facut? Ca doar ati constatat problema, lucruri stiute de toata lumea, dar care este solutia? Credeti ca, daca castiga Nastase, nu tot Dodon va fi la Chisinau?

  2. Dar cine a zis ca tebuie sa castige Nastase? Eu am zis clar ca problema nu e doar a celor de la ACUM. Care ar fi cea de-a treia forta? Trebuie identificata. Unionisti demult cauta sa dea lupta pentru Chisinau. S-o faca. Totul depinde cine va propune cel mai expresiv concurent (lider) electoral… Deocamdata partidele joaca cu “carti vechi”. Nimic impresiopnant…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *