Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EDITORIAL/ Unde (nu) ajung banii…

EDITORIAL Unde (nu) ajung banii plătiți de moldoveni pentru gazele rusești?

Exact cu un an în urmă, în octombrie 2021, Republica Moldova se lăuda cu un contract rezonabil cu Gazprom, iar Consiliul Federației Ruse (Sovet Federații) constata că gazificarea orașelor și satelor rusești rămâne o problemă. Datele statistice publicate atunci de presa rusă arătau că în unele regiuni nici măcar 20 la sută din localități nu erau gazificate. Deși cifra generală ar arăta că circa 70% din localitățile rusești ar fi conectate la gazoduct, în regiunea Altai, de exemplu, doar 13% din localități au acces la rețeaua de gaze. 

De ce vând rușii gaze moldovenilor, dar și întregii Europe, dacă nu-și pot încălzi propriii cetățeni cu gaze? Declarația publică a autorităților ruse arată că tocmai de-atâta ei vând gaze mai scump străinilor, ca să adune bani pentru a construi gazoducte în localitățile rusești, care în ultima sută de ani așa și nu au ajuns să fie gazificate. 

Promisiunea autorităților, la finele anului trecut, era măreață: până în 2030 toate localitățile din Rusia urmau să fie conectate la gazoduct, a declarat Alexei Miller, președintele Gazprom. Promisiunea făcută de el în 2021 e o copie a promisiunii lui Dmitri Medvedev din 2005, care declara că în curând vor fi gazificate toate localitățile din Rusia. Banii colectați din vânzările de gaze pe piața externă urmau să devină rețele de gaze în interiorul Rusiei. 

Să vedem unde ajung banii plătiți de europeni, dar și de către consumatorii din Moldova pentru gazele rusești? Ziarul rusesc „Vedomosti” scrie că în perioada 2015-2020 doar a 10-a parte din banii obținuți din exportul de gaze au fost alocați gazoductelor pentru localitățile rusești. În toamna anului trecut, cu doar câteva luni înainte de a începe războiul în Ucraina, Vladimir Putin a explicat public care sunt prioritățile de gazificare în Rusia, spunând că în următorii 2 ani ar trebui conectate la rețea orașele Bratsk, Lipețk, Magnitogorsk, Mednogorsk, Nijnii Taghil, Omsk, Celeabinsk, Cita și Krasnoiarsk, arată agenția pro-guvernamentală rusă RBK. Majoritatea acestora sunt orașe din Siberia, unde cetățenii ar avea nevoie de căldură poate mai mult decât europenii. Au ajuns oare gazele rusești până la ei?

Nu. La câteva luni de la acea promisiune, Putin a început un război extrem de costisitor în Ucraina, care cauzează nu doar pierderi militare directe, dar și pierderi din vânzările de gaze. Comunitatea internațională și-a pus întrebarea francă dacă banii plătiți pentru gazele rusești sunt folosiți pentru susținerea războiului și a început să limiteze consumul. Gazpromul s-a pomenit în fața unei noi realități, vânzările nu vor mai acoperi promisiunea de a construi gazoducte în Rusia. Adică Rusia va avea gaz, dar nu va avea gazoducte în propria țară și nici bani suficienți să le construiască. Și aici devine emblematic exemplul orașului Krasnoiarsk, de pe malul râului Enisei. Se află în Siberia, are peste un milion de locuitori și nu e gazificat. La încălzirea instituțiilor și locuințelor se folosește cărbune, dar locuitorii se plâng demult de modul în care este afectat mediul și de aerul extrem de poluat. 

În aceste condiții, cu câteva săptămâni în urmă, Gazprom a remis un video înfiorător despre cum va îngheța Europa la iarnă. Iar cadrele video pe care le folosește pe post de sperietoare europeană sunt tocmai filmate în multpătimitul oraș Krasnoiarsk. Locuitorii din Siberia au declarat că acest video este o insultă în adresa lor. 

Mai mulți experți susțin că războiul va întârzia dezvoltarea proiectelor de asigurare cu gaze a orașelor rusești cu decenii. Și nu numai războiul. Gazificarea Rusiei nu a fost posibilă în ultimele decenii din cauza marii corupții controlate de Vladimir Putin, inclusiv prin spălătoria de bani numită Gazprom. O investigație realizată de echipa lui Alexei Navalny recent, arată toată calea parcursă de tandemul Putin-Miller (șeful Gazprom) în ultimii 20 de ani și modul în care fondurile Gazprom s-au transformat în averi incomensurabile pentru cei doi, inclusiv palate de sute de mii de metri pătrați, aeronave, limuzine, dar și averi pentru amante și familiile acestora și o duzină de firme acolite care au înghițit miliardele plătite de consumatorii de gaze.

Gazele rusești, în prezent, nu fac bine nimănui, nici cetățenilor ruși, nici cetățenilor moldoveni. Banii acumulați din vânzarea de gaze doar fortifică puterea financiară a unui lider ucigaș, care folosește ulterior această putere ca să cotropească teritorii și să pornească războaie. Gazele rusești sunt scumpe și vin la pachet cu șantaj, amenințări, crime și nesiguranță. Cu cât mai repede vom identifica alternative, cu atât mai în siguranță vom fi. Acum nu suntem, chiar dacă avem un contract de procurare a gazelor rusești.

Publicitate
Publicitate