Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   PLDM: la guvernare sau în…

PLDM: la guvernare sau în opoziţie?

Riscul că PD ar putea face o majoritate la guvernare cu partidele de stanga e una cel puţin absurdă, dacă nu apocaliptică. Nu va face-o, iar dacă şi va face-o, cu atât mai repede intrăm în alegeri. Cea mai mică deviere de la cursul pro-UE va însemna un nou 7 Aprilie, posibil un al doilea maidan, dar un altfel de maidan decât cel ucrainesc. Noi nu avem Rusia în vecinătate, noi avem România la hotarele noastre.

Încă o săptămână în gol. Nici guvern, nici majoritate parlamentară. Şi toate pe fundalul unei crize rigide – şi politice, şi economice, şi sociale şi etico-morale, căreia nu i se vede sfârşitul şi care, mai devreme sau nu prea tîrziu, s-ar putea transforma în orice. Să nu uităm că Piaţa Marii Adunări Naţionale rămâne împânzită de corturi, la fel şi Scuarul din faţa Preşedinţiei şi Parlamentului. Şi asta nu-i tot: mai există şi starea generală de spirit, destul de explozivă, a populaţiei, care nu e deloc lipsită de riscuri. Nu ştiu cine l-a tras de limbă pe Lupu în parlament, pe 29 octombrie, atunci când a cerut şi a votat alături de comunişti şi socialişti, demisia guvernului Streleţ, dar orgoliosul de ”doi metri…” se etala public, de la tribuna centrală, că în cel mult două săptămâni R. Moldova va vea un nou guvern şi toate vor merge ca pe strună. Azi se împlinesc exact două săptămâni, unde-i guvernul? Toate tentativele lui Lupu, Candu sau Diacov, de a-l impune sau convinge pe Streleţ şi colegii săi de fracţiune să accepte un nou ”mariaj” a PLDM-ului cu PD-ul şi să formeze, în ”frăţie” cu Ghimpu şi Leancă, o nouă alianţă ”pro-europeană” de guvernare au rămas în aer, fie că liberal-democraţii au fost somaţi cu ”ruperea” partidului, fie că li se ”fură” primarii în teritoriu, fie că au fost acuzaţi că ar pereclita ”cursul pro-european al R. Moldova” sau, mai nou – încercarea de a-i convinge ”colegial” să lase ”supărările”, să pună punct şi s-o ia de la început. Nu a mers. Nu a prins nici ”denunţul antreprenorului Al. Guţu” asupra lui Streleţ, fabricat în pripă după croiul şi modelul Şor şi depus la Procuratura Generală. Era clar: s-a dorit repetarea ”cazului Filat”, numai că ”denunţul” s-a dovedit a fi cusut cu aţă albă, mult mai prost decât al lui Şor.

Druc a fost primul, nu şi ultimul

Aşa sau altfel, PD-ului nu i-a reuşit în cele două săptămâni să forţeze mâna PLDM-iştilor şi nici să-i convingă să accepte, după cum ziceam, un nou mariaj la guvernare cu democraţii. Decizia votată în Consiliul Politic al PLDM, de a nu accepta nici un fel de negocieri cu PD, a rămas în picioare. Nici consultările cu fracţiunile parlamentare, iniţiate luni de preşedintele Timofti, nu au schimbat situaţia. Liberal-democraţii au evitat consultările, cerând o pauză de gândire, deşi marţi, în presă, au apărut mai multe informaţii, potrivit cărora V. Streleţ, preşedintele interimar al PLDM, ar fi anunţat că nu este exclusă participarea formaţiunii sale la negocieri, doar că această participare va fi una condiţionată. Iar condiţiile ar fi de ordinul reformelor în justiţie, procuratură, sistemul bancar şi, desigur, scoaterea lor de sub control politic şi de sub influenţa grupurilor de interese care controlează azi R. Moldova. A mai existat, însă, şi o altă condiţie, una pe care până acum nici un alt partid, din câte coaliţii au existat, nu a cerut-o sau, cel puţin, nu a cerut-o public şi atât de insistent, poate chiar categoric, precum a făcut-o Streleţ. Este vorba de corectitudinea relaţiilor şi respectul la guvernare între parteneri (etica guvernării) – lucru deloc simplu, mai ales în situaţia în care se ştie că politica (în special, una primitivă ca la noi), la fel ca şi orice animal de pradă, se hrăneşte cu ”carne vie” şi cu ”sânge”. Avem destule exemple de lume ”mâncată” în politica de la noi, de la Druc încoace. Şi Streleţ este şi el unul dintre ei (nu mă apuc să-l judec pentru ceea ce face în sfera lui de afaceri – avem instituţii de stat, cu finanţare de la buget, care au obligaţia directă să se ocupe de revizii şi controale, să ceară, în caz de nevoie, aplicarea legii şi să facă, neapărat, aceste cazuri publice). Vorbim acum de ”cazul politic Streleţ”.

V. Plahotniuc: „gata, lume, plec”

Pe 29 octombrie, de fapt, a fost demis nu guvernul Streleţ, dar premierul Streleţ, pentru că guvernul e şi azi acolo unde era, chiar dacă mai mult formal. De ce Streleţ? Pentru că Streleţ, în opinia lui Plahotniuc, şi-a permis să intre în „zona de interese” a lui Plahotniuc. Unu: a sistat, pentru verificări, majoratea tarifelor la curent și gaze (după ce mai mulţi experţi au prezentat dovezi că din aceste majorări se hrănesc mai mulţi „bursuci”, inclusiv Plahotniuc). Doi: a cerut anularea contractului de consecionare a Aeroprtului. Şi 3: a cerut demisia procurorului Gurin şi şefului de la Anticorupţie Chetraru. Ce a urmat după mazilirea lui Streleţ? Aeroprtul a fost scos de pe ordinea zilei, preţurile majorate au fost repuse în circuit de pe 9 noiembrie, iar Chetaru şi Gurin au fost lăsaţi în pace să-şi facă „datoria”. Întrebare: dacă tot insistă Lupu să revină PLDM în Alainţă, e gata PD să pornească o reinventariere generală şi să pună la bătaie mai multe ”moşii”, ”moşieri” şi ”averi” de stat controlate de Plahotniuc şi anturajul său? (şi nu doar de Plahotniuc). Cu siguranţă, nu. Şi atunci, care-i rostul să revii într-o alianţă cu PD, în situaţia în care sondajele de opinie arată că 80% din populaţie nu mai crede în această guvernare, iar PD-iştii vor să rămână aceeaşi formali peo-europeni? (declaraţia lui Streleţ). Lovitura de imagine, pe care a primit-o pe ”linia Filat”, cred că e destul pentru PLDM, dacă nu prea mult. Mai are nevoie de una? Să fie clar: indiferent cu cine va face viitoarea alianţă PD – cu PLDM-PL-PPEM sau cu PCRM „şi alţii”, în R. Moldova nu se va schimba nimic, pentru că „stăpânul”, oricum rămâne acelaşi. Ar fi o mare naivitate să crezi că Plahotniuc, care, în sfârşit, a ajuns să controleze tot, ar fi pornit să renunţe la tot şi să declare că „gata, lume, atât a fost, nu mai vreau nimic, plec”.
3% pentru PLDM nu e nota pentru partid

E cazul să participe PLDM la negocieri? De ce nu? Ar fi să vadă ce vor „aliaţii” şi pe cât de mult e gata să se „pro-europenizeze” PD. Şi în cât timp? Că 5 ani deja s-au dus. M-am uitat peste proiectul noului Acord, propus de PD. Bla-bla. Despre toate şi nimic. La general, aşa cum a făcut-o şi în alegeri. PLDM trebuie să vină cu un proiet de acord, fie şi sumar, axat pe angajamente palpabile şi asumate în timp real. Nu beletristică. S-ar putea – de ce nu, să accepte chiar participtrea la guvernare pe un termen provizoriu, să zicem de 3 luni şi în cazul în care reformele vor fi ţinute la murat şi mai departe, să se retargă din alianţă. Până la urmă, desigur, decizia trebuie să revină partidului, dar, în situaţia de criză, în care suntem şi din care nu se va ieşi deloc uşor (şi posibil deloc) varianta ideală pentru PLDM ar fi, totuşi, să meargă în opoziţie – o opoziţie inteligentă şi exigentă, iar, în paralel, să se ocupe de refacerea partidului (”sângele proaspăt” de care zice Streleţ) şi să-şi identifice liderul. Ultimul sondag de opinie, cu 3% pentru PLDM, nu e nici pe departe nota reală pentru PLDM. În cel mai rău caz, e una pentru V. Filat. Timpul PLDM-ului de azi nu e pentru note. Notele trebuiesc recîştigate, iar pentru asta trebuiesc „învăţate lecţiile” şi lichidate „restanţele”. Totul va depinde de cine va veni la cârma partidului. Dacă va fi ”un steag”, PLDM va renaşte şi are toate şansele să-şi păstreze nişa politică pe care s-a lansat în politică. Poate şi mai mult. Şi încă ceva: se speculează mult în jurul faptuliui că dacă PLDM refuză participarea la guverbare, PD are în rezervă o alianţă cu „stânga” politică. Vorbe. Riscul că PD ar putea face o majoritate de guvernare cu partidele de stanga e una cel puţin absurdă, dacă nu apocaliptică. Nu va face-o, iar dacă şi va face-o, cu atât mai repede intrăm în anticipate. Cea mai mică deviere de la cursul pro-UE va însemna un nou 7 Aprilie, posibil un al doilea maidan, dar un altfel de maidan decat cel ucrainesc. Noi nu avem Rusia în vecinătate, noi avem România la hotarele noastre.