La chimioterapie cu ministra Sănătății
Ieri, printre știrile pe care le-am urmărit, am găsit și una îmbucurătoare, încurajatoare, chiar optimistă. Ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Viorica Dumbrăveanu, anunța cu sentimentul împlinit al satisfacției că mecanismul de compensare a cheltuielilor de transport pentru pacienții care efectuează în condiții de ambulatoriu servicii de chimioterapie este simplu și extrem de accesibil.
Astfel, potrivit ministrei, banii pentru transport tur-retur vor fi restituiți imediat după ședința de chimioterapie, direct la contabilitatea Institutului Oncologic, după ce medicul curant îi va elibera pacientului, după fiecare ședință de chimioterapie, un bon în baza căruia vor fi rambursați banii pentru transport.
De fapt, declarația ministrei a fost una cu-adevărat stupefiantă. „Nu este nevoie de proceduri ieșite din comun. Persoana trece serviciul de chimioterapie, medicul eliberează un talonaș, după care, cu acest bon, merge la contabilitatea Institutului Oncologic, unde i se restituie cheltuielile tur-retur pentru transport”.
De altfel, presa afiliată șefului statului i-a atribuit acestuia inițiativa de compensare de către stat a cheltuielilor pentru transport tur-retur, suportate de persoanele cu maladii oncologice, care vin la Chișinău pentru servicii de chimioterapie. Așa au și declarat. La inițiativa președintelui, pacienților cu chimioterapie le vor fi compensate cheltuielile de drum.
S-ar putea ca șeful statului să nu aibă habar ce înseamnă o ședință de chimioterapie, la care trebuie să ajungi cu un autobuz de tip comun, s-ar putea ca șeful statului să nu-și imagineze cel puțin cum e să ieși de la o ședință de chimioterapie, să umbli pe la etajele Institutului Oncologic ca să-ți ridici bănuții cheltuiți pe drum, după care să urci în transportul public, la o stație oarecare de pe strada Miorița, Grenoble sau de pe Nicolae Testemițanu și să ajungi la vreo gară auto, de unde să poți lua vreun transport până acasă, în satul tău.
Dacă reușești să parcurgi toate aceste etape, îți rămâne puțin de tot – să mai parcurgi câteva sute de kilometri, poate ajungi acasă, de unde, în câteva săptămâni, revii pe același drum.
Dacă șeful statului s-ar putea să nu cunoască ce înseamnă o chimioterapie, s-ar putea să nu cunoască nici stările sau condiția în care se află un pacient oncologic, după o astfel de intervenție, ministra Sănătății ar trebui totuși să cunoască cel puțin câteva dintre stările unui pacient după o sesiune de chimioterapie.
Nu altcineva, dar medicii, din observațiile lor asupra pacienților, au constatat că aceste proceduri cauzează oboseală. Atât de mare, încât pacienții nu pot efectua nici cele mai simple activități.
O altă stare comună sunt grețurile și vomitatul, greu de suportat. Și diareea, uneori incontrolabilă, e o stare aproape comună pentru acești pacienți. Medicamentele citotoxice, indicate în chimioterapii, pot afecta măduva osoasă, cauzând anemii sau chiar hemoragii.
Aceleași medicamente afectează cavitatea bucală, cauzând dureri și leziuni. Da, în plus, aproape toți pacienții supuși chimioterapiei, de obicei, în 2-3 săptămâni de tratament, se despart de podoaba capilară.
Și cum își imaginează ministra, chiar dacă președintele Dodon a lansat inițiative, că acești bolnavi, împovărați de grețuri, vomă, diaree, anemii sau hemoragii, pot hălădui pe coridoarele spitalului după cei câțiva lei compensați de stat, pentru drumurile pe care le fac spre și după chimioterapie? Dar cei care, poate, au rugat vreo rudă, un vecin sau au închiriat un automobil ca să ajungă în condiții mai bune până la spital și înapoi acasă, lor de ce nu le sunt compensate cheltuielile de drum?
