Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Igor Nicolaevici, și cu miliardul…

Igor Nicolaevici, și cu miliardul furat cum rămâne?

„Astăzi (marți, 12 noiembrie, nota aut.) a fost trădat nu doar un Guvern care apără interesele oamenilor, dar fiecare cetățean care își punea speranțele că, în curând, în R. Moldova se va face dreptate și se va trăi mai bine”. Este primul mesaj al Maiei Sandu, după demiterea guvernului.

Punct şi de la capăt? La nici jumătate de an de la investire, pe 12 noiembrie, prin votul solidar al socialiștilor și democraților, Guvernul Maiei Sandu a fost dat jos. S-a întâmplat, de fapt, ceea ce era de așteptat, mai devreme sau mai târziu, să se întâmple, în situația în care lui Dodon i s-a permis să controleze totul în stat, iar ACUM să fie, mai mult protocolar, partener de guvernare, într-o alianță „ctitorită” de Moscova.

Demiterea de marți nu a fost o demitere. Demiterea de marți a Guvernului Sandu a fost un complot politic, de care R. Moldova a avut parte de mai multe ori de la 1990 încoace: cazul guvernelor Druc (1992), Muravschi (1993), Sturza (1999), Filat (2013), din care au învățat foarte puțini sau nu a învățat nimeni. Cine a pus la cale complotul, urmează să vedem în dependență de cum și în ce direcție vor evolua lucrurile. Însă (în aparență cel puțin), ceea ce s-a întâmplat pe 12 noiembrie în parlament este mai mult decât o demitere de guvern. Pe 12 noiembrie, prin votul PSRM și PDM, s-a produs, de fapt, prăbușirea coaliției monstruoase sau hibridului axiomatic PSRM+PAS+PPDA (ACUM) – acest experiment politic, zis antioligarhic, care, din start, a fost menit să fie de scurtă durată (pentru trei, cel mult cinci luni), până la detronarea regimului Plahotniuc și adoptarea programului de dezoligarhizare a R. Moldova. Da, detronarea s-a produs, dezoligarhizarea – nu. Proiectul Kremlinului pentru R. Moldova (autor și coordonator de proiect, emisarul lui V. Putin pentru R. Moldova, D. Kozak) ar fi putut rămâne și mai departe pe rol (a și fost semnat un al doilea Acord de cooperare la guvernare PSRM-ACUM pe termen nelimitat), dar pentru asta Kozak și Dodon aveau nevoie de un alt guvern cu un alt prim-ministru, decât Maia Sandu, un premier formal, ascultător și docil, „cooperant” în sensul în care ar fi acceptat să facă jocurile și interesele Rusiei în R. Moldova și în regiune. Mai multele încercări ale lui Igor Dodon de a o curta (politic, evident) pe Maia Sandu, trebuie să recunoaștem că la prima etapă i-au reușit: Dodon a pus mâna în stat pe Armată, Securitate, Pază de Stat, CNA, Reintegrare și alte instituții fundamentale ale statului. Toate au mers cum au mers, până când Dodon a încercat să pună control și pe guvern. Maiei i s-a cerut să se lepede de câțiva miniștri de la ACUM, iar în locul lor să accepte „noi veniți” de la PSRM, ceea ce ar fi însemnat ca votul de control în executiv să treacă pe mâna lui Dodon. Poate că, în cazul Germaniei, Austriei, Franței sau Marii Britanii, acest lucru și nu ar fi fost o chestie de principiu, dar în cazul R. Moldova, în care președintele Dodon bea la Tighina șampanie, de sărbătorile naționale ale Rusiei, cu liderul regimului separatist de la Tiraspol, V. Krasnoselski, a da guvernul pe mâna lui Dodon, care are la cheremul lui președinția și parlamentul, înseamnă să dai Rusiei Moldova de pomană. Sandu i-a refuzat. Încercarea ei de a-l pune la respect și de a-i da de înțeles că la guvern decide ea și nu el, nu l-a făcut pe Dodon să renunțe la intenție. Era prea târziu, Dodon mersese prea departe, obținuse prea multe în cinci luni de la ACUM, se obișnuise să ceară și să i se dea și se dezvățase să facă compromisuri… Situația îmi amintește de un caz familial din satul meu, istoria căruia circula prin mahalaua noastră și de care lumea își amintea ca de o lecție de viață. Cineva, din sat, se căsătorise cu o bulgăroaică din satul vecin. Bună familie, bine aranjată, dar ea, pe cât era de foc la treabă, la fel era foc și la gură. Și când badea Dumitru o scrântea cu ceva, săreau scântei, la care el, om blajin de felul lui, de fiecare dată încheia cu „taci, Cate-o, că am să te bat și o să te doară”, la care ea se aprindea și mai tare. Trecuse timp și, o dată, în timp ce ea dăduse drum gurii, el, înfuriat, prinde pisica casei, îi sucește capul și-i zice: „așa ai s-o pățești și tu, dacă nu te liniștești. Țața Catea a râs, și-i zice: „târziu, Dumitre, târziu. Trebuia din prima dată…”. Tentativele Maiei Sandu și a Blocului ACUM de a fi mai rigizi și mai vocali în relația cu Dodon și partenerii lor de coaliție a intervenit prea târziu, când Dodon era deja „călare pe cal alb” și îi mai lipsea doar guvernul, ca să stăpânească toată puterea în stat. A găsit pretext de demitere și l-a demis, după ce Maia Sandu a încercat să preia controlul asupra identificării procurorului general, problema-cheie în lupta împotriva corupției.

Ieri, Dodon a discutat perspectiva situației cu toate fracțiunile parlamentare: PSRM, PAS, PPDA, PDM și Partidul „Șor”. Ultimii au refuzat să participe într-o formă sau alta la guvernare și s-au pronunțat pentru alegeri anticipate. ACUM s-a pronunțat pentru aceeași componență a guvernului și pentru același premier – Maia Sandu. Democrații nu vor anticipate și vor vota un guvern minoritar, dar nu vor participa la formarea unei coaliții majoritare. Socialiștii au trișat, ca și Dodon, cerându-le celor de la ACUM să accepte crearea unei noi majorități parlamentare și a unui nou guvern, cu un nou prim-ministru, dar care să împartă cu PSRM responsabilitățile la guvernare. După consultarea fracțiunilor, Dodon a declarat că, în situația în care nici un partid parlamentar nu e gata să formeze o nouă majoritate parlamentară cu socialiștii, singura soluție pentru evitarea alegerilor anticipate rămâne numirea unui guvern tehnocrat. Lucrurile s-au clarificat: ACUM pleacă de la guvernare, democrații, așa după cum promitea acum o săptămână deputatul Andrian Candu, revin la guvernare. Întrebare: cum rămâne, Igor Nicolaevici cu dosarele miliardului furat, cu uzurparea puterii de stat, cu privatizarea Aeroportului Internațional Chișinău, cu dezoligarhizarea sau cu urmărirea internațională a lui V. Plahotniuc?