Editorial Tauber nu mai vrea proteste. Vrea război?

Gata cu protestele? Nu mai țin? Nu mai sunt? S-au golit safeurile? Nu-l mai țin pe Șor curelele ori și-a dezamăgit patronii care au investit în el tot ce au putut investi, ca s-o dea jos pe Maia Sandu. Așa sau altfel, Șor întârzie să-și facă tema pe acasă.

Duminică la Chișinău s-a trecut fără marșuri și blocaje pe străzi, fără încăierări în intersecții cu forțele de ordine, fără tulburări și aclamații anti-Maia. Ar exista și câteva versiuni care ar explica reducerea din intensitate a pohodurilor Partidului Șor spre Chișinău:

1. S-a împrimăvărat, s-a făcut de lucru în câmp, țăranul e cu gândul la pământ, că pe el pământul îl ține. Cu „onorariul” lui Tauber de 400 de lei nu-l mai vrăjești pe țăran, care doar în Dumnezeu poate crede mai mult decât în pământ.

2. Vine Paștele, iar țăranul e și creștin, cum să lase casa singură în ajun de Paște și să meargă la proteste, când e atâta treabă pe-acasă?

3. Oamenii înțeleg tot mai mult – că nu mai sunt într-atât de proști după cum îi consideră Șor cu Tauber, ca să nu înțeleagă că nevoile lor nu sunt decât speculate politic și că banii, care li se dau ca să fie folosiți ca „masovkă” (mulți și muți) la protestele lor, nu cresc în pom, nu cad din cer și nici nu sunt ținuți în altar.

4. S-a încheiat sezonul rece, lumea s-a văzut scăpată, de bine, de rău, din iarnă și încearcă să-și revină din poveștile lui Tauber că guvernul trebuie să le achite integral (?!) facturile pentru lunile de iarnă. Aici chiar că ar trebui să fii prost de tot sau, cel puțin, un mare naiv, ca să crezi că poate exista așa ceva. Și încă unde? În R. Moldova, în care e demult știut că până la adevăr e departe, până la dreptate – și mai departe și doar până la hoție – doar o clipire din ochi. Funcție să ai…

Nu știu cum e acum cu Dorin Recean, dar pe timpul Nataliei Gavrilița se vorbea că miniștrii și secretarii de stat nu făceau altceva în ministere decât se ocupau de cheltuirea banilor publici prin firmele lor sau ale copiilor, sau ale rudelor și prietenilor, sau… Bani să fie… Iată de ce, probabil, la prima lui apariție în public Recean anunța printre prioritățile programului său de guvernare „ordinea și disciplina în instituțiile statului”.

Mulți au râs pe sub mustăți: „Mare brânză vrea să facă și ăsta”. Foarte mare, pentru că Recean nu se referea la disciplina fizică sau ținuta vestimentară a colegilor de cabinet. Pe el îl interesa mai puțin ce rochie sau fustă va trage pe ea diminețile ministra X sau ce cravată își va anina la gât ministrul Y. Pe el îl interesa corectitudinea în gestionarea banului public. Și cu siguranță, știa ce zice. Cât de departe a mers premierul în ceea ce a zis, deocamdată e devreme de spus, ținând cont că majoritatea miniștrilor și a secretarilor de stat au rămas aceeași de pe vremea Nataliei Gavrilița, chiar dacă Andrei Spânu nu mai este la guvern, cu mâna pe banii „pentru dezvoltare”.

Revenind la factorii care au estompat, cumva, intensitatea protestelor, dar mai ales orgoliile și ambițiile revanșarde ale liderilor mișcării protestatare, trebuie să observăm că între timp s-au întâmplat lucruri mult mai serioase, care au debusolat și chiar panicat „garda de onoare” a Partidului Șor. Și asta, posibil pentru că instituțiile statului au acționat mai operativ și rațional ca niciodată. În sfârșit, s-a înțeles faptul că împotriva protestelor (cu lume care nu are treabă cu interesele „protestatare” ale Partidului Șor și ale sponsorilor lor) nu poliția trebuie mobilizată (cu excepția cazurilor de provocări și destabilizări ale ordinii publice), ci instituțiile de drept. Ceea ce și s-a întâmplat între timp. Să fie vorba de ceea ce numește Recean ordine și disciplină? Poate.

Pe 27 martie, prin decizie de judecată, Compania de Asigurări „Klassika” – o afacere a familiei Șor implicată în furtul miliardului și aflată de mai mulți ani în litigiu cu statul, a fost lichidată.

O zi mai târziu, pe 28 martie, Aeroportul Internațional Chișinău, luat în concesiune de firma „Avia Invest”, controlată de Ilan Șor, a fost trecut în gestiunea completă a statului. Deși decizia de revenire a Aeroportului în proprietatea statului a fost emisă de Curtea de Apel Chișinău anul trecut, procedura tehnică de transmitere trebuia să se încheie până în luna mai. Faptul însă că avem războiul din Ucraina și amenințările că Aeroportul ar putea să fie folosit de Moscova pentru desantarea trupelor speciale și invadarea R. Moldova, a determinat guvernul să grăbească procedura, cu atât mai mult că protestele lui Șor la Chișinău sunt coordonate și sprijinite tot de Moscova, ca parte a războiului hibrid împotriva R. Moldova.

Și momentul trei: Curtea Constituțională (CC) a decis săptămâna trecută să dea curs sesizării Guvernului din noiembrie anul trecut, prin care se solicită verificarea constituționalității Partidului politic Șor, acuzat că ar fi o grupare criminală organizată și finanțată ilegal din afară. Se pune problema scoaterii Partidului Șor în afara legii. Subiectul este stabilit spre examinare la CC în perioada 10-17 mai.

Lovitură de grație pentru Șor. Tauber și partidul sunt în mare derută. Nu de alta, dar vin alegerile locale din toamnă, pentru care protestele antiguvernamentale erau o „carte de coz” în pregătirea terenului pentru prezidențialele din 2024. Dacă partidul va fi scos în afara legii, s-au dus de râpă protestele și toate cheltuielile care s-au făcut cu ele. Șor și Tauber sunt în panică. Moscova este în căutare de soluții. Sunt puse la cale noi provocări și nu este exclus ca declarația de săptămâna trecută a Marinei Tauber să fie una din ele.

Potrivit ei, Chișinăul pregătește pe 17 aprilie o baie de sânge la Nistru. „În România au fost trimise 10 000 de uniforme ale poliției naționale și ale armatei moldovenești” pentru a camufla participarea „unui contingent internațional la acțiuni militare pe teritoriul R. Moldova. Cea mai proastă dovadă a celor menționate – la un șir de întreprinderi au fost comandate 3000 de sicrie”, declara Tauber, fără să spună pentru cine. Ce-i asta, că e mai mult decât declarație. Ce să însemne? Că Rusia se pregătește să treacă protestele din Chișinău la acțiuni de confruntare militară pe Nistru? Ca și în 1992?