Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Editorial/ Rusia nu ne scapă…

Editorial Rusia nu ne scapă din ochi…

Deși suntem în an electoral, războiul din Ucraina – și nu alegerile din toamnă – rămâne problema Nr.1 pe agenda zilei. Pentru guvernare, și nu doar, din momentul în care lucrurile pe frontul ucrainean se complică, iar R. Moldova este tot mai des vizată în declarațiile și planurile de război ale Kremlinului.

„Maia Sandu riscă să repete scenariul sinucigaș al Ucrainei”, dacă nu își va „revedea relațiile cu NATO” și „va vrea să facă din R. Moldova o provincie a României…” – amenințare postată pe Telegram de către vicepreședintele Comitetului pentru Afaceri Internaționale din cadrul Consiliului Federației Ruse, Andrei Klimov. Sau „Orice colaborare a Moldovei cu NATO va duce la escaladarea situației pe Nistru”, declarație făcută tot săptămâna trecută de șeful regimului separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, după ce secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a cerut repetat Rusiei să-și retragă trupele din Moldova, Ucraina și Georgia.

A venit cumva și rândul regiunii transnistrene să meargă de partea Rusiei în războiul din Ucraina, alături de Belarus, și Moscova caută pretexte? În tot cazul, dincolo de Nistru regimul a lansat deja o campanie de recrutare a bărbaților de până la 55 de ani pentru „antrenamente pe termen de trei luni”, fiindu-le promisă o remunerare de 3000 de lei, îmbrăcăminte, cazare și alimentație, dar fără niciun fel de garanții că nu vor fi trimiși să lupte în Ucraina. S-ar putea ca Moscova să nu implice încă rezervele de trupe pe care le are în Transnistria, așa după cum susține Kievul, dar asta nu înseamnă că acest lucru este total exclus dacă războiul va dura. Să ne amintim că timp de aproape un an de zile până la invadare Rusia a negat mereu că ar avea în plan agresarea Ucrainei, ca, până la urmă, să o facă.

Planurile Rusiei în privința R. Moldova, ca de altfel și a Ucrainei, nu se încheie aici. „Războiul mare” de-abia urmează, susțin experții în materie de război. Potrivit IPN, care-l citează pe Andrei Illarionov, în trecut consilier al președintelui V. Putin, Rusia s-ar pregăti de un nou val de mobilizare a 500 000 de rezerviști pentru o ofensivă generală, care ar putea să înceapă în februarie – martie. Se presupune că Rusia ar vrea să atace de pe teritoriul Belarusului, de-a lungul graniței Ucrainei cu Polonia, spre Lvov, pentru a contracara livrările de armament din Polonia spre Ucraina. Aceeași operațiune s-ar pune la cale și în Bugeac (reg. Odesa) pentru a zădărnici livrările de armament și muniții spre Ucraina prin România. „În aceste împrejurări se poate admite, teoretic, posibilitatea unei operațiuni de desant rusesc în Bugeac, care este amplasat relativ departe de centrele de rezistență ale Ucrainei și lipsit, presupun, de suficiente capacități de apărare. De aici se poate invada Găgăuzia pentru a avansa spre regiunea transnistreană. Astfel, se poate încerca, în funcție de situație, și schimbarea puterii în Moldova. Știm că anul trecut a avut loc o asemenea tentativă. Iar noua guvernare a Moldovei ar putea deveni una vasală Rusiei și ar pune capăt oricărui ajutor pentru Ucraina prin România și Moldova”, spune fostul consilier. Risc? Enorm. Și pentru Ucraina, și pentru R. Moldova. Riscul cel mare pentru R. Moldova e că Rusia o poate ataca din interior, fără a avea necesitatea să o invadeze fizic. Este declarația pentru ziarulnațional.ro a fostului ministru român al Apărării, Vasile Dâncu. „În R. Moldova atacul Rusiei este din interior. Nu au nevoie să-i atace armat, cu trupe. Pentru că influența Rusiei este, din nefericire, foarte mare în R. Moldova. Politicienii de acolo reușesc foarte greu să păstreze un minim de echilibru între influența europeană și influența rusă. Moldova se află în pericol, dar nu în pericolul unui atac militar”, susține Dâncu.

Chiar dacă am vrea să nu fim de acord cu domnul ex-ministru ori să-i reproșăm ceva, nu avem cum, pentru că reproșul nu ține. Știm cum e cu partidele politice la noi și cu influențele Moscovei. Știm ce-a fost și cum a fost cu protestele din toamnă la Chișinău. Știm ce au vrut: demisii. Și ce ar putea vrea… Și nu doar partidul Șor, și nu doar socialiștii, și nu doar comuniștii.

În 31 de ani de independență nimeni, nici Rusia, nu a făcut mai mult rău R. Moldova decât partidele politice. Toate sau aproape toate, de la Sangheli și agrarieni încoace, au furat-o, au mințit-o, i-au omorât visele, și-au bătut joc de istoria ei, de cultura ei identitară, au sărăcit-o, au prădat-o, au trădat-o și tot mai puține – au slujit-o…

La începutul anilor︐90 R. Moldova nu avea nici un partid politic, dar atunci, în mai puțin de un an și jumătate, a reușit mai mult decât cu toate partidele în 31 de ani. De ce? Pentru că toate s-au făcut cu o singură Mișcare de Renaștere Națională, care era una pentru toți și deciziile căreia erau aceleași pentru toți. Pentru că în prima linie politică am avut marea elită intelectuală a timpului, oameni botezați în același Dumnezeu, care purtau același steag și aveau același crez, fiind implicați până la sacrificiu în tot ce aveau de făcut și trebuia făcut. Azi în politică nu mai este revendicat de nimeni Cultul Onoarei și Credinței Patriei… În anii de după 1990 nimeni nu și-a bătut joc mai mult de R. Moldova decât partidele politice de la guvernare, care s-au criminalizat, au criminalizat statul și au compromis puterea în stat. Dacă s-a ajuns ca, ani la rând, să ne facă legi bandiții și hoții, dacă parlamentul s-a transformat într-un sindicat banditesc, cu deputați penali, dați în căutare internațională ori furișați în spatele imunității parlamentare, dacă corupția a pus stăpânire pe principalele instituții în stat, dacă legile nu lucrează, dacă lumea a ajuns să trăiască nu dintr-un câștig asigurat, ci din vânzarea vechiturilor, iar străzile Chișinăului s-au transformat de ani buni în „talciocuri”, înseamnă că nu e bine, că partidele nu fac ceea ce trebuie să facă, chiar dacă-s peste 60 la număr, și că mai rău nu se poate. Mai rău decât atât poate fi doar războiul. Și foamea. Aici trebuia să ajungem?