EDITORIAL Rezoluția de la Tiraspol – răspuns la fiecare punct
Miercuri, 28 februarie, la Tiraspol s-au adunat câteva sute de oameni la un congres al aleșilor locali. Pe parcursul celor câteva ore de congres, Republica Moldova a fost condamnată de câteva zeci de ori. Rusia nu a fost condamnată deloc, nici măcar Ucraina, un pic au fost proboziți cei de la OSCE și cei din UE, dar iată Republica Moldova a fost ocărâtă exclusiv în limba rusă și nominalizată drept statul care comite genocidul transnistrenilor. Dar au răsunat și mesaje despre Moldova fascistă. Recunoașteți limbajul? Da, președintele Rusiei așa a vorbit despre Ucraina, apoi a atacat-o.
La final, adunarea aleșilor locali a lansat o rezoluție din 7 puncte, conform căreia preconizează să se adreseze Federației Ruse, dar și celor mai mari organizații internaționale, pentru a opri problemele din regiune, pe care ei declară că le au din cauza Republicii Moldova. Publicăm mai jos pe scurt cele 7 puncte din rezoluția de la Tiraspol și scurte explicații despre efectul pe care îl vor avea aceste adresări.
1. „Adresarea unui apel către Consiliul Federației și Duma de Stat a Rusiei, cu rugămintea de a proteja Transnistria în fața presiunii crescânde din partea Chișinăului, ținând cont de faptul că peste 220 de mii de cetățeni ruși locuiesc permanent în regiune.”
Potrivit informațiilor oficiale, 354 de mii de locuitori din stânga Nistrului dețin cetățenia Republicii Moldova. Deci, e o majoritate covârșitoare. Totodată, un număr mare de locuitori, inclusiv din administrația regiunii transnistrene, dețin cetățenia Ucrainei. Nu cred că e cazul să fie solicitată Ucraina – stat vecin, să își apere cetățenii. Dar Republica Moldova trebuie să și-i apere, pe întreg teritoriul, căci regiunea transnistreană nu a fost recunoscută de către niciun stat din lume ca stat separat, chiar și Rusia a recunoscut Moldova ca pe un stat integru, cu această regiune inclusă. Da, și Republica Moldova are mulți cetățeni moldoveni în Rusia, dar nu va ataca Rusia ca să și-i apere, îi va chema acasă și va purta dialoguri diplomatice. Acestea sunt instrumentele, posibilitățile și efectele posibile ale acestui punct.
2. „Adresarea către Secretarul General al Națiunilor Unite cu cerere de luare în considerare a drepturilor inalienabile ale poporului transnistrean garantate de normele internaționale.”
Regiunea transnistreană nu e membră a ONU și a nici unei organizații legale internaționale, pentru că nu e recunoscută de niciun stat din lume. Dar Republica Moldova este membră a ONU, a devenit membră în martie 1992, în ziua în care Rusia a început un război împotriva Moldovei folosind armata staționată în regiunea transnistreană. Deci, e bine de adresat la ONU, în ultimii ani acolo se discută tot mai mult despre zonele separatiste.
3. „Adresarea către participanții la procesul de negociere internațională în formatul „5+2”.
Amintim că din acest format au făcut parte, pe lângă Rusia, Moldova, Ucraina și OSCE, precum și UE, SUA în calitate de observatori. Este foarte bună ideea ca politicienii din regiunea transnistreană să se adreseze Ucrainei, Moldovei – cu tot respectul, după ce i-a declarat fasciști. Desigur, adresarea la UE și SUA după ce au fost declarate state inamice, e un exercițiu necesar.
4. „Adresarea la OSCE cu un apel privind influențarea conducerii Moldovei în vederea revenirii la un dialog adecvat în cadrul procesului de negocieri internaționale și asigurării condițiilor unei soluții civilizate a conflictului.”
Adresarea la OSCE este foarte binevenită, iar OSCE tocmai va avea prilejul să amintească întregului mapamond că Federația Rusă și-a luat angajamentul în fața Adunării Parlamentare a OSCE în anul 1994 de a retrage armata rusă staționată ilegal în regiunea transnistreană și nu a mai retras-o niciodată. Adresarea curentă la OSCE va readuce în atenție subiectul staționării ilegale a acestei armate în regiune și soluțiile propuse ar putea fi binevenite.
5. „Adresarea unui apel către Adunarea Interparlamentară a CSI pentru a preveni escaladarea pe Nistru.”
Trebuie să reamintim că regiunea transnistreană nu face parte din CSI. Nici Ucraina. Iar Republica Moldova a declarat oficial părăsirea definitivă a acestui bloc în cel mai apropiat timp. Iar celelalte state rămase acolo, vreo 5, au destule probleme, inclusiv cu separatismul, agresiunea militară rusă și sunt destul de departe de hotarele Republicii Moldova cu regiunea transnistreană inclusiv. Dar e bine să afle și aceste state că separatismul are probleme.
6. „Adresarea unui apel către Parlamentul Uniunii Europene, cu cererea de a depune eforturi pentru a preveni presiunile din partea Republicii Moldova.” E bine să fie recunoscut faptul, chiar și de către autoritățile separatiste, că UE este o putere. Mai nou, Republica Moldova este stat candidat UE, de aceea, dialogul cu UE este permanent și fructuos. Desigur că UE va atrage atenția asupra regiunii transnistrene, căci desfășoară nenumărate proiecte susținute financiar în zonă de mai mulți ani. Doar că UE nu susține separatismul, dar asta nu demotivează, ci mobilizează.
7. „Adresarea unui apel către Comitetul Internațional al Crucii Roșii, în vederea garantării condițiilor pentru asigurarea drepturilor, intereselor și libertăților inalienabile sociale și umanitare ale tuturor locuitorilor din Transnistria.”
Vrem să amintim Crucii Roșii că orice locuitor al regiunii transnistrene care are o urgență medicală se poate adresa instituțiilor medicale de pe malul drept, și așa cum s-a întâmplat pe parcursul celor peste 30 de ani de separatism, toți au primit serviciile medicale solicitate. În localitățile de pe malul drept al Nistrului au fost deschise unități medicale bine dotate, iar farmaciile sunt deschise tuturor doritorilor și nu se face verificarea de pașaport la procurarea medicamentelor (în afara celor prescrise în bază de rețetă – dar aceasta poate fi obținută la medic de către orice cetățean al R. Moldova, indiferent pe care mal al râului Nistru locuiește).
