Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EDITORIAL/ Proteste cu tricouri albe…

EDITORIALProteste cu tricouri albe și cămăși negre

Da, guvernarea întârzie să-și facă treaba, așa după cum a promis. Da, nu avem pentru ce le bate din palme, ca la masa mare, nici președintei și, mai ales, Guvernului. Dar nici nu putem să ne lăsam tratați ca niște netoți de către niște haimanale, care profită de greul din societate și caută să își facă interesele…

Duminică, la Chișinău, câteva mii de oameni au fost scoși să protesteze împotriva guvernării PAS. „Acompaniați” de la tribună și „dirijați” de la microfoane de Partidul “ȘOR”, oamenii au scandat „Jos guvernul!”, „Jos Maia Sandu!”, Jos prețurile!”, dar și „Moscova e cu noi”. Cu noi, cu cine? Și pentru ce?

Protestele au avut loc în ajunul unei săptămâni „cruciale” pentru perspectiva europeană a R. Moldova, Ucrainei și Georgiei. Cel puțin așa sunt văzute lucrurile de la Chișinău, Kiev și Tbilisi, de la Bruxelles, București și de peste tot de unde continentul european nu se mai vrea separat în zone de influență, ca până la încheierea Războiului Rece. Puțini au crezut și mai puțini s-au așteptat ca războiul Rusiei în Ucraina să schimbe dinamica eurointegraționistă în regiune. Dar s-a întâmplat. La patru zile de la începerea războiului, pe 28 februarie, Kievul depune cererea de țară-candidat la aderare, după care, la 3 martie, fac același lucru Chișinăul și Tbilisi. Vineri, 17 iunie, la trei luni distanță, Comisia Europeană recomandă statelor membre ale UE ca la reuniunea din 23-24 iunie să acorde R. Moldova, Ucrainei și Georgiei statut de candidat pentru aderare. Reacția președintei Maia Sandu la decizia Comisiei: „este un pas enorm, raportat la punctul în care țara noastră se afla în relația cu UE acum un an sau acum trei ani”. Și încă: „este speranța de care au nevoie cetățenii noștri”, remarca Sandu, exprimându-și încrederea că, la reuniunea din 23-24 iunie, R. Moldova îi va fi acordat statutul de stat candidat. Va fi, și cum va fi, urmează să vedem. Dar nu va fi simplu, ținând cont că decizia trebuie să întrunească votul unanim al celor 27 de state membre. Unu la mână. Doi: nu toate statele membre au aceeași poziție vizavi de extinderea UE. Trei: Rusia își are „sateliții” săi în cadrul Uniunii, prin care ar putea da peste cap decizia în Consiliul European. În presă s-au făcut deja aluzii la Ungaria. Nu întâmplător, V. Zelensky califica această decizie ca pe una „crucială” nu doar pentru Ucraina, ci și pentru toată Europa. „Sunt convins că doar o decizie pozitivă este în interesul întregii Europe”, a declarat Zelensky.

La o zi după ce Comisia Europeană își făcea publică decizia, la Chișinău se reuneau, într-o ședință comună, parlamentele R. Moldova și României. A fost o premieră în parlamentarismul european și un precedent în cooperarea interparlamentară dintre România și R. Moldova. S-au pus pe tapet subiecte de interes comun pe toate planurile (economic, politic, diplomatic, cultural, educațional…), dar, în special, de asistență pe plan internațional. Miza pe România la reuniunea din 23-24 iunie rămâne, ca întotdeauna, esențială. „Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de sprijinul dvs. Decizia de ieri a Comisiei Europene este o noutate foarte importantă pentru noi. Dar știm că decizia cea mai importantă urmează să se întâmple. Vă rugăm să mergeți în instituțiile europene, să contactați colegii dvs. din statele membre ale UE și să le spuneți că R. Moldova împărtășește pe deplin valorile Uniunii Europene și merită să devină parte a marii familii europene”, a fost mesajul președintei Maia Sandu la deschiderea ședinței. Răspunsul Bucureștiului a fost următorul: „aveți tot sprijinul în toate, acum și întotdeauna”. Ședința de la Chișinău a fost un semnal puternic de sprijin și de mare solidaritate cu R. Moldova în demersul ei de integrare europeană. Comuniștii, socialiștii și grupul parlamentar ȘOR” au boicotat ședința. În schimb, duminică de dimineață, sute de autocare au cărat până în seară (17.00) lume de prin toată republica la protestele organizate de Partidul ȘOR”, sub acoperirea Mișcării „Viață Nouă”. Întrebare din start: viață nouă cu cine? Cu escrocul de Șor, învinuit pe 9 capete de acuzare, condamnat la 7 ani de închisoare și fugar prin lume? Cu Marina Tauber, aflată și ea sub acuzare în dosarul miliardului furat sau cu alți complici cu care s-a împărțit Șor din această pradă? Da, e adevărat, viața în R. Moldova se scumpește, prețurile cresc, costurile la produse, mărfuri și servicii cresc și ele. Am și eu, ca orișicine, obiecții în adresa guvernării, nu agreez mai multe lucruri, nu sunt de acord cu politica lor de personal, cu întârzierea reformelor, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă înhăitez cu alde Șor ori să mă las cumpărat cu 2-3 sute de lei (că se vorbește și despre bani), să las casa și să alerg la Chișinău să le bat din palme, să le satisfac orgoliile, strigând în piață „Jos Maia!”, „Sus Marina!” ori să-i fac hatârul lui Șor, pe care tare îl doare în cot de sărăcia din Moldova de când e fugar și, mai ales, de când Parlamentul a votat Legea cu privire la judecarea în lipsă a persoanelor date în căutare, care nu se prezintă în instanță. Are Șor problemele lui cu legea. Să fie clar. Unu: oricât de mult ar „boci” de la ecrane sau microfoane Șor, Tauber sau alții de teapa lor, nu-i doare nici sărăcia noastră, nici prețurile, nici scumpirile, nici… , pentru că ei sunt cei care au furat și sărăcit Moldova, ei sunt numele adevărat al acestei sărăcii: Șor, Plahotniuc, Tauber, Platon, Voronin, Filat, Dodon, Andronache, Nichiforciuc, Greceanîi, Ivanov… Ei să ne plângă de milă? Doi: chiar credeți că pe Șor, Tauber sau pe Dodon nu-i prinde noaptea somnul, pentru că se scumpește pâinea, benzina, gazele, curentul? Trei: PAS e la guvernare de un an, iar ei fură de zeci de ani. Asta nu înseamnă că guvernarea nu trebuie „bătută”. Numai pentru faptul că nu are un program anticriză trebuie „bătută” de câteva ori pe zi. Patru: da, guvernarea întârzie să-și facă treaba, după cum a promis, și nu avem pentru ce le bate din palme, ca la masa mare, nici președintei și, mai ales, Guvernului. Dar nici nu putem să ne lăsam tratați ca niște netoți de către niște haimanale, care profită de greul din societate și caută să își facă interesele. Cinci: ceea ce a fost duminică la Chișinău nu sunt proteste sociale. E un început de altceva. Încă nu am avut de la 1991 încoace, la Chișinău, proteste de masă organizate spre noapte. Un semn de întrebare rămân și „cămășile negre” din mulțime.

Publicitate
Publicitate