Editorial Două crime la Mănăstirea de la Cosăuți
Ultima sa postare pe Youtube datează din 8 martie, când s-a filmat în curtea mănăstirii pe fundalul rugăciunii „Cerul și Pământul, toate acestea vor muri”… Anterior, la început de 2024, postase alte două scurte secvențe video în care chiar el spune: „Nu sunt grai, nici cuvinte, glasuri ca să nu se audă” sau „Preasfinte părinte, aduceți slavă și cinste lui Dumnezeu…” De la mesajele cu un astfel de conținut până la atacul asupra arhimandritului Ieronim, starețul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Cosăuți, Soroca, pare o prăpastie. E și mai greu de închipuit că în aceeași zi, la scurt timp după agresiunea asupra starețului, tânărul își punea capăt zilelor în pădurea din preajma mănăstirii.
Putea sau nu comite o crimă fără motive un băiat religios, blând din fire, în aparență inteligent? În lipsa martorilor, de unde a apărut certitudinea că arhimandritul a fost înjunghiat de tânărul care, potrivit mărturiilor unor enoriași, în ultima jumătate de an nu a lipsit de la nicio slujbă religioasă, rugându-se: „Preasfinte părinte, aduceți slavă și cinste lui Dumnezeu”, fiind și în relații foarte bune cu starețul?
Cum va derula ancheta? Ce vor întreprinde instituțiile statului pentru a reduce din riscurile unor eventuale astfel de cazuri?
S-ar putea ca cele două tragedii să aibă aceeași origine – maladia psihică de care suferea tânărul enoriaș. După îndelungi discuții cu responsabilii de la Primăria Cosăuți, cu polițistul de sector, cu medicul psihiatru, cu slujitorii de la mănăstire, dar și cu mama tânărului, putem face acum o constatare certă – trăim într-o societate total nepregătită să-i accepte pe cei cu probleme de sănătate mintală.
Ghenadie Vieru, coordonatorul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) din Soroca, spune că tânărul era pacientul acestei instituții și că deseori insista să fie ajutat să se angajeze în câmpul muncii. „Ar fi putut munci?” – l-am întrebat. Medicul a răspuns ferm: „În societate este de lucru pentru fiecare”, precizând însă că rareori cine acceptă la muncă astfel de persoane. Potrivit medicului, în lipsa unei activități, acesta și-a găsit refugiul în credință. L-ar fi ajutat un loc de muncă să depășească crizele de sănătate? Cel puțin, i s-ar fi dat o șansă.
Și polițistul de sector, Viorel Ciumeica, ne-a spus că singurul subiect al discuțiilor la orice întâlnire cu el era identificarea unui loc de muncă. „Vroia să muncească și nu avea alt capăt de vorbă”, spune polițistul. Și mama tânărului, care duminică, 10 martie, și-a pierdut singurul fiu, spune că poate un loc de muncă l-ar fi ajutat să treacă mai ușor prin etapele mai dificile ale bolii, dar… Aceasta mai spune că deseori, fiul ei era supus unor provocări de neiertat din partea unor membri ai comunității. „Până și în unele instituții oficiale își permiteau să râdă de el, chiar dacă era un băiat cuminte și nu făcea nimănui vreun rău”, spune mama în ajunul înmormântării, pregătind ceremonia funebră a singurului său copil. Despre originea bolii mama spune că ar fi consecința unor abuzuri la care tânărul ar fi fost supus în timpul serviciului militar. „În 2017, după ce a venit din armată, au apărut primele semne ale bolii. Făceam tratament. Cu câteva zile înainte de nenorocire era mai agitat, dar nu l-am putut duce la spital până la 26 martie, când urma să aibă loc un proces de judecată intentat după un scandal în care el fusese implicat după ce niște tineri l-au luat în derâdere”, spune mama. Despre cuțitul găsit de polițiști în pădurea de pini din preajma mănăstirii, în locul unde a fost descoperit cadavrul fiului său, femeia spune că nu ar fi din casa lor și că nu știe de unde putea să-l aibă.
Cele două tragedii care s-au produs duminică, 10 martie, la Mănăstirea de la Cosăuți, sunt mai degrabă două crime: una – comisă de cineva în raport cu arhimandritul, alta – comisă de stat în raport cu tânărul care, potrivit mamei sale, încă din 2017, când a fost demobilizat din Armata Națională, unde ar fi fost maltratat, a suportat chinurile unei maladii incurabile, dar ușor de monitorizat în lumea civilizată, acolo unde acești pacienți sunt tratați de societate cu îngăduință și căldură, nefiind lăsați exclusiv pe seama familiilor, deseori neputincioase în fața bolilor de suflet, cum sunt numite altfel maladiile psihice.
În R. Moldova, potrivit datelor oficiale, numărul unor astfel de pacienți este în continuă creștere, fiind în prezent de peste 70 de mii de persoane înregistrate oficial. Singura soluție pentru ei este internarea, și doar cu acordul lor, în secții specializate, după care, așa cum prevede legea, ar trebui să beneficieze de suportul CCSM pentru a fi integrați în comunitate. În prezent, în R. Moldova funcționează 40 de CCSM. În fiecare astfel de centru activează 5-6 angajați. Un calcul sumar arată că fiecărui centru îi revin în medie 1750 de pacienți. Cine și cum să reziste?
