Editorial De ce va fi greu să alegem?
Cu ceva timp în urmă, până a anunța perioada electorală care a început pe 7 august, Comisia Electorală Centrală (CEC) a publicat lista partidelor politice care pot participa la scrutinul local din 5 noiembrie. Sunt 60 la număr (din totalul de 71), gata să se înscrie în cursa pentru puterea locală. Care-s acestea? Ce cunosc alegătorii despre ele? În lista prezentată de CEC descoperim formațiuni cunoscute, dar și total necunoscute alegătorilor. Prin sate, acolo unde partidele se asociază direct cu liderii acestora, oamenii continuă să spună Partidul Maiei, Partidul lui Dodon, Partidul lui Șor. Despre partidele necunoscute – tăcere.
Da, în lista CEC descoperim nu doar formațiuni anonime, dar și partide cu imaginea greu afectată din cauza unor lideri certați cu legea, a unor lideri fugari sau a unor figuranți în dosare de corupție. Cel mai nou – Partidul întitulat „Șansă”, a și anunțat că Partidul „Șor” susține noua formațiune. Partidul este continuarea unei structuri anonime, înregistrate în 2021 într-un apartament din Bălți. Acum câteva săptămâni, acesta s-a lansat cu sloganul „Șansă pentru o Moldovă bogată”.
Alt partid – „Forța diasporei”. Ați auzit vreodată de el? Este fostul Partid Popular European al lui Iurie Leancă, care de la 2015 încoace nu a ajuns nicicând partid parlamentar, iar la nivel local nu a avut decât un singur președinte de raion. Acum câteva luni, în martie, președinte al formațiunii a devenit Nicolae Rapcea, un om de afaceri stabilit în Germania, cunoscut în cercul migranților moldoveni cărora le-ar fi oferit locuri de muncă în țara sa de reședință. Rapcea anunța, după numirea sa în funcție, că Forța diasporei ar fi „prima formaţiune care-şi oferă platforma tuturor celor din diasporă care doresc să-şi ajute ţara, valorificându-şi potenţialul şi în plan politic”. Ce șanse are formațiunea în apropiatul scrutin?
Alt partid nou, căruia CEC i-a dat undă verde la alegerile din 5 noiembrie 2023, este Mișcarea Respect Moldova, fondată de traseistul Eugen Nichiforciuc – fost deputat PDM, venit în politică din PCRM. Atunci când și-a fondat partidul, Nichiforciuc anunța că își propune ca „la putere să ajungă oameni competenți, care să construiască o Moldovă normală, cu adevărat prosperă”. De ce, trecând prin două formațiuni politice aflate la guvernare, fiind și deputat, nu a edificat un stat normal, cu adevărat prosper? – e întrebarea care ar trebui să-i preocupe în mod special pe alegători.
În aceeași listă regăsim și Partidul Acasă Construim Europa, a fugarului Gheorghe Cavcaliuc, care, potrivit site-ului formațiunii, ar avea 20 de mii de membri de partid, 50 de campanii efectuate și 1978 de probleme rezolvate. Realizări? A inclus R. Moldova în Cartea Recordurilor prin crearea celei mai mari Măști de Protecție de pe Pământ și a distribuit 83 de mii de măști de protecție, acestea având echivalentul în metri pătrați al Măștii incluse în Cartea Recordurilor – cum vi se par aceste succese? Partidul afișează și alte activități, fără a indica impactul acestora asupra situației din societate. Credeți că cei 20 de mii de membri ai acestei formațiuni vor cumula cumva 20 de mii de voturi la alegerile din 5 noiembrie?
În lista completată de CEC figurează și alte partide cu nume necunoscute, cum ar fi Partidul Politic „Bugeacul Nostru” sau Partidul Politic Forța de Alternativă și de Salvare, o formațiune înregistrată acum un an, care nu are o pagină oficială în internet sau pe rețelele de socializare. Abrevierea FAS ce le-ar spune alegătorilor? În această situație brează, cum să alegem? Pe ce criterii? Cui să dăm prioritate? Timp puțin – partide multe.
Acum câteva luni, a fost modificat Codul Electoral. De ce oare nu a fost stipulată și prevederea ca la alegeri să nu participe formațiuni înregistrate peste noapte sau cele care „renasc” pe fundamentul unor partide create apriori ca „rezerve” în cazul interzicerii activității altor partide, precum cel al lui Șor?
În alt context, oare câte partide mai pot apărea la noi, un stat cu o populație de nici 3 milioane de locuitori? De ce nu am prelua tradițiile politice ale europenilor? În Germania, bunăoară, la 80 de milioane de populație sunt 42 de partide.
În condițiile avalanșei de partide devine și mai dificil procesul de combatere a corupției politice și a spălării de bani în campaniile electorale. Acum o lună, la Chișinău, avea loc conferința internațională „Banii în Politică”. Evenimentul reunea peste 100 de participanți din 10 țări, reprezentând autorități internaționale și naționale cu atribuții de control și supraveghere a finanțării politice. La eveniment s-a vorbit mult despre riscurile și provocările care apar în procesul de monitorizare a banilor utilizați de partide în campaniile electorale. În mesajul său adresat forumului, șefa statului, Maia Sandu, spunea că „în următoarele scrutine, toți concurenții ar trebui să aibă condiții egale de promovare”, adică să fie transparenți în venituri și cheltuieli. La scurt timp după acest eveniment, aflam că CEC și ANI au decis că potențialii candidați la funcția de primar sau consilier local la alegerile din 5 noiembrie 2023 NU vor trebui să prezinte certificate de integritate atunci când se vor înregistra în calitate de concurenți, fiind prezentată o simplă Declarație pe proprie răspundere care ar confirma că în privința lor nu sunt emise acte de constatare rămase definitive referitoare la încălcarea regimului juridic al declarării averii și a intereselor personale.
Deci, pe lângă numărul extrem de mare de partide, cu sau fără șanse, care s-ar putea implica în scrutin, aceste „Declarații pe proprie răspundere” nu sunt decât o altă poartă pentru corupție și spălare de bani în electorală.
De fapt, tot ce s-a întâmplat de la o campanie la alta la capitolul combaterii corupției politice, lasă prea puțină speranță că apropiatele alegeri vor fi altfel. Răsfoiec pe cec.md ultimele rapoarte, comandate în 2022 unor companii, privind auditul gestionării finanțelor de către partidele politice în perioada 2019-2021. Marea surpriză e că diverse companii de audit prezintă concluzii absolut similare în cazul diferitor partide.
În cazul PSRM – auditorii constată că „rapoartele sunt întocmite în conformitate cu legea și reflectă o imagine veridică privind sursele de finanțare obținute și utilizate în perioada de gestiune raportată”. Și în cazul Partidului „Șor”, s-a constatat că „în urma procedurilor de audit efectuate, concluzionăm că datele incluse în procedura privind gestiunea financiară sunt complete, veridice și corespund procedurilor de întocmire a acestora”. Și PCRM e exemplar în ochii auditorilor care constată că „informațiile lunare privind cheltuielile partidului de la subvențiile de stat sunt complete, veridice și corespund cerințelor de întocmire a acestora”.
S-ar putea ca, având partide atât de „exemplare”, să alegem primari pe potrivă?
