Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EDITORIAL/ Cine să reconstruiască Moldova?…

EDITORIAL Cine să reconstruiască Moldova? Europa sau americanii? 

De când cu crizele, aud tot mai multe discuții despre cât de importanți sunt banii, cât de mult decid banii soarta oamenilor și chiar a statelor. Bani să fie, că totul poate fi cumpărat. Ai bani – îți cumperi ce vrei de la supermarket, inclusiv struguri din Argentina, cafea din Kenya, cașcavaluri din Olanda, parfum din Franța și automobil din Japonia. Dacă ai bani, îți cumperi bilet de plecare spre orașul, casa și locul de vis.

Și banii de unde-i luăm? De la muncă, orice muncă, doar să plătească bine. Dacă nu se plătește bine, plecăm din Moldova. Avem pașapoarte, câte două, unul moldovenesc cu libertatea de a circula în toată Europa, unul românesc – cu permis de muncă. Plecăm unde e mai bine de trăit, unde sunt drumuri, unde e infrastructură, unde sunt oportunități și șanse. Și bani. 

Și în Moldova cine rămâne? Cine vrea. Cine poate. Cine crede că poate trăi cu puțin și lupta mult. Cine crede că poți să supraviețuiești cu ce ai în grădină, cine crede că poți să faci școală aici și să înveți ceva, cine crede că poți să construiești aici o casă și să o poți termina, să creezi o familie și să o poți întreține, să lansezi o afacere și să supraviețuiești. Rămân cei care cred că Moldova e un loc unde poți să construiești un viitor. Rămân tot mai puțini, pentru că viitorul e unul, iar oportunități – mai multe. Rămân tot mai puțini, pentru că avem marea libertate de a alege.

Libertățile pe care le avem azi ni s-au dat foarte greu, iar cineva a luptat din răsputeri pentru ele. Cu 10 ani în urmă nu visam măcar să putem circula fără vize în orice stat european. Cu 15 ani în urmă stăteam la cozi interminabile la poarta puținelor ambasade din Moldova să obținem o viză pe câteva zile. Cu 20 de ani în urmă aveam un stat controlat de comuniștii controlați de Moscova și puteam părăsi acel țarc doar ascunși în remorci sau legați sub trenuri. 

Nu mai vrem înapoi, nu mai vrem să fim limitați în posibilitățile de a circula, nu mai vrem înapoi la coadă după vize, nu, nu mai vrem să fie Voronin la putere. Nu mai vrem salariile să fie plătite în vinuri și pensiile în galoși. Dar nici ca acum nu mai vrem, suntem sărăciți de crize și război, nu ne simțim în siguranță, nu câștigăm suficient, reformele merg greu, justiția e pe brânci, serviciile – proaste. 

Oriunde ne-am afla, în diasporă sau în Moldova, în sate mici sau orașe mari, în sinea noastră vrem foarte mult ca Moldova să prospere, să devină un stat de care s-ar vorbi de bine, unde oamenii s-ar simți în siguranță, unde s-ar câștiga suficient și un pic mai mult, unde drepturile oamenilor ar fi respectate, iar serviciile – în interesul oamenilor. Vrem ca Moldova să devină un loc unde să vrem să rămânem sau să revenim.

Dar cine să construiască această Moldovă prosperă? De când a început războiul rusesc în Ucraina, nu-i așa că ne-am întrebat deseori ce facem dacă luptele vor ajunge și în Moldova: luptăm sau plecăm? Și răspunsul a fost în majoritatea cazurilor: plecăm. Nu vrem să murim, de asta nu vrem să luptăm. Nu vrem să ne cheltuim singura viață care ni s-a dat pe un război, nu vrem să ne mutilăm, vrem să fim fericiți azi.

Nu putem obliga pe nimeni să lupte. Ba da, ar putea să vină momentul când vom fi obligați să ne înrolăm la luptă, dar vom găsi atâtea scuze, explicații, referințe la legi și coduri că nu are nimeni dreptul să ne oblige să luptăm. Dar pe timp de pace, în această pace relativă, cine să construiască și să reconstruiască Moldova? Nu ne poate obliga nimeni să rămânem. Nu există nicio lege națională sau globală care ne-ar obliga să construim. Să se ocupe Guvernul. Și Maia Sandu. Și europenii. Și americanii. Dacă nu vor reuși ei, dacă vor veni rușii înapoi cu tot cu război, să se simtă Guvernul vinovat. Și americanii. Și europenii.

Oricât ar fi de de bine intenționat un guvern, o autoritate publică, nimeni nu va construi ceva perfect pentru cetățeni fără implicarea cetățenilor înșiși, dar și fără monitorizarea riguroasă a proceselor. Cu toate crizele, acum e o perioadă unică în Moldova – când instituțiile europene, dar și cele din SUA, pun umărul să ajute să începem marea reconstrucție. E o șansă să apreciem acest suport și să construim mai rapid o Moldovă europeană, cu standardele pe care le dorim.

Nimeni nu ne va construi ceva potrivit fără să ne implicăm. Nimeni nu ne va construi exact ceea ce ni se potrivește. Nu există construcție ideală, căci atunci când termini soba sau acoperișul, îți dai seama că ai vrut să fie un pic altfel. Dar tot atunci îți dai seama cât de greu e să construiești ceva, cât de valoroasă e munca ta și cât de mult vrei să o aperi, și cât de tare vrei ca ceilalți să-ți respecte munca. Or, nimeni nu-ți va respecta munca, dacă nu muncești.